1 Let us also therefore, having so great a cloud of witnesses surrounding us, laying aside every weight, and sin which so easily entangles us, run with endurance the race that lies before us, 2 looking stedfastly on Jesus the leader and completer of faith: who, in view of the joy lying before him, endured the cross, having despised the shame, and is set down at the right hand of the throne of God. 3 For consider well him who endured so great contradiction from sinners against himself, that ye be not weary, fainting in your minds.

4 Ye have not yet resisted unto blood, wrestling against sin. 5 And ye have quite forgotten the exhortation which speaks to you as to sons: My son, despise not the chastening of the Lord, nor faint when reproved by him; 6 for whom the Lord loves he chastens, and scourges every son whom he receives. 7 Ye endure for chastening, God conducts himself towards you as towards sons; for who is the son that the father chastens not? 8 But if ye are without chastening, of which all have been made partakers, then are ye bastards, and not sons. 9 Moreover we have had the fathers of our flesh as chasteners, and we reverenced them; shall we not much rather be in subjection to the Father of spirits, and live? 10 For they indeed chastened for a few days, as seemed good to them; but he for profit, in order to the partaking of his holiness. 11 But no chastening at the time seems to be matter of joy, but of grief; but afterwards yields the peaceful fruit of righteousness to those exercised by it. 12 Wherefore lift up the hands that hang down, and the failing knees; 13 and make straight paths for your feet, that that which is lame be not turned aside; but that rather it may be healed. 14 Pursue peace with all, and holiness, without which no one shall see the Lord: 15 watching lest there be any one who lacks the grace of God; lest any root of bitterness springing up trouble you, and many be defiled by it; 16 lest there be any fornicator, or profane person, as Esau, who for one meal sold his birthright; 17 for ye know that also afterwards, desiring to inherit the blessing, he was rejected, (for he found no place for repentance) although he sought it earnestly with tears.

18 For ye have not come to the mount that might be touched and was all on fire, and to obscurity, and darkness, and tempest, 19 and trumpet’s sound, and voice of words; which they that heard, excusing themselves, declined the word being addressed to them any more: 20 (for they were not able to bear what was enjoined: And if a beast should touch the mountain, it shall be stoned; 21 and, so fearful was the sight, Moses said, I am exceedingly afraid and full of trembling;) 22 but ye have come to mount Zion; and to the city of the living God, heavenly Jerusalem; and to myriads of angels, 23 the universal gathering; and to the assembly of the firstborn who are registered in heaven; and to God, judge of all; and to the spirits of just men made perfect; 24 and to Jesus, mediator of a new covenant; and to the blood of sprinkling, speaking better than Abel. 25 See that ye refuse not him that speaks. For if those did not escape who had refused him who uttered the oracles on earth, much more we who turn away from him who does so from heaven: 26 whose voice then shook the earth; but now he has promised, saying, Yet once will I shake not only the earth, but also the heaven. 27 But this Yet once, signifies the removing of what is shaken, as being made, that what is not shaken may remain. 28 Wherefore let us, receiving a kingdom not to be shaken, have grace, by which let us serve God acceptably with reverence and fear. 29 For also our God is a consuming fire.

1 Și noi dar, fiindcă suntem înconjurați cu un nor așa de mare de martori, să*Col. 3:8.1 Pet. 2:1. dăm la o parte orice piedică și păcatul care ne înfășoară așa de lesne și să*1 Cor. 9:24.Filip. 3:13,14. alergăm cu stăruință*Rom. 12:12. Cap. 10:36. în alergarea care ne stă înainte. 2 Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvârșirea credinței noastre, adică la Isus, care*Luca 24:26.Filip. 2:8.1 Pet. 1:11., pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și șade*Ps. 110:1. Cap. 1:3,13;8:1.1 Pet. 3:22. la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3 Uitați-vă dar*Mat. 10:24,25.Ioan 15:20. cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare față de Sine, pentru ca*Gal. 6:9. nu cumva să vă pierdeți inima și să cădeți de oboseală în sufletele voastre. 4 Voi nu v-ați împotrivit încă*1 Cor. 10:13. Cap. 10:32-34. până la sânge în lupta împotriva păcatului. 5 Și ați uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu*Iov 5:17.Prov. 3:11. disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. 6 Căci Domnul pedepsește pe*Ps. 94:12;119:75.Prov. 3:12.Iac. 1:12.Apoc. 3:19. cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește." 7 Suferiți*Deut. 8:5.2 Sam. 7:14.Prov. 13:24;19:18;23:13. pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl? 8 Dar, dacă sunteți scutiți de pedeapsă, de care*Ps. 73:14.1 Pet. 5:9. toți au parte, sunteți niște feciori din curvie, iar nu fii. 9 Și apoi, dacă părinții noștri trupești ne-au pedepsit și tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui*Num. 16:22;27:16.Iov 12:10.Ecl. 12:7.Is. 42:5;57:16.Zah. 12:1. duhurilor și să trăim? 10 Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puține zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepsește pentru binele nostru, ca*Lev. 11:44;19:2.1 Pet. 1:15,16. să ne facă părtași sfințeniei Lui. 11 Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, și nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin școala ei roada*Iac. 3:18. dătătoare de pace a neprihănirii. 12 Întăriți-vă*Iov 4:3,4.Is. 35:3. dar mâinile obosite și genunchii slăbănogiți; 13 croiți*Prov. 4:26,27. cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce șchiopătează să nu se abată din cale, ci*Gal. 6:1. mai degrabă să fie vindecat. 14 Urmăriți*Ps. 34:14.Rom. 12:18;14:19.2 Tim. 2:22. pacea cu toți și sfințirea, fără*Mat. 5:8.2 Cor. 7:1.Efes. 5:5. care nimeni nu va vedea pe Domnul. 15 Luați seama*2 Cor. 6:1. bine ca*Gal. 5:4. nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca*Deut. 29:18. Cap. 3:12. nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare și mulți să fie întinați de ea. 16 Vegheați să*Efes. 5:3.Col. 3:5.1 Tes. 4:3. nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care*Gen. 25:33. pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut. 17 Știți că mai pe urmă, când a vrut*Gen. 27:34,36,38. să capete binecuvântarea, n-a*Cap. 6:6. fost primit, pentru că, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut s-o schimbe. 18 Voi nu v-ați apropiat de un munte*Exod 19:12,18,19;20:18.Deut. 4:11;5:22.Rom. 6:14;8:15.2 Tim. 1:7. care se putea atinge și care era cuprins de foc, nici de negură, nici de întuneric, nici de furtună, 19 nici de sunetul de trâmbiță, nici de glasul care vorbea în așa fel că cei ce l-au auzit au cerut*Exod 20:19.Deut. 5:5,25;18:16. să nu li se mai vorbească 20 (pentru că nu puteau suferi porunca aceasta: „Chiar*Exod 19:13. un dobitoc, dacă se va atinge de munte, să fie ucis cu pietre sau străpuns cu săgeata." 21 Și*Exod 19:16. priveliștea aceea era așa de înfricoșătoare încât Moise a zis: „Sunt îngrozit și tremur!"). 22 Ci v-ați apropiat de*Gal. 4:26.Apoc. 3:12;21:2,10. muntele Sionului, de*Filip. 3:20. cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de*Deut. 33:2.Ps. 68:17.Iuda 14. zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, 23 de Biserica celor întâi născuți*Exod 4:22.Iac. 1:18.Apoc. 14:4., care*Luca 10:20.Filip. 4:3.Apoc. 13:8. sunt scriși în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul*Gen. 18:25.Ps. 94:2. tuturor, de duhurile celor neprihăniți, făcuți*Filip. 3:12. Cap. 11:40. desăvârșiți, 24 de Isus, Mijlocitorul*Cap. 8:6;9:15. legământului celui nou, și de sângele*Exod 24:8. Cap. 10:22.1 Pet. 1:2. stropirii, care vorbește mai bine decât*Gen. 4:10. Cap. 11:4. sângele lui Abel. 25 Luați seama ca nu cumva să nu voiți să ascultați pe Cel ce vă vorbește! Căci dacă*Cap. 2:2,3;3:17;10:28,29. n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbește din ceruri, 26 al*Exod 19:18. cărui glas a clătinat atunci pământul și care acum a făcut făgăduința aceasta: „Voi mai clătina încă o dată*Hag. 2:6. nu numai pământul, ci și cerul." 27 Cuvintele acestea, „încă o dată", arată că schimbarea*Ps. 102:26.Mat. 24:35.2 Pet. 3:10.Apoc. 21:1. lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină. 28 Fiindcă am primit dar o împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică, 29 fiindcă Dumnezeul*Exod 24:17.Deut. 4:24;9:3.Ps. 50:3;97:3.Is. 66:15.2 Tes. 1:8. Cap. 10:27. nostru este „un foc mistuitor".