1 And a woman of the wives of the sons of the prophets cried to Elisha saying, Thy servant my husband is dead, and thou knowest that thy servant feared Jehovah; and the creditor is come to take my two children to be bondmen. 2 And Elisha said to her, What shall I do for thee? Tell me, what hast thou in the house? And she said, Thy handmaid has not anything at all in the house but a pot of oil. 3 And he said, Go, borrow for thyself vessels abroad from all thy neighbours, empty vessels; let it not be few; 4 and go in, and shut the door upon thee and upon thy sons, and pour out into all those vessels, and set aside what is full. 5 And she went from him, and shut the door upon her and upon her sons: they brought the vessels to her, and she poured out. 6 And it came to pass when the vessels were full, that she said to her son, Bring me yet a vessel. And he said to her, There is not a vessel more. And the oil stayed. 7 And she came and told the man of GodGodHebrew: Elohim and he said, Go, sell the oil, and pay thy debt, and live thou and thy sons on the rest.
8 And it came to pass on a day, that Elisha passed to Shunem, where was a wealthy woman; and she constrained him to eat bread. And so it was, that as oft as he passed by, he turned in thither to eat bread. 9 And she said to her husband, Behold now, I perceive that this is a holy man of GodGodHebrew: Elohim who passes by us continually. 10 Let us make, I pray thee, a small upper chamber with walls, and let us set for him there a bed, and a table, and a seat, and a lampstand; and it shall be when he cometh to us, he shall turn in thither. 11 And it came to pass on a day, that he came thither, and he turned into the upper chamber, and lay there. 12 And he said to Gehazi his servant, Call this Shunammite. And he called her, and she stood before him. 13 And he said to him, Say now to her, Behold, thou hast been careful for us with all this care; what is to be done for thee? wouldest thou be spoken for to the king, or to the captain of the host? And she said, I dwell among mine own people. 14 And he said, What then is to be done for her? And Gehazi said, Verily, she has no son, and her husband is old. 15 And he said, Call her; and he called her; and she stood in the doorway. 16 And he said, At this appointed time, when thy term is come, thou shalt embrace a son. And she said, No, my lord, man of GodGodHebrew: Elohim do not lie to thy handmaid. 17 And the woman conceived, and bore a son at that appointed time in the next year as Elisha had said to her.
18 And the child grew, and it came to pass one day, that he went out to his father to the reapers. 19 And he said to his father, My head, my head! And he said to the servant, Carry him to his mother. 20 And he carried him, and brought him to his mother; and he sat on her knees till noon, and died. 21 And she went up, and laid him on the bed of the man of GodGodHebrew: Elohim and shut the door upon him, and went out. 22 And she called to her husband, and said, Send me, I pray thee, one of the young men, and one of the asses, and I will run to the man of GodGodHebrew: Elohim and come again. 23 And he said, Why wilt thou go to him to-day? It is neither new moon nor sabbath. And she said, It is well. 24 Then she saddled the ass, and said to her servant, Drive and go forward; slack not the riding for me, except I bid thee. 25 And she went and came to the man of GodGodHebrew: Elohim to mount Carmel. And it came to pass when the man of GodGodHebrew: Elohim saw her afar off, that he said to Gehazi his servant, Behold, there is the Shunammite: 26 run now, I pray thee, to meet her, and say unto her, Is it well with thee? is it well with thy husband? is it well with the child? And she said, It is well. 27 And she came to the man of GodGodHebrew: Elohim to the mountain, and caught him by the feet; and Gehazi drew near to thrust her away; but the man of GodGodHebrew: Elohim said, Let her alone, for her soul is troubled within her, and Jehovah has hidden it from me, and has not told me. 28 And she said, Did I desire a son of my lord? did I not say, Do not deceive me? 29 And he said to Gehazi, Gird up thy loins, and take my staff in thy hand, and go thy way. If thou meet any man, salute him not, and if any salute thee, answer him not again; and lay my staff upon the face of the lad. 30 And the mother of the lad said, As Jehovah liveth, and as thy soul liveth, I will not leave thee! And he rose up and followed her. 31 And Gehazi passed on before them, and laid the staff upon the face of the lad; but there was neither voice, nor sign of attention. And he returned to meet him, and told him saying, The lad is not awaked. 32 And when Elisha came into the house, behold, the child was dead, and laid upon his bed. 33 And he went in and shut the door upon them both, and prayed to Jehovah. 34 And he went up, and lay upon the child, and put his mouth upon his mouth, and his eyes upon his eyes, and his hands upon his hands, and bent over him; and the flesh of the child grew warm. 35 And he returned, and walked in the house to and fro; and went up, and bent over him. And the lad sneezed seven times, and the lad opened his eyes. 36 And he called Gehazi, and said, Call this Shunammite. And he called her; and she came to him. And he said, Take up thy son. 37 And she came and fell at his feet, and bowed herself to the ground; and she took up her son, and went out.
38 And Elisha came again to Gilgal. And there was a famine in the land; and the sons of the prophets were sitting before him. And he said to his servant, Set on the great pot, and boil pottage for the sons of the prophets. 39 Then one went out into the field to gather herbs, and found a wild vine, and gathered from it his lap full of wild colocynths, and came and shred them into the pot of pottage; for they did not know them. 40 And they poured out for the men to eat. And it came to pass, as they were eating of the pottage, that they cried out and said, Man of GodGodHebrew: Elohim there is death in the pot! And they could not eat it. 41 And he said, Then bring meal. And he cast it into the pot, and said, Pour out for the people, that they may eat. And there was no harm in the pot. 42 And there came a man from Baal-shalishah, and brought the man of GodGodHebrew: Elohim bread of the first-fruits, twenty loaves of barley, and fresh ears of corn in his sack. And he said, Give to the people that they may eat. 43 And his attendant said, How shall I set this before a hundred men? And he said, Give the people that they may eat; for thus saith Jehovah: They shall eat, and shall have to spare. 44 And he set it before them, and they ate and left thereof, according to the word of Jehovah.
1 O femeie dintre nevestele fiilor1 Împ. 20:35. prorocilor a strigat lui Elisei: „Robul tău, bărbatul meu, a murit și știi că robul tău se temea de Domnul; și cel ce l-a împrumutat a venit să ia cei doiLev. 25:39.Mat. 18:25. copii ai mei și să-i facă robi." 2 Elisei i-a zis: „Ce pot să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai acasă?" Ea a răspuns: „Roaba ta n-are acasă decât un vas cu untdelemn." 3 Și el a zis: „Du-te de cere vase de afară, de la toți vecinii tăi, vase goale, și nu cereCap. 3:16. puține. 4 Când te vei întoarce, închide ușa după tine și după copiii tăi, toarnă din untdelemn în toate aceste vase și pune deoparte pe cele pline." 5 Atunci, ea a plecat de la el. A închis ușa după ea și după copiii ei; ei îi apropiau vasele și ea turna din untdelemn în ele. 6 Când s-au umplut vasele, ea a zis fiului său: „Mai dă-mi un vas." Dar el i-a răspuns: „Nu mai este niciun vas." Și n-a mai curs untdelemn. 7 Ea s-a dus de a spus omului lui Dumnezeu lucrul acesta. Și el a zis: „Du-te de vinde untdelemnul și plătește-ți datoria, iar cu ce va rămâne vei trăi tu și fiii tăi."
8 Într-o zi, Elisei trecea prin SunemIos. 19:18.. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Și ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. 9 Ea a zis bărbatului ei: „Iată, știu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi este un om sfânt al lui Dumnezeu. 10 Să facem o mică odaie sus, cu ziduri, și să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun și un sfeșnic, ca să stea acolo când va veni la noi." 11 Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus și s-a culcat acolo. 12 El a zis slujitorului său Ghehazi: „Cheamă pe sunamita aceasta!" Ghehazi a chemat-o și ea a venit înaintea lui. 13 Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Spune-i: ‘Iată, pentru noi tu ți-ai făcut toată tulburarea aceasta. Noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii?’" Ea a răspuns: „Eu locuiesc liniștită în mijlocul poporului meu." 14 Și el a zis: „Ce să fac pentru ea?" Ghehazi a răspuns: „Ea n-are fiu și bărbatul ei este bătrân." 15 Și el a zis: „Cheam-o!" Ghehazi a chemat-o și ea a venit la ușă. 16 Elisei i-a zis: „La anulGen. 18:10,14., pe vremea aceasta, vei ține în brațe un fiu." Și ea a zis: „Nu, domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgiVers. 28. pe roaba ta!" 17 Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei. 18 Copilul s-a făcut mare. Și, într-o zi, când s-a dus pe la tatăl său la secerători, 19 a zis tatălui său: „Capul meu! Capul meu!" Tatăl a zis slujitorului său: „Du-l la mama sa!" 20 Slujitorul l-a luat și l-a dus la mama sa. Și copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază și apoi a murit. 21 Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis ușa după ea și a ieșit. 22 A chemat pe bărbatul ei și a zis: „Trimite-mi, te rog, un slujitor și o măgăriță; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu și apoi mă voi întoarce." 23 Și el a zis: „Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat." Ea a răspuns: „Fii pe pace!" 24 Apoi a pus șaua pe măgăriță și a zis slujitorului său: „Mână și pleacă, să nu oprești pe drum decât când ți-oi spune." 25 Ea a plecat deci și s-a dus la omul lui Dumnezeu pe munteleCap. 2:25. Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe și a zis slujitorului său Ghehazi: „Iată pe sunamita aceea! 26 Acum, aleargă dar înaintea ei și spune-i: ‘Ești bine? Bărbatul tău și copilul sunt bine?’" Ea a răspuns: „Bine." 27 Și, cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrățișat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: „Las-o, căci este tare amărâtă și Domnul mi-a ascuns lucrul acesta și nu mi l-a făcut cunoscut." 28 Atunci, ea a zis: „Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zisVers. 16. eu: ‘Nu mă amăgi’?" 29 Și Elisei a zis lui Ghehazi: „Încinge-ți1 Împ. 18:46. Cap. 9:1. mijlocul, ia toiagul meu în mână și pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebiLuca 10:4. de sănătate și, dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagulExod 7:19;14:16. Cap. 2:8,14.Fapte 19:12. meu pe fața copilului." 30 Mama copilului a zis: „ViuCap. 2:2. este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Și el s-a sculat și a mers după ea. 31 Ghehazi le-o luase înainte și pusese toiagul pe fața copilului, dar n-a dat nici glas, nici semn de simțire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta și a zis: „Copilul nuIoan 11:11. s-a trezit." 32 Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. 33 Elisei a intratVers. 4.Mat. 6:6.1 Împ. 17:20. și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat Domnului. 34 S-a suit și s-a culcat pe copil; și-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mâinile lui pe mâinile lui și s-a întins1 Împ. 17:21.Fapte 20:10. peste el. Și trupul copilului s-a încălzit. 35 Elisei a plecat, a mers încoace și încolo prin casă, apoi s-a suit iarăși și s-a întins1 Împ. 17:21. peste copil. Și copilul a strănutatCap. 8:1,5. de șapte ori și a deschis ochii. 36 Elisei a chemat pe Ghehazi și a zis: „Cheamă pe sunamită." Ghehazi a chemat-o și ea a venit la Elisei, care a zis: „Ia-ți fiul!" 37 Ea s-a dus și s-a aruncat la picioarele lui și s-a închinat până la pământ. Și și-a luat1 Împ. 17:23.Evr. 11:35. fiul și a ieșit afară.
38 Elisei s-a întors la GhilgalCap. 2:1., și în țară bântuia o foameteCap. 8:1.. Pe când fiii prorocilor ședeauCap. 2:3.Luca 10:39.Fapte 22:3. înaintea lui, a zis slujitorului său: „Pune oala cea mare și fierbe o ciorbă pentru fiii prorocilor!" 39 Unul din ei a ieșit pe câmp să culeagă verdețuri; a găsit viță sălbatică și a cules din ea curcubete4:39 Un fel de castraveți. sălbatice, până și-a umplut haina. Când s-a întors, le-a tăiat în bucăți în oala cu ciorbă, căci nu le cunoștea. 40 Au dat oamenilor acelora să mănânce. Dar, cum au mâncat din ciorba aceea, au strigat: „Omule al lui Dumnezeu, moarteaExod 10:17. este în oală!" Și n-au putut să mănânce. 41 Elisei a zis: „Luați făină!" A aruncat făinăExod 15:25. Cap. 2:21.Ioan 9:6. în oală și a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce!" Și nu mai era nimic vătămător în oală.
42 A venit un om din Baal-Șalișa1 Sam. 9:4.. A adus1 Sam. 9:7.1 Cor. 9:11.Gal. 6:6. pâine din cele dintâi roade omului lui Dumnezeu, și anume douăzeci de pâini de orz și spice noi în sac. Elisei a zis: „Dă oamenilor acestora să mănânce!" 43 Slujitorul său a răspuns: „CumLuca 9:13.Ioan 6:9. pot să dau din ele la o sută de inși?" Dar Elisei a zis: „Dă oamenilor să mănânce, căci așa vorbește Domnul: ‘VorLuca 9:17.Ioan 6:11. mânca, și va mai rămâne.’" 44 Atunci le-a pus pâinile înainte și au mâncat și le-a maiMat. 14:20;15:37.Ioan 6:13. și rămas, după cuvântul Domnului.
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)