1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe instrumente cu coarde. Pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.) Doamne, nu mă pedepsi cu mînia Ta, şi nu mă mustra cu urgia Ta.

2 Ai milă de mine, Doamne, căci mă ofilesc! Vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele.

3 Sufletul mi -i îngrozit de tot; şi Tu, Doamne, pînă cînd vei zăbovi să Te înduri de mine?

4 Întoarce-Te, Doamne, izbăveşte-mi sufletul! Mîntuieşte-mă, pentru îndurarea Ta!

5 Căci cel ce moare nu-şi mai aduce aminte de Tine; şi cine Te va lăuda în locuinţa morţilor?

6 Nu mai pot gemînd! În fiecare noapte îmi stropesc aşternutul, şi-mi scald patul în lacrămi.

7 Mi s'a supt faţa de întristare, şi a îmbătrînit din pricina tuturor celor ce mă prigonesc.

8 Depărtaţi-vă dela mine, toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul plîngerii mele!

9 Domnul îmi ascultă cererile, şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!

10 Toţi vrăjmaşii mei vor fi acoperiţi de ruşine, şi cuprinşi de spaimă; într'o clipă vor da înapoi, acoperiţi de ruşine.

1 Au chef des chantres. Avec instruments à cordes. Sur la harpe à huit cordes. Psaume de David. Eternel! ne me punis pas dans ta colère, Et ne me châtie pas dans ta fureur.

2 Aie pitié de moi, Eternel! car je suis sans force; Guéris-moi, Eternel! car mes os sont tremblants.

3 Mon âme est toute troublée; Et toi, Eternel! jusques à quand?...

4 Reviens, Eternel! délivre mon âme; Sauve-moi, à cause de ta miséricorde.

5 Car celui qui meurt n'a plus ton souvenir; Qui te louera dans le séjour des morts?

6 Je m'épuise à force de gémir; Chaque nuit ma couche est baignée de mes larmes, Mon lit est arrosé de mes pleurs.

7 J'ai le visage usé par le chagrin; Tous ceux qui me persécutent le font vieillir.

8 Eloignez-vous de moi, vous tous qui faites le mal! Car l'Eternel entend la voix de mes larmes;

9 L'Eternel exauce mes supplications, L'Eternel accueille ma prière.

10 Tous mes ennemis sont confondus, saisis d'épouvante; Ils reculent, soudain couverts de honte.