1 (O cîntare a lui Etan, Ezrahitul.) Voi cînta totdeauna îndurările Domnului: voi spune din neam în neam, cu gura mea, credincioşia Ta.

2 Căci zic: ,,Îndurarea are temelii vecinice! Tare ca cerurile este credincioşia Ta!`` -

3 ,,Am făcut legămînt cu alesul Meu`` -zice Domnul-,,iată ce am jurat robului Meu David:

4 ,,Îţi voi întări sămînţa pe vecie, şi' -n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie.``

5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne, şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor!

6 Căci, în cer, cine se poate asemăna cu Domnul? Cine este ca Tine între fiii lui Dumnezeu?

7 Dumnezeu este înfricoşat în adunarea cea mare a sfinţilor, şi de temut pentru toţi ceice stau în jurul Lui.

8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, cine este puternic ca Tine, Doamne! Şi credincioşia Ta Te înconjoară.

9 Tu îmblînzeşti mîndria mării; cînd se ridică valurile ei, Tu le potoleşti.

10 Tu ai zdrobit Egiptul ca pe un hoit, ai risipit pe vrăjmaşii Tăi prin puterea braţului Tău.

11 Ale Tale sînt cerurile şi pămîntul, Tu ai întemeiat lumea şi tot ce cuprinde ea.

12 Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.

13 Braţul tău este puternic, mîna Ta este tare, dreapta Ta este înălţată.

14 Dreptatea şi judecata sînt temelia scaunului Tău de domnie; bunătatea şi credincioşia sînt înaintea Feţei Tale.

15 Ferice de poporul, care cunoaşte sunetul trîmbiţei, care umblă în lumina Feţei Tale, Doamne!

16 El se bucură neîncetat de Numele Tău, şi se făleşte cu dreptatea Ta.

17 Căci Tu eşti fala puterii lui; şi, în bunăvoinţa Ta, ne ridici puterea noastră.

18 Căci Domnul este scutul nostru, Sfîntul lui Israel este împăratul nostru.

19 Atunci ai vorbit într'o vedenie prea iubitului Tău, şi ai zis: ,,Am dat ajutorul Meu unui viteaz, am ridicat din mijlocul poporului un tînăr;

20 am găsit pe robul Meu David, şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfînt.

21 Mîna Mea îl va sprijini, şi braţul Meu îl va întări.

22 Vrăjmaşul nu -l va prinde, şi cel rău nu -l va apăsa;

23 ci voi zdrobi dinaintea lui pe protivnicii lui, şi voi lovi pe cei ce -l urăsc.

24 Credincioşia şi bunătatea Mea vor fi cu el, şi tăria lui se va înălţa prin Numele Meu.

25 Voi da în mîna lui marea, şi în dreapta lui rîurile.

26 El Îmi va zice: ,,Tu eşti Tatăl meu, Dumnezeul meu şi Stînca mîntuirii mele!``

27 Iar Eu îl voi face întîiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pămîntului.

28 Îi voi păstra totdeauna bunătatea Mea, şi legămîntul Meu îi va fi neclintit.

29 Îi voi face vecinică sămînţa, şi scaunul lui de domnie ca zilele cerurilor.

30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea, şi nu vor umbla după poruncile Mele,

31 dacă vor călca orînduirile Mele, şi nu vor păzi poruncile Mele,

32 atunci le voi pedepsi fărădelegile cu nuiaua, şi nelegiuirile cu lovituri;

33 dar nu-Mi voi îndepărta deloc bunătatea dela ei, şi nu-Mi voi face credincioşia de minciună;

34 nu-Mi voi călca legămîntul, şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele mele.

35 Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?

36 Sămînţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;

37 ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer. -(Oprire).

38 Şi totuş, Tu l-ai îndepărtat, şi Te-ai mîniat pe unsul Tău;

39 ai nesocotit legămîntul făcut cu robul Tău; i-ai doborît şi i-ai pîngărit cununa.

40 I-ai prăbuşit toate zidurile, şi i-ai dărîmat toate cetăţuile.

41 Toţi trecătorii îl jăfuiesc, şi a ajuns de batjocura vecinilor lui.

42 Ai înălţat dreapta protivnicilor lui, ai înveselit pe toţi vrăjmaşii lui,

43 ai făcut ca ascuţişul săbiei lui să dea înapoi, şi nu l-ai sprijinit în luptă.

44 Ai pus capăt strălucirii lui, şi i-ai trîntit la pămînt scaunul de domnie;

45 i-ai scurtat zilele tinereţii, şi l-ai acoperit de ruşine. -(Oprire)

46 Pînă cînd, Doamne, Te vei ascunde fără încetare, şi-Ţi va arde mînia ca focul?

47 Adu-ţi aminte ce scurtă este viaţa mea, şi pentruce nimic ai făcut pe toţi fiii omului.

48 Este vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea, care să poată să-şi scape sufletul din locuinţa morţilor? -

49 Unde sînt, Doamne, îndurările Tale dintîi, pe cari le-ai jurat lui David, în credincioşia Ta?

50 Adu-ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, adu-ţi aminte că port în sîn ocara multor popoare;

51 adu-Ţi aminte de ocările vrăjmaşilor Tăi, Doamne; de ocările lor împotriva paşilor unsului Tău!

52 Binecuvîntat să fie Domnul în veci! Amin! Amin!

1 Cantique d'Ethan, l'Ezrachite. Je chanterai toujours les bontés de l'Eternel; Ma bouche fera connaître à jamais ta fidélité.

2 Car je dis: La bonté a des fondements éternels; Tu établis ta fidélité dans les cieux.

3 J'ai fait alliance avec mon élu; Voici ce que j'ai juré à David, mon serviteur:

4 J'affermirai ta postérité pour toujours, Et j'établirai ton trône à perpétuité. Pause.

5 Les cieux célèbrent tes merveilles, ô Eternel! Et ta fidélité dans l'assemblée des saints.

6 Car qui, dans le ciel, peut se comparer à l'Eternel? Qui est semblable à toi parmi les fils de Dieu?

7 Dieu est terrible dans la grande assemblée des saints, Il est redoutable pour tous ceux qui l'entourent.

8 Eternel, Dieu des armées! qui est comme toi puissant, ô Eternel? Ta fidélité t'environne.

9 Tu domptes l'orgueil de la mer; Quand ses flots se soulèvent, tu les apaises.

10 Tu écrasas l'Egypte comme un cadavre, Tu dispersas tes ennemis par la puissance de ton bras.

11 C'est à toi qu'appartiennent les cieux et la terre, C'est toi qui as fondé le monde et ce qu'il renferme.

12 Tu as créé le nord et le midi; Le Thabor et l'Hermon se réjouissent à ton nom.

13 Ton bras est puissant, Ta main forte, ta droite élevée.

14 La justice et l'équité sont la base de ton trône. La bonté et la fidélité sont devant ta face.

15 Heureux le peuple qui connaît le son de la trompette; Il marche à la clarté de ta face, ô Eternel!

16 Il se réjouit sans cesse de ton nom, Et il se glorifie de ta justice.

17 Car tu es la gloire de sa puissance; C'est ta faveur qui relève notre force.

18 Car l'Eternel est notre bouclier, Le Saint d'Israël est notre roi.

19 Alors tu parlas dans une vision à ton bien-aimé, Et tu dis: J'ai prêté mon secours à un héros, J'ai élevé du milieu du peuple un jeune homme;

20 J'ai trouvé David, mon serviteur, Je l'ai oint de mon huile sainte.

21 Ma main le soutiendra, Et mon bras le fortifiera.

22 L'ennemi ne le surprendra pas, Et le méchant ne l'opprimera point;

23 J'écraserai devant lui ses adversaires, Et je frapperai ceux qui le haïssent.

24 Ma fidélité et ma bonté seront avec lui, Et sa force s'élèvera par mon nom.

25 Je mettrai sa main sur la mer, Et sa droite sur les fleuves.

26 Lui, il m'invoquera: Tu es mon père, Mon Dieu et le rocher de mon salut!

27 Et moi, je ferai de lui le premier-né, Le plus élevé des rois de la terre.

28 Je lui conserverai toujours ma bonté, Et mon alliance lui sera fidèle;

29 Je rendrai sa postérité éternelle, Et son trône comme les jours des cieux.

30 Si ses fils abandonnent ma loi Et ne marchent pas selon ses ordonnances,

31 S'ils violent mes préceptes Et n'observent pas mes commandements,

32 Je punirai de la verge leurs transgressions, Et par des coups leurs iniquités;

33 Mais je ne lui retirerai point ma bonté Et je ne trahirai pas ma fidélité,

34 Je ne violerai point mon alliance Et je ne changerai pas ce qui est sorti de mes lèvres.

35 J'ai juré une fois par ma sainteté: Mentirai-je à David?

36 Sa postérité subsistera toujours; Son trône sera devant moi comme le soleil,

37 Comme la lune il aura une éternelle durée. Le témoin qui est dans le ciel est fidèle. Pause.

38 Et pourtant, tu as rejeté, tu as repoussé! Tu t'es irrité contre ton oint!

39 Tu as dédaigné l'alliance avec ton serviteur; Tu as abattu, profané sa couronne.

40 Tu as détruit toutes ses murailles, Tu as mis en ruines ses forteresses.

41 Tous les passants le dépouillent; Il est un objet d'opprobre pour ses voisins.

42 Tu as élevé la droite de ses adversaires, Tu as réjoui tous ses ennemis;

43 Tu as fait reculer le tranchant de son glaive, Et tu ne l'as pas soutenu dans le combat.

44 Tu as mis un terme à sa splendeur, Et tu as jeté son trône à terre;

45 Tu as abrégé les jours de sa jeunesse, Tu l'as couvert de honte. Pause.

46 Jusques à quand, Eternel! te cacheras-tu sans cesse, Et ta fureur s'embrasera-t-elle comme le feu?

47 Rappelle-toi ce qu'est la durée de ma vie, Et pour quel néant tu as créé tous les fils de l'homme.

48 Y a-t-il un homme qui puisse vivre et ne pas voir la mort, Qui puisse sauver son âme du séjour des morts? Pause.

49 Où sont, Seigneur! tes bontés premières, Que tu juras à David dans ta fidélité?

50 Souviens-toi, Seigneur! de l'opprobre de tes serviteurs, Souviens-toi que je porte en mon sein tous les peuples nombreux;

51 Souviens-toi des outrages de tes ennemis, ô Eternel! De leurs outrages contre les pas de ton oint.

52 Béni soit à jamais l'Eternel! Amen! Amen!