1 Und Hiob antwortete und sprach: 2 Wie lange wollt ihr meine Seele plagen und mich mit Worten zermalmen? 3 Schon zehnmal ist es, daß ihr mich geschmäht habt; ihr schämet euch nicht, mich zu verletzen. O. mich in Staunen zu versetzen4 Und habe ich auch wirklich geirrt, so bleibt doch mein Irrtum O. gefehlt… meine Verfehlung bei mir. 5 Wenn ihr wirklich wider mich großtun wollt, und wider mich dartun meine Schmach, 6 so wisset denn, daß Gott mich in meinem Rechte gebeugt und mich umstellt hat mit seinem Netze. 7 Siehe, ich schreie über Gewalttat, und werde nicht erhört; ich rufe um Hülfe, und da ist kein Recht.
8 Er hat meinen Weg verzäunt, daß ich nicht hinüber kann, und auf meine Pfade legte er Finsternis. 9 Meine Ehre hat er mir ausgezogen, und weggenommen die Krone meines Hauptes. 10 Er hat mich niedergerissen ringsum, so daß ich vergehe, und hat meine Hoffnung ausgerissen wie einen Baum. 11 Und seinen Zorn ließ er wider mich entbrennen, und achtete mich seinen Feinden gleich. 12 Allzumal kamen seine Scharen und bahnten ihren Weg Eig. schütteten ihre Straße auf wider mich, und lagerten sich rings um mein Zelt. 13 Meine Brüder hat er von mir entfernt, und meine Bekannten sind mir ganz entfremdet. 14 Meine Verwandten bleiben aus, und meine Vertrauten haben mich vergessen. 15 Meine Hausgenossen und meine Mägde achten mich für einen Fremden; ein Ausländer bin ich in ihren Augen geworden. 16 Meinem Knechte rufe ich, und er antwortet nicht; mit meinem Munde muß ich zu ihm flehen. 17 Mein Atem ist meinem Weibe zuwider, und mein übler Geruch den Kindern meiner Mutter. W. meines Mutterschoßes18 Selbst Buben verachten mich; will ich aufstehen, so reden sie über mich. 19 Alle meine Vertrauten Eig. Leute meines vertrauten Umgangs verabscheuen mich, und die ich liebte, haben sich gegen mich gekehrt. 20 Mein Gebein klebt an meiner Haut und an meinem Fleische, und nur mit der Haut meiner Zähne bin ich entronnen. 21 Erbarmet euch meiner, erbarmet euch meiner, ihr meine Freunde! denn die Hand Gottes hat mich angetastet. 22 Warum verfolget ihr mich wie Gott El, und werdet meines Fleisches nicht satt?
23 O daß doch meine Worte aufgeschrieben würden! o daß sie in ein Buch gezeichnet würden, 24 mit eisernem Griffel und Blei in den Felsen eingehauen auf ewig! 25 Und ich, ich weiß, daß mein Erlöser lebt, und als der Letzte wird er auf der Erde stehen; O. sich erheben, auftreten26 und ist nach meiner Haut dieses da zerstört, so werde O. und nach meiner Haut, die also zerstört ist, werde usw. ich aus meinem Fleische Gott anschauen, 27 welchen ich selbst mir Eig. für mich (zu meinen Gunsten) anschauen, und den meine Augen sehen werden, und kein anderer: meine Nieren verschmachten in meinem Innern. - 28 Wenn ihr saget: Wie wollen wir ihn verfolgen? und daß die Wurzel der Sache in mir sich befinde, 29 so fürchtet euch vor dem Schwerte! Denn das Schwert ist der Grimm über die Missetaten; So mit geringer Textänderung auf daß ihr wisset, daß ein Gericht ist.
E Mōhio ana au, e Ora ana Tōku Kaiwhakaora
1 Nā, ka whakautua e Hopa, ka mea:
2 "Kia pēhea ake te roa o tā koutou whakapōrearea i tōku wairua,
o tā koutou wāwāhi i ahau ki te kupu?
3 Ka tekau ēnei tāwainga a koutou ki ahau,
kāhore ō koutou whakamā i a koutou ka āki tonu nei i ahau.
4 Ki te mea anō hoki kua hē ahau,
kei ahau anō tōku hē e noho ana.
5 Ki te mea ka whakanui mai koutou i a koutou ki ahau,
ā, ka kauwhau mai ki ahau i tōku tāwainga;
6 kia mōhio koutou nā te Atua ahau i whakaparori i tāku take,
he mea hao mai ahau nāna ki tāna kupenga.
7 "Nanā, e tangi ana ahau i te mahi nanakia,
heoi kāhore ahau e whakarangona;
e karanga āwhina ana ahau, otiia kāhore he whakawā.
8 Kua tūtakina e ia tōku ara, tē puta ahau;
tukua iho ana e ia te pōuri ki ōku ara.
9 Ko tōku korōria huia atu ana e ia;
tangohia ana e ia te karauna i tōku māhunga.
10 Wāwāhia ana ahau e ia i ngā taha katoa, ā, riro ana ahau;
ko tāku i tūmanako atu ai huaranga atu ana e ia ānō he rākau.
11 Kua mura mai hoki tōna riri ki ahau;
e kīia ana ahau e ia ko tētahi o ōna hoariri.
12 E haere huihui mai ana āna taua,
e whakaneke ake ana i tō rātou ara ki ahau,
kei te whakapae i tōku tēneti i tētahi taha, i tētahi taha.
13 "Kua meinga e ia ōku tēina kia matara atu i ahau;
ko āku i mōhio ai kua tāngata kē ki ahau.
14 Ko ōku whanaunga, mutu pū tā rātou;
ko ōku hoa ake, kua wareware rātou ki ahau.
15 Ko te hunga e noho ana i tōku whare, me āku pononga wāhine,
kīia iho ahau e rātou he tangata kē;
he tangata nō ngā whenua ahau ki tā rātou titiro mai.
16 I karanga atu ahau ki tāku pononga, heoi kīhai ia i whakaō mai;
ahakoa e īnoi ana tōku māngai ki a ia.
17 Ko tōku hā tauhou ana ki tāku wahine,
me tāku īnoi hoki ki ngā tamariki o te kōpū o tōku whaea.
18 Ko ngā tamariki nonohi anō hoki, whakahāwea mai ana ki ahau;
ki te whakatika ahau, ka kōrero whakahē rātou mōku.
19 E whakarihariha mai ana ki ahau ōku takahoa katoa,
ā, ko āku i aroha ai kua tahuri mai ki ahau.
20 Piri tonu tōku iwi ki tōku kiri, ki ōku kikokiko,
ā, ora ake ōku, ko te kiri kau o ōku niho.
21 "Tohungia mai ahau, tohungia mai ahau e koutou, e ōku hoa;
kua pā mai hoki te ringa o te Atua ki ahau.
22 He aha koutou i tūkino ai i ahau, i pērā ai me te Atua,
tē mākona koutou i ōku kikokiko?
23 "Auē, me i tuhituhia āku kupu!
Auē, me i tāia ki te pukapuka!
24 Me i whaoa ki te kāmaka, ki te pene rino, ki te matā,
hei mea mō ā mua noa atu!
25 Otiia, e mōhio ana ahau kei te ora tōku kaihoko,
ā, i ngā wā i muri nei ka tū ia ki runga ki te whenua.
26 Ā, ahakoa i muri i te paunga o tōku kiri,
ka titiro tonu ahau i roto i tōku kikokiko ki te Atua;
27 e titiro anō ahau ki a ia, ahau nei anō;
ā, mā ōku kanohi e mātakitaki, kāhore mā o tētahi atu.
Pau rawa ōku whatumanawa i roto i ahau!
28 "Ki te kī koutou, ‘Nā, tā tātou hanga ki te tūkino i a ia!
Kua kitea hoki te take o te mea i roto i ahau’;
29 kia wehi koutou kei mate i te hoari;
nō te mea ko te whiunga ki te hoari kei roto i te riri,
e mōhio ai koutou he whakawā anō tēnei."