1 E vidi salire dal mare una bestia che aveva dieci corna e sette teste, sulle sue corna dieci diademi e sulle sue teste un nome blasfemo.
2 E la bestia che io vidi era simile a un leopardo; i suoi piedi erano come di orso e la sua bocca come bocca di leone. Il dragone le diede la propria potenza, il proprio trono e grande autorità. 3 E io vidi una delle sue teste come ferita a morte; la sua piaga mortale fu sanata e tutta la terra meravigliata andò dietro alla bestia. 4 E adorarono il dragone perché aveva dato il potere alla bestia e adorarono la bestia, dicendo: "Chi è simile alla bestia? E chi può guerreggiare contro di lei?". 5 E le fu data una bocca che proferiva parole arroganti e bestemmie e le fu dato potere di agire per quarantadue mesi. 6 Essa aprì la bocca per bestemmiare contro Dio, per bestemmiare il suo nome, il suo tabernacolo e quelli che abitano nel cielo. 7 Le fu anche dato di far guerra ai santi e di vincerli, di avere autorità sopra ogni tribù, popolo, lingua e nazione. 8 E tutti gli abitanti della terra, i cui nomi non sono scritti fin dalla fondazione del mondo nel libro della vita dell’Agnello che è stato immolato, l’adoreranno.
9 Se uno ha orecchio, ascolti. Se uno deve andare in prigionia, andrà in prigionia; 10 se uno uccide con la spada, bisogna che sia ucciso con la spada. Qui sta la costanza e la fede dei santi.
11 Poi vidi un’altra bestia, che saliva dalla terra e aveva due corna come quelle di un agnello, ma parlava come un dragone.
12 Essa esercitava tutto il potere della prima bestia, in sua presenza, e faceva sì che la terra e quelli che abitano in essa adorassero la prima bestia la cui piaga mortale era stata sanata. 13 E operava grandi segni, fino a far scendere del fuoco dal cielo sulla terra in presenza degli uomini. 14 E seduceva quelli che abitavano sulla terra con i segni che le fu concesso di fare in presenza della bestia, dicendo agli abitanti della terra di fare un’immagine della bestia che aveva ricevuto la ferita della spada ed era tornata in vita. 15 E le fu concesso di dare uno spirito all’immagine della bestia, affinché l’immagine della bestia parlasse e facesse sì che tutti quelli che non adorassero l’immagine della bestia fossero uccisi. 16 E faceva sì che a tutti, piccoli e grandi, ricchi e poveri, liberi e servi, fosse posto un marchio sulla mano destra o sulla fronte 17 e che nessuno potesse comprare o vendere se non chi avesse il marchio, cioè il nome della bestia o il numero del suo nome.
18 Qui sta la sapienza. Chi ha intendimento conti il numero della bestia, poiché è numero d’uomo e il suo numero è 666.
1 Nā, i te tū ahau i te one o te moana. Ā, ka kite ahau i tētahi kararehe e haere ake ana i te moana, e whitu ōna māhunga, tekau ngā haona, tekau hoki ngā karauna i runga i ōna haona, i runga anō i ōna māhunga ko te ingoa kohukohu. 2 Rite tonu hoki te kararehe i kite ai ahau ki te reparo, ko ōna waewae kei o te pea, ko tōna māngai kei te māngai o te raiona. Ā, ka hoatu e te tarakona tōna kaha ki a ia, tōna torōna, me te mana nui. 3 I kite anō ahau i tētahi o ōna mātenga me te mea kua marū, he mea e mate rawa ai; heoi, kua ora ia i tōna patunga e mate ai ia. Nā, kei te mīharo te ao katoa i muri mai i te kararehe; 4 nā, koropiko ana rātou ki te tarakona nāna nei i hoatu te mana ki te kararehe. Koropiko ana hoki ki te kararehe; i mea rātou, "Ko wai te rite ana ki te kararehe? Ko wai te kaha ana ki te whawhai ki a ia?"
5 Ā, i hoatu ki a ia he māngai, e kōrero ana i ngā kōrero nunui, i ngā kohukohu; i hoatu hoki ki a ia he kaha, e mahi ai ia ā taka noa ngā marama e whā tekau mā rua. 6 Ā, ka puaki i tōna māngai he kohukohu ki te Atua, he kohukohu ki tōna ingoa, ki tōna nohoanga, ki te hunga hoki e noho ana i te rangi. 7 I tukua anō ki a ia kia whawhai ki te hunga tapu, kia taea hoki rātou e ia. I hoatu anō ki a ia he mana ki ngā hapū katoa, ki ngā reo, ki ngā iwi. 8 Ā, ko te hunga katoa e noho ana i te whenua, ka koropiko ki a ia, ngā tāngata katoa kāhore nei ō rātou ingoa i tuhituhia ki te pukapuka ora a te Reme, nō te tīmatanga iho rā anō o te ao tōna whakamatenga.
9 Ki te mea he taringa tō tētahi, kia rongo ia!
10 Ko te tangata hopu taurekareka,
ka riro anō ia hei taurekareka;
ko te tangata e patu ana ki te hoari,
ka patua anō ia ki te hoari.
Ko tēnei te manawanui me te whakapono o te hunga tapu.
11 I kite anō ahau i tētahi atu kararehe e haere ake ana i te whenua; e rua ōna haona rite tonu ki ō te reme, ko tāna kōrero hoki i rite ki tā te tarakona. 12 Kei a ia anō ngā mana katoa o te kararehe tuatahi hei mahi ki tōna aroaro, e mea ana hoki ia i te whenua me te hunga hoki e noho ana i reira kia koropiko ki te kararehe tuatahi, kua ora nei tōna patunga e mate ai ia. 13 He nui hoki ngā tohu e meatia ana e ia, e mea ana ia i te kāpura kia heke iho i te rangi ki te whenua i te tirohanga a ngā tāngata. 14 E whakapōhēhē ana hoki ia i te hunga e noho ana i te whenua, ki ngā tohu ka hoatu nei ki a ia kia mahia ki te aroaro o te kararehe; e mea ana ia ki te hunga e noho ana i te whenua, kia hangā he whakapakoko mō te kararehe i patua nei ki te hoari, ā, kua ora nei anō.
15 I hoatu anō ki a ia kia hoatu he wairua ora ki te whakapakoko o te kararehe, e kōrero ai te whakapakoko o te kararehe, e mea ai hoki i te hunga e kore e koropiko ki te whakapakoko o te kararehe kia whakamatea. 16 I mea anō hoki ia i te hunga katoa, i te iti, i te rahi, i te hunga whai taonga, i te hunga rawakore, i ngā rangatira, i ngā pononga, kia meatia ki a rātou he tohu ki ō rātou ringaringa matau, ki ō rātou rae rānei. 17 Kia kaua hoki tētahi e āhei te hoko mai te hoko atu rānei, ko te tangata anake kei a ia nei te tohu, te ingoa rānei o te kararehe, te whika rānei o tōna ingoa.
18 Tēnei te mātauranga. Mā te tangata whai whakaaro e tatau te whika o te kararehe! He whika tangata hoki. Nā, ko tōna whika, e ono rau e ono tekau mā ono.