1 And it came to pass when Jehovah would take up Elijah into the heavens by a whirlwind, that Elijah went with Elisha from Gilgal. 2 And Elijah said to Elisha, Abide here, I pray thee; for Jehovah has sent me to Bethel. And Elisha said, As Jehovah liveth, and as thy soul liveth, I will not leave thee! So they went down to Bethel. 3 And the sons of the prophets that were at Bethel came forth to Elisha, and said to him, Dost thou know that Jehovah will take away thy master from over thy head to-day? And he said, I also know it: be silent! 4 And Elijah said to him, Elisha, abide here, I pray thee; for Jehovah has sent me to Jericho. And he said, As Jehovah liveth, and as thy soul liveth, I will not leave thee! And they came to Jericho. 5 And the sons of the prophets that were at Jericho drew near to Elisha and said to him, Dost thou know that Jehovah will take away thy master from over thy head to-day? And he said, I also know it: be silent! 6 And Elijah said to him, Abide here, I pray thee; for Jehovah has sent me to the Jordan. And he said, As Jehovah liveth, and as thy soul liveth, I will not leave thee! And they two went on. 7 And fifty men of the sons of the prophets went and stood opposite afar off; and they two stood by the Jordan. 8 And Elijah took his mantle, and wrapped it together, and smote the waters, and they were divided hither and thither; and they two went over on dry ground.

9 And it came to pass when they had gone over, that Elijah said to Elisha, Ask what I shall do for thee, before I am taken away from thee. And Elisha said, I pray thee, let a double portion of thy spirit be upon me. 10 And he said, Thou hast asked a hard thing: if thou see me when I am taken from thee, it shall be so to thee; but if not, it shall not be so. 11 And it came to pass as they went on, and talked, that behold, a chariot of fire and horses of fire; and they parted them both asunder; and Elijah went up by a whirlwind into the heavens. 12 And Elisha saw it, and he cried, My father, my father! the chariot of Israel and the horsemen thereof! And he saw him no more. Then he took hold of his own garments and rent them in two pieces.

13 And he took up the mantle of Elijah which fell from him, and went back and stood by the bank of the Jordan; 14 and he took the mantle of Elijah which had fallen from him, and smote the waters, and said, Where is Jehovah, the God*GodHebrew: Elohim of Elijah? He also smote the waters, and they parted hither and thither, and Elisha went over. 15 And the sons of the prophets who were at Jericho on the opposite side saw him, and they said, The spirit of Elijah rests on Elisha. And they came to meet him, and bowed themselves to the ground before him, 16 and said to him, Behold now, there are with thy servants fifty valiant men; let them go, we pray thee, and seek thy master, lest perhaps the Spirit of Jehovah have taken him up, and cast him upon some mountain, or into some ravine. And he said, Ye shall not send. 17 And they pressed him till he was ashamed, and he said, Send. They sent therefore fifty men, and they sought three days, but did not find him. 18 And they came again to him (now he was staying at Jericho); and he said to them, Did I not say to you, Go not?

19 And the men of the city said to Elisha, Behold now, the situation of the city is good, as my lord sees; but the water is bad, and the land is barren. 20 And he said, Bring me a new cruse, and put salt in it. And they brought it to him. 21 And he went forth to the source of the waters, and cast the salt in there, and said, Thus saith Jehovah: I have healed these waters: there shall not be from thence any more death or barrenness. 22 And the waters were healed to this day, according to the saying of Elisha which he spoke. 23 And he went up from thence to Bethel, and as he went up by the way, there came forth little boys out of the city, and mocked him, and said to him, Go up, bald head; go up, bald head! 24 And he turned back, and looked on them, and cursed them in the name of Jehovah. And there came forth two she-bears out of the wood, and tore forty-two children of them. 25 And he went from thence to mount Carmel, and from thence he returned to Samaria.

1 Când a voit Domnul să ridice*Gen. 5:24. pe Ilie la cer într-un vârtej de vânt, Ilie pleca din Ghilgal cu*1 Împ. 19:21. Elisei. 2 Ilie a zis lui Elisei: „Rămâi aici*Rut 1:15,16., te rog, căci Domnul mă trimite până la Betel." Elisei a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul*1 Sam. 1:26. Vers. 4,6. Cap. 4:30. tău că nu te voi părăsi." Și s-au coborât la Betel. 3 Fiii prorocilor*1 Împ. 20:35. Vers. 5,7,15. Cap. 4:1,38;9:1. care erau la Betel au ieșit la Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul răpește astăzi pe stăpânul tău deasupra capului tău?" Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți." 4 Ilie i-a zis: „Eliseie, rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Ierihon." El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!" Și au ajuns la Ierihon. 5 Fiii prorocilor care erau la Ierihon s-au apropiat de Elisei și i-au zis: „Știi că Domnul răpește azi pe stăpânul tău deasupra capului tău?" Și el a răspuns: „Știu și eu, dar tăceți." 6 Ilie i-a zis: „Rămâi aici, te rog, căci Domnul mă trimite la Iordan." El a răspuns: „Viu este Domnul și viu este sufletul tău că nu te voi părăsi." Și amândoi și-au văzut de drum. 7 Cincizeci de inși dintre fiii prorocilor au sosit și s-au oprit la o depărtare oarecare în fața lor și ei amândoi s-au oprit pe malul Iordanului. 8 Atunci, Ilie și-a luat mantaua, a făcut-o sul și a lovit cu ea apele, care s-au despărțit*Exod 14:21.Ios. 3:16. Vers. 14. într-o parte și într-alta, și au trecut amândoi pe uscat. 9 După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ți fac, înainte ca să fiu răpit de la tine." Elisei a răspuns: „Te rog, să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!" 10 Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar, dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, așa ți se va întâmpla; dacă nu, nu ți se va întâmpla așa." 11 Pe când mergeau ei vorbind, iată că un car*Cap. 6:17.Ps. 104:4. de foc și niște cai de foc i-au despărțit pe unul de altul, și Ilie s-a înălțat la cer într-un vârtej de vânt. 12 Elisei se uita și striga: „Părinte!*Cap. 13:14. Părinte! Carul lui Israel și călărimea lui!" Și nu l-a mai văzut. Apucându-și hainele, le-a sfâșiat în două bucăți 13 și a ridicat mantaua căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s-a întors și s-a oprit pe malul Iordanului; 14 a luat mantaua căreia îi dăduse Ilie drumul și a lovit apele cu ea și a zis: „Unde este acum Domnul Dumnezeul lui Ilie?" Și a lovit apele, care s-au despărțit*Vers. 8. într-o parte și în alta, și Elisei a trecut.

15 Fiii prorocilor care erau în fața*Vers. 7. Ierihonului, când l-au văzut, au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elisei." Și i-au ieșit înainte și s-au închinat până la pământ înaintea lui. 16 Ei i-au zis: „Iată că între slujitorii tăi sunt cincizeci de oameni viteji. Vrei să se ducă să caute pe stăpânul tău? Poate*1 Împ. 18:12.Ezec. 8:3.Fapte 8:39. că Duhul Domnului l-a dus și l-a aruncat pe vreun munte sau în vreo vale." El a răspuns: „Nu-i trimiteți!" 17 Dar ei au stăruit multă vreme de el. Și el a zis: „Trimiteți-i!" Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au căutat pe Ilie trei zile și nu l-au găsit. 18 Când s-au întors la Elisei, care era la Ierihon, el le-a zis: „Nu v-am spus să nu vă duceți?"

19 Oamenii din cetate au zis lui Elisei: „Iată, așezarea cetății este bună, după cum vede domnul meu, dar apele sunt rele și țara este stearpă." 20 El a zis: „Aduceți-mi un blid nou și puneți sare în el." Și i-au adus. 21 Apoi s-a dus la izvorul apelor și a aruncat*Exod 15:25. Cap. 4:41;6:6.Ioan 9:6. sare în el și a zis: „Așa vorbește Domnul: ‘Vindec apele acestea; nu va mai veni din ele nici moarte, nici sterpătură.’" 22 Și apele au fost vindecate până în ziua aceasta, după cuvântul pe care-l rostise Domnul.

23 De acolo s-a suit la Betel. Și, pe când mergea pe drum, niște băiețași au ieșit din cetate și și-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleșuvule! Suie-te, pleșuvule!" 24 El s-a întors să-i privească și i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieșit doi urși din pădure și au sfâșiat patruzeci și doi dintre acești copii. 25 De acolo s-a dus pe muntele Carmel, de unde s-a întors la Samaria.