1 And Jehoram the son of Ahab began to reign over Israel in Samaria in the eighteenth year of Jehoshaphat king of Judah; and he reigned twelve years. 2 And he wrought evil in the sight of Jehovah, but not like his father, and like his mother; and he took away the column of Baal that his father had made. 3 Only, he clave to the sins of Jeroboam the son of Nebat who made Israel to sin: he did not depart therefrom. 4 And Mesha king of Moab was a sheepmaster, and rendered to the king of Israel a hundred thousand lambs and a hundred thousand rams, with the wool. 5 And it came to pass when Ahab was dead, that the king of Moab rebelled against the king of Israel.

6 And at that time king Jehoram went out of Samaria and inspected all Israel. 7 And he went and sent to Jehoshaphat the king of Judah saying, The king of Moab has rebelled against me: wilt thou go with me against Moab to battle? And he said, I will go up: I am as thou, my people as thy people, my horses as thy horses. 8 And he said, Which way shall we go up? And he said, By way of the wilderness of Edom. 9 And the king of Israel went, and the king of Judah, and the king of Edom, and they made a circuit of seven days' journey. And there was no water for the army, and for the cattle that followed them. 10 And the king of Israel said, Alas! that Jehovah has called these three kings together, to give them into the hand of Moab! 11 And Jehoshaphat said, Is there not here a prophet of Jehovah that we may inquire of Jehovah by him? And one of the king of Israel’s servants answered and said, Here is Elisha the son of Shaphat, who poured water on the hands of Elijah. 12 And Jehoshaphat said, The word of Jehovah is with him. And the king of Israel and Jehoshaphat and the king of Edom went down to him. 13 And Elisha said to the king of Israel, What have I to do with thee? go to the prophets of thy father and to the prophets of thy mother. And the king of Israel said to him, Not so, for Jehovah has called these three kings to give them into the hand of Moab. 14 And Elisha said, As Jehovah of hosts liveth, before whom I stand, surely, were it not that I regard the presence of Jehoshaphat the king of Judah, I would not look toward thee nor see thee. 15 And now fetch me a minstrel. And it came to pass when the minstrel played, that the hand of Jehovah was upon him. 16 And he said, Thus saith Jehovah: Make this valley full of ditches. 17 For thus saith Jehovah: Ye shall not see wind, neither shall ye see rain; yet this valley shall be filled with water, and ye shall drink, both ye, and your cattle, and your beasts. 18 And this is a light thing in the sight of Jehovah: he will give the Moabites also into your hand. 19 And ye shall smite every fortified city, and every choice city, and shall fell every good tree, and stop all wells of water, and mar every good piece of land with stones.

20 And it came to pass in the morning, when the oblation was offered up, that behold, there came water by the way of Edom, and the country was filled with water. 21 And all the Moabites heard that the kings were come up to fight against them, and they were called together, all that were able to put on armour, and upward, and stood by the border. 22 And they rose up early in the morning, and the sun rose upon the water, and the Moabites saw the water on the other side red as blood. 23 And they said, This is blood: the kings are entirely destroyed, and have smitten one another; and now, Moab, to the spoil! 24 And when they came to the camp of Israel, the Israelites rose up and smote the Moabites, and they fled before them; and they entered in and smote Moab. 25 And they beat down the cities, and on every good piece of land cast every man his stone and filled it, and they stopped every well of water, and felled every good tree, until they left only the stones at Kirhareseth; and the slingers went about it, and smote it. 26 And the king of Moab saw that the battle was too severe for him, and he took with him seven hundred men that drew swords, to break through to the king of Edom, but they could not. 27 And he took his eldest son, that should have reigned in his stead, and offered him up for a burnt-offering upon the wall. And there was great wrath against Israel; and they departed from him, and returned to their own land.

1 Ioram*Cap. 1:17., fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel la Samaria, în al optsprezecelea an al lui Iosafat, împăratul lui Iuda. A domnit doisprezece ani. 2 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, totuși nu ca tatăl său și ca mama sa. A răsturnat stâlpii lui Baal pe*1 Împ. 16:31,32. care-i făcuse tatăl său, 3 dar s-a dedat la păcatele*1 Împ. 12:28,31,32. lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, și nu s-a abătut de la ele. 4 Meșa, împăratul Moabului, avea turme mari și plătea împăratului lui Israel un bir de o sută de mii de miei*Is. 16:1. și o sută de mii de berbeci cu lâna lor. 5 La moartea*Cap. 1:1. lui Ahab, împăratul Moabului s-a răsculat împotriva împăratului lui Israel. 6 Împăratul Ioram a ieșit atunci din Samaria și a numărat pe tot Israelul. 7 A pornit și a trimis să spună lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Împăratul Moabului s-a răsculat împotriva mea. Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Moabului?" Iosafat a răspuns: „Voi merge, eu ca*1 Împ. 22:4. tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi." 8 Și a zis: „Pe care drum să ne suim?" Ioram a zis: „Pe drumul care duce în Pustia Edomului." 9 Împăratul lui Israel, împăratul lui Iuda și împăratul Edomului au plecat și, după un drum de șapte zile, n-au avut apă pentru oștire și pentru vitele care veneau după ea. 10 Atunci, împăratul lui Israel a zis: „Vai! Domnul a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâinile Moabului!" 11 Dar Iosafat*1 Împ. 22:7. a zis: „Nu este aici niciun proroc al Domnului, prin care să putem întreba pe Domnul?" Unul din slujitorii împăratului lui Israel a răspuns: „Este aici Elisei, fiul lui Șafat, care turna apă pe mâinile lui Ilie." 12 Și Iosafat a zis: „Cuvântul Domnului este cu el." Împăratul lui Israel, Iosafat, și împăratul Edomului s-au coborât*Cap. 2:25. la el. 13 Elisei a zis împăratului lui Israel: „Ce am*Ezec. 14:3. eu a face cu tine? Du-te*Jud. 10:14.Rut 1:15. la prorocii*1 Împ. 18:19. tatălui tău și la prorocii mamei tale." Și împăratul lui Israel i-a zis: „Nu, căci Domnul a chemat pe acești trei împărați ca să-i dea în mâinile Moabului!" 14 Elisei a zis: „Viu este*1 Împ. 17:1. Cap. 5:16. Domnul oștirilor, al cărui slujitor sunt, că, dacă n-aș avea în vedere pe Iosafat, împăratul lui Iuda, pe tine nu te-aș băga deloc în seamă și nici nu m-aș uita la tine. 15 Acum aduceți-mi un cântăreț*1 Sam. 10:5. cu harpa." Și, pe când cânta cântărețul din harpă, mâna Domnului a fost*Ezec. 1:3;3:14,22;8:1. peste Elisei. 16 Și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Faceți gropi*Cap. 4:3. în valea aceasta, groapă lângă groapă!’ 17 Căci așa vorbește Domnul: ‘Nu veți vedea vânt și nu veți vedea ploaie, dar totuși valea aceasta se va umple de apă și veți bea voi, turmele voastre și vitele voastre.’ 18 Dar aceasta este puțin lucru înaintea Domnului. El va da pe Moab în mâinile voastre; 19 veți sfărâma toate cetățile întărite și toate cetățile alese, veți tăia toți copacii cei buni, veți astupa toate izvoarele de apă și veți strica cu pietre toate ogoarele cele mai bune." 20 Și dimineața, în clipa când se aducea*Exod 29:39,40. jertfa, iată că a venit apa de pe drumul Edomului și s-a umplut țara de apă. 21 Însă toți moabiții, auzind că împărații se suie să lupte împotriva lor, au chemat pe toți cei în vârstă să poarte armele, și mai mari chiar, și au stat la hotar. 22 S-au sculat dis-de-dimineață și, când a strălucit soarele peste ape, moabiții au văzut în fața lor apele roșii ca sângele. 23 Ei au zis: „Este sânge! Împărații au scos sabia între ei, s-au tăiat unii pe alții. Acum, la pradă, moabiți!" 24 Și au mers împotriva taberei lui Israel. Dar Israel s-a sculat și a bătut pe Moab, care a luat-o la fugă dinaintea lor. Au pătruns în țară și au bătut pe Moab. 25 Au sfărâmat cetățile, au aruncat, fiecare, pietre în toate ogoarele cele mai bune și le-au umplut cu pietre, au astupat toate izvoarele de apă și au tăiat toți copacii cei buni; prăștiașii au înconjurat și au bătut Chir-Haresetul*Is. 16:7,11., din care n-au lăsat decât pietrele. 26 Împăratul Moabului, văzând că fusese înfrânt în luptă, a luat cu el șapte sute de oameni care scoteau sabia să-și croiască drum până la împăratul Edomului, dar n-au putut. 27 A luat atunci pe fiul său întâi născut, care trebuia să domnească în locul lui, și l-a adus ca ardere-de-tot pe zid. Și o mare mânie a cuprins pe Israel, care s-a depărtat de împăratul Moabului și s-a întors în țară.