1 And he spoke also a parable to them to the purport that they should always pray and not faint,

2 saying, There was a judge in a city, not fearing God and not respecting man:

3 and there was a widow in that city, and she came to him, saying, Avenge me of mine adverse party.

4 And he would not for a time; but afterwards he said within himself, If even I fear not God and respect not man,

5 at any rate because this widow annoys me I will avenge her, that she may not by perpetually coming completely harass me.

6 And the Lord said, Hear what the unjust judge says.

7 And shall not God at all avenge his elect, who cry to him day and night, and he bears long as to them?

8 I say unto you that he will avenge them speedily. But when the Son of man comes, shall he indeed find faith on the earth?

1 Isus le -a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, şi să nu se lase.

2 El le -a zis: ,,Într'o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu se ruşina.

3 În cetatea aceea era şi o văduvă, care venea des la el, şi -i zicea: ,Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîşul meu.

4 Multă vreme n'a voit să -i facă dreptate. Dar în urmă, şi -a zis: ,Măcar că de Dumnezeu nu mă tem şi de oameni nu mă ruşinez,

5 totuş, pentru că văduva aceasta mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.

6 Domnul a adăogat: ,Auziţi ce zice judecătrul nedrept?

7 Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, cari strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei?

8 Vă spun că le va face dreptate în curînd. Dar cînd va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pămînt?