1 Now a summary of the things of which we are speaking is, We have such a one high priest who has sat down on the right hand of the throne of the greatness in the heavens; 2 minister of the holy places and of the true tabernacle, which the Lord has pitched, and not man. 3 For every high priest is constituted for the offering both of gifts and sacrifices; whence it is needful that this one also should have something which he may offer. 4 If then indeed he were upon earth, he would not even be a priest, there being those who offer the gifts according to the law, 5 (who serve the representation and shadow of heavenly things, according as Moses was oracularly told when about to make the tabernacle; for See, saith He, that thou make all things according to the pattern which has been shewn to thee in the mountain.)

6 But now he has got a more excellent ministry, by so much as he is mediator of a better covenant, which is established on the footing of better promises. 7 For if that first was faultless, place had not been sought for a second. 8 For finding fault, he says to them, Behold, days come, saith the Lord, and I will consummate a new covenant as regards the house of Israel, and as regards the house of Juda; 9 not according to the covenant which I made to their fathers in the day of my taking their hand to lead them out of the land of Egypt; because they did not continue in my covenant, and I did not regard them, saith theLord. 10 Because this is the covenant that I will covenant to the house of Israel after those days, saith the Lord: Giving my laws into their mind, I will write them also upon their hearts; and I will be to them for God, and they shall be to me for people. 11 And they shall not teach each his fellow-citizen, and each his brother, saying, Know the Lord; because all shall know me in themselves, from the little one among them unto the great among them. 12 Because I will be merciful to their unrighteousnesses, and their sins and their lawlessnesses I will never remember any more. 13 In that he says New, he has made the first old; but that which grows old and aged is near disappearing.

1 Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care*Efes. 1:20.Col. 3:1. Cap. 1:3; 10:12; 12:2. S-a așezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, 2 ca slujitor al Locului Preasfânt*Cap. 9:8,12,24. și al adevăratului cort*Cap. 9:11., care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. 3 Orice mare preot*Cap. 5:1. este pus să aducă lui Dumnezeu daruri și jertfe. De aceea era*Efes. 5:2. Cap. 9:14. de trebuință ca și celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus. 4 Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. 5 Ei fac o slujbă care este chipul și umbra*Col. 2:17. Cap. 9:23; 10:1. lucrurilor cerești, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama"*Exod 25:40;26:30;27:8.Num. 8:4.Fapte 7:44., i s-a zis, „să faci totul după chipul care ți-a fost arătat pe munte." 6 Dar, acum, Hristos a căpătat*2 Cor. 3:6,8,9. Cap. 7:22. o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este așezat pe făgăduințe mai bune. 7 În*Cap. 7:11,18. adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. 8 Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „‘Iată*Ier. 31:31-34., vin zile’, zice Domnul, ‘când voi face cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda un legământ nou, 9 nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinții lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din țara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu și nici Mie nu Mi-a păsat de ei’, zice Domnul. 10 ‘Dar iată*Cap. 10:16. legământul pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile’, zice Domnul: ‘Voi pune legile Mele în mintea lor și le voi scrie în inimile lor; Eu*Zah. 8:8. voi fi Dumnezeul lor, și ei vor fi poporul Meu. 11 Și nu*Is. 54:13.Ioan 6:45.1 Ioan 2:27. va mai învăța fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: «Cunoaște pe Domnul!» Căci toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. 12 Pentru că le voi ierta nelegiuirile și nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele și*Rom. 11:27. Cap. 10:17. fărădelegile lor.’" 13 Prin faptul că zice*2 Cor. 5:17.: „Un nou legământ", a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.