1 Een lied, een psalm, voor de kinderen van Korach.2 De HEERE is groot en zeer te prijzen, in de stad onzes Gods, op den berg Zijner heiligheid.3 Schoon van gelegenheid, een vreugde der ganse aarde is de berg Sion, aan de zijden van het noorden; de stad des groten Konings.4 God is in haar paleizen; Hij is er bekend voor een Hoog Vertrek.5 Want ziet, de koningen waren vergaderd; zij waren te zamen doorgetogen.6 Gelijk zij het zagen, alzo waren zij verwonderd; zij werden verschrikt, zij haastten weg.7 Beving greep hen aldaar aan, smart als van een barende vrouw.8 Met een oostenwind verbreekt Gij de schepen van Tharsis.9 Gelijk wij gehoord hadden, alzo hebben wij gezien in de stad des HEEREN der heirscharen, in de stad onzes Gods; God zal haar bevestigen tot in eeuwigheid. Sela.10 O God! wij gedenken Uwer weldadigheid, in het midden Uws tempels.11 Gelijk Uw Naam is, o God! alzo is Uw roem tot aan de einden der aarde; Uw rechterhand is vol van gerechtigheid.12 Laat de berg Sion blijde zijn; laat de dochteren van Juda zich verheugen, om Uwer oordelen wil.13 Gaat rondom Sion, en omringt haar; telt haar torens;14 Zet uw hart op haar vesting; beschouwt onderscheidenlijk haar paleizen, opdat gij het aan het navolgende geslacht vertelt. [ (Psalms 48:15) Want deze God is onze God eeuwiglijk en altoos; Hij zal ons geleiden tot den dood toe. ]

1 (O cîntare. Un psalm al fiilor lui Core.) Mare este Domnul şi lăudat de toţi, în cetatea Dumnezeului nostru, pe muntele Lui cel sfînt.2 Frumoasă înalţime, bucuria întregului pămînt, este muntele Sionului; în partea de miazănoapte este cetatea Marelui Împărat.3 Dumnezeu, în casele Lui împărăteşti, este cunoscut ca un turn de scăpare.4 Căci iată că împăraţii se adunaseră: doar au trecut împreună,5 au privit -o, au înlemnit, s'au temut, şi au luat -o la fugă.6 I -a apucat un tremur acolo, ca durerea unei femei la facere.7 Au fost izgoniţi de parcă ar fi fost luaţi de vîntul de răsărit, care sfărîmă corăbiile din Tarsis.8 Întocmai cum auzisem spunîndu-se, aşa am văzut în cetatea Domnului oştirilor, în cetatea Dumnezeului nostru: Dumnezeu o va face să dăinuiască pe vecie. -9 Dumnezeule, la bunătatea Ta ne gîndim, în mijlocul Templului Tău!10 Ca şi Numele Tău, Dumnezeule, şi lauda Ta răsună pînă la marginile pămîntului; dreapta Ta este plină de îndurare.11 Se bucură muntele Sionului, şi se veselesc fiicele lui Iuda de judecăţile Tale.12 Străbateţi Sionul, şi ocoliţi -l, număraţi -i turnurile,13 priviţi -i întăritura, şi cercetaţi -i palatele, ca să povestiţi celor ce vor veni după ei.14 Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră pînă la moarte.