1 Let us therefore fear, lest, a promise being left of entering into his rest, any one of you might seem to have failed of it. 2 For indeed we have had glad tidings presented to us, even as they also; but the word of the report did not profit them, not being mixed with faith in those who heard. 3 For we enter into the rest who have believed; as he said, As I have sworn in my wrath, If they shall enter into my rest; although the works had been completed from the foundation of the world. 4 For he has said somewhere of the seventh day thus, And God rested on the seventh day from all his works: 5 and in this again, If they shall enter into my rest. 6 Seeing therefore it remains that some enter into it, and those who first received the glad tidings did not enter in on account of not hearkening to the word, 7 again he determines a certain day, saying, in David, ‘To-day,’ after so long a time; (according as it has been said before), To-day, if ye will hear his voice, harden not your hearts. 8 For if Jesus had brought them into rest, he would not have spoken afterwards about another day. 9 There remains then a sabbatism to the people of God. 10 For he that has entered into his rest, he also has rested from his works, as God did from his own.

11 Let us therefore use diligence to enter into that rest, that no one may fall after the same example of not hearkening to the word. 12 For the word of God is living and operative, and sharper than any two-edged sword, and penetrating to the division of soul and spirit, both of joints and marrow, and a discerner of the thoughts and intents of theheart. 13 And there is not a creature unapparent before him; but all things are naked and laid bare to his eyes, with whom we have to do. 14 Having therefore a great high priest who has passed through the heavens, Jesus the Son of God, let us hold fast the confession. 15 For we have not a high priest not able to sympathise with our infirmities, but tempted in all things in like manner, sin apart. 16 Let us approach therefore with boldness to the throne of grace, that we may receive mercy, and find grace for seasonable help.

1 Să*Cap. 12:15. luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduința intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2 Căci și nouă ni s-a adus o veste bună ca și lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credință la cei ce l-au auzit. 3 Pe când noi*Cap. 3:14., fiindcă am crezut, intrăm în „odihna" despre care a vorbit El când a zis: „Am*Ps. 95:11. Cap. 3:11. jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!" Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii. 4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a șaptea: „Dumnezeu S-a*Gen. 2:2.Exod 20:1;31:17. odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările Lui." 5 Și aici este zis iarăși: „Nu vor intra în odihna Mea!" 6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta și pentru că aceia*Cap. 3:19. cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea din pricina neascultării lor, 7 El hotărăște din nou o zi: „Astăzi*Ps. 95:7. Cap. 3:7.", zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!" 8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. 9 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 10 Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihnește și el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11 Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași*Cap. 3:12,18,19. pildă de neascultare. 12 Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu*Is. 49:2.Ier. 23:29.2 Cor. 10:4,5.1 Pet. 1:23. și lucrător, mai*Prov. 5:4. tăietor decât orice sabie*Efes. 6:17.Apoc. 1:16;2:16. cu două tăișuri: pătrunde*1 Cor. 14:24,25. până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii. 13 Nicio*Ps. 33:13,14;90:8;139:11,12. făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit*Iov 26:6;34:21.Prov. 15:11. înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face. 14 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot*Cap. 3:1. însemnat, care*Cap. 7:26;9:12,24. a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să*Cap. 10:23. rămânem tari în mărturisirea noastră. 15 Căci n-avem*Is. 53:3. Cap. 2:18. un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit*Luca 22:28. ca și noi, dar*2 Cor. 5:21. Cap. 7:26.1 Pet. 2:22.1 Ioan 3:5. fără păcat. 16 Să*Efes. 2:18;3:12. Cap. 10:19,21,22. ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie.