1 For this reason we should give heed more abundantly to the things we have heard, lest in any way we should slip away. 2 For if the word which was spoken by angels was firm, and every transgression and disobedience received just retribution, 3 how shall we escape if we have been negligent of so great salvation, which, having had its commencement in being spoken of by the Lord, has been confirmed to us by those who have heard; 4 God bearing, besides, witness with them to it, both by signs and wonders, and various acts of power, and distributions of the Holy Spirit, according to his will?

5 For he has not subjected to angels the habitable world which is to come, of which we speak; 6 but one has testified somewhere, saying, What is man, that thou rememberest him, or son of man that thou visitest him? 7 Thou hast made him some little inferior to the angels; thou hast crowned him with glory and honour, and hast set him over the works of thy hands;8 thou hast subjected all things under his feet. For in subjecting all things to him, he has left nothing unsubject to him. But now we see not yet all things subjected to him, 9 but we see Jesus, who was made some little inferior to angels on account of the suffering of death, crowned with glory and honour; so that by the grace of God he should taste death for every thing.

10 For it became him, for whom are all things, and by whom are all things, in bringing many sons to glory, to make perfect the leader of their salvation through sufferings. 11 For both he that sanctifies and those sanctified are all of one; for which cause he is not ashamed to call them brethren, 12 saying, I will declare thy name to my brethren; in the midst of the assembly will I sing thy praises. 13 And again, I will trust in him. And again, Behold, I and the children which God has given me.

14 Since therefore the children partake of blood and flesh, he also, in like manner, took part in the same, that through death he might annul him who has the might of death, that is, the devil; 15 and might set free all those who through fear of death through the whole of their life were subject to bondage. 16 For he does not indeed take hold of angels by the hand, but he takes hold of the seed of Abraham. 17 Wherefore it behoved him in all things to be made like to his brethren, that he might be a merciful and faithful high priest in things relating to God, to make propitiation for the sins of the people; 18 for, in that himself has suffered, being tempted, he is able to help those that are being tempted.

1 De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtați de ele. 2 Căci, dacă Cuvântul vestit*Deut. 33:2.Ps. 68:17.Fapte 7:53.Gal. 3:19. prin îngeri s-a dovedit nezguduit și dacă orice*Num. 15:30,31.Deut. 4:3;17:2,5,12;27:26. abatere și orice neascultare și-a primit o dreaptă răsplătire, 3 cum*Cap. 10:28,29;12:25. vom scăpa noi dacă stăm nepăsători față de o mântuire așa de mare, care*Mat. 4:17.Marcu 1:14. Cap. 1:2., după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a*Luca 1:2. fost adeverită de cei ce au auzit-o, 4 în timp ce Dumnezeu întărea*Marcu 16:20.Fapte 14:3;19:11.Rom. 15:18,19.1 Cor. 2:4. mărturia lor cu*Fapte 2:22,43. semne, puteri și felurite minuni și cu darurile Duhului Sfânt, împărțite*1 Cor. 12:4,7,11. după*Efes. 1:5,9. voia Sa! 5 În adevăr, nu unor îngeri a supus El lumea*Cap. 6:5.2 Pet. 3:13. viitoare despre care vorbim. 6 Ba încă, cineva a făcut undeva următoarea mărturisire: „Ce*Iov 7:17.Ps. 8:4;144:3. este omul ca să-Ți aduci aminte de el sau fiul omului ca să-l cercetezi? 7 L-ai făcut pentru puțină vreme mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă și cu cinste, l-ai pus peste lucrările mâinilor Tale, 8 toate*Mat. 28:18.1 Cor. 15:27.Efes. 1:22. Cap. 1:13. le-ai supus sub picioarele lui."

În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu*1 Cor. 15:25. vedem că toate îi sunt supuse. 9 Dar pe Acela*Filip. 2:7-9. care a fost făcut pentru „puțină vreme mai prejos decât îngerii", adică pe Isus, Îl vedem „încununat*Fapte 2:33. cu slavă și cu cinste" din pricina morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru*Ioan 3:16;12:32.Rom. 5:18;8:32.2 Cor. 5:15.1 Tim. 2:6.1 Ioan 2:2.Apoc. 5:9. toți. 10 Se cuvenea, în adevăr*Luca 24:46., ca Acela pentru*Rom. 11:36. care și prin care sunt toate și care voia să ducă pe mulți fii la slavă să desăvârșească*Fapte 3:15;5:31. Cap. 12:2., prin suferințe, pe Căpetenia mântuirii*Luca 13:32. Cap. 5:9. lor. 11 Căci Cel*Cap. 10:10,14. ce sfințește și cei ce sunt sfințiți sunt*Fapte 17:26. dintr-unul. De aceea, Lui nu-I*Mat. 28:10.Ioan 20:17.Rom. 8:29. este rușine să-i numească frați, 12 când zice: „Voi vesti*Ps. 22:22,25. Numele Tău fraților Mei; Îți voi cânta lauda*Ps. 18:2.Is. 12:2. în mijlocul adunării." 13 Și iarăși: „Îmi voi pune încrederea în El." Și în alt loc: „Iată-Mă*Is. 8:18., Eu și copiii pe care*Ioan 10:29;17:6,9,11,12. Mi i-a dat Dumnezeu!" 14 Astfel dar, deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și*Ioan 1:14.Rom. 8:3.Filip. 2:7. El Însuși a fost deopotrivă părtaș la ele, pentru ca*1 Cor. 15:54,55.Col. 2:15.2 Tim. 1:10., prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morții, adică pe diavolul, 15 și să izbăvească pe toți aceia care, prin frica morții*Luca 1:74.Rom. 8:15.2 Tim. 1:7., erau supuși robiei toată viața lor. 16 Căci, negreșit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminței lui Avraam. 17 Prin urmare, a trebuit să Se asemene*Filip. 2:7. fraților Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce privește legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos*Cap. 4:15;5:1,2. și vrednic de încredere, ca să facă ispășire pentru păcatele norodului. 18 Și*Cap. 4:15,16;5:2;7:25. prin faptul că El Însuși a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor ce sunt ispitiți.