1 (O cîntare. Un psalm al lui Asaf.) Dumnezeule, nu tăcea! Nu tăcea, şi nu Te odihni, Dumnezeule!
2 Căci iată că vrăjmaşii Tăi se frămîntă, şi ceice Te urăsc înalţă capul.
3 Fac planuri pline de vicleşug împotriva poporului Tău, şi se sfătuiesc împotriva celor ocrotiţi de Tine.
4 ,,Veniţi``, zic ei, ,,să -i nimicim din mijlocul neamurilor, ca să nu se mai pomenească numele lui Israel!``
5 Se strîng toţi cu o inimă, fac un legămînt împotriva Ta:
6 corturile lui Edom şi Ismaeliţii, Moabul şi Hagareniţii,
7 Ghebal, Amon, Amalec, Filistenii cu locuitorii Tirului.
8 Asiria se uneşte şi ea cu ei, şi îşi împrumută braţul ei copiilor lui Lot. -(Oprire).
9 Fă-le ca lui Madian, ca lui Sisera, ca lui Iabin la pîrîul Chison,
10 cari au fost nimiciţi la En-Dor, şi au ajuns un gunoi pentru îngrăşarea pămîntului.
11 Căpeteniile lor fă-le ca lui Oreb şi Zeeb, şi tuturor domnilor lor ca lui Zebah şi Ţalmuna!
12 Căci ei zic: ,,Să punem mîna pe locuinţele lui Dumnezeu!``
13 Dumnezeule, fă -i ca vîrtejul de praf, ca paiul luat de vînt,
14 Ca focul care arde pădurea, şi ca flacăra, care aprinde munţii!
15 Urmăreşte -i astfel cu furtuna Ta, şi bagă groaza în ei cu vijelia Ta!
16 Acopere-le faţa de ruşine, ca să caute Numele Tău, Doamne!
17 Să fie ruşinaţi şi îngroziţi pe vecie, să le roşească obrazul de ruşine şi să piară!
18 Ca să ştie că numai Tu, al cărui Nume este Domnul, Tu eşti Cel Prea Înalt pe tot pămîntul;
1 Cantique. Psaume d'Asaph. O Dieu, ne reste pas dans le silence! Ne te tais pas, et ne te repose pas, ô Dieu!
2 Car voici, tes ennemis s'agitent, Ceux qui te haïssent lèvent la tête.
3 Ils forment contre ton peuple des projets pleins de ruse, Et ils délibèrent contre ceux que tu protèges.
4 Venez, disent-ils, exterminons-les du milieu des nations, Et qu'on ne se souvienne plus du nom d'Israël!
5 Ils se concertent tous d'un même coeur, Ils font une alliance contre toi;
6 Les tentes d'Edom et les Ismaélites, Moab et les Hagaréniens,
7 Guebal, Ammon, Amalek, Les Philistins avec les habitants de Tyr;
8 L'Assyrie aussi se joint à eux, Elle prête son bras aux enfants de Lot. Pause.
9 Traite-les comme Madian, Comme Sisera, comme Jabin au torrent de Kison!
10 Ils ont été détruits à En-Dor, Ils sont devenus du fumier pour la terre.
11 Traite leurs chefs comme Oreb et Zeeb, Et tous leurs princes comme Zébach et Tsalmunna!
12 Car ils disent: Emparons-nous Des demeures de Dieu!
13 Mon Dieu! rends-les semblables au tourbillon, Au chaume qu'emporte le vent,
14 Au feu qui brûle la forêt, A la flamme qui embrase les montagnes!
15 Poursuis-les ainsi de ta tempête, Et fais-les trembler par ton ouragan!
16 Couvre leur face d'ignominie, Afin qu'ils cherchent ton nom, ô Eternel!
17 Qu'ils soient confus et épouvantés pour toujours, Qu'ils soient honteux et qu'ils périssent!
18 Qu'ils sachent que toi seul, dont le nom est l'Eternel, Tu es le Très-Haut sur toute la terre!