1 Le donne savie edificano le lor case; Ma la stolta la sovverte con le sue mani2 Chi cammina nella sua dirittura riverisce il Signore; Ma chi è stravolto nelle sue vie lo sprezza3 Nella bocca dello stolto è la bacchetta dell’alterezza; Ma le labbra de’ savi li guardano4 Dove non son buoi, il granaio è vuoto; Ma l’abbondanza della ricolta è per la forza del bue5 Il testimonio verace non mente; Ma il falso testimonio sbocca bugie6 Lo schernitore cerca la sapienza, e non la trova punto; Ma la scienza agevolmente si acquista dall’uomo intendente7 Vattene via d’innanzi all’uomo stolto, E d’innanzi a colui, nel quale non avrai conosciute labbra di scienza8 La sapienza dell’uomo è di considerar la sua via; Ma la follia degli stolti è inganno9 Gli stolti si fanno beffe del commetter misfatto; Ma fra gli uomini diritti è la benevolenza10 Il cuore di ciascuno conosce l’amaritudine dell’anima sua; Ed altresì alcuno strano non è mescolato nella sua allegrezza11 La casa degli empi sarà distrutta; Ma il tabernacolo degli uomini diritti fiorirà12 Vi è tal via che pare diritta all’uomo, Il fine della quale son le vie della morte13 Come di troppo ridere duole il cuore, Così la fine dell’allegrezza è dolore14 Chi è sviato di cuore sarà saziato delle sue vie; E più ch’esso lo sarà l’uomo da bene delle sue15 Lo scempio crede ogni cosa; Ma l’avveduto considera i suoi passi16 Il savio teme, e si ritrae dal male; Ma lo stolto trascorre, e si tien sicuro17 Chi è pronto all’ira commette follia; E l’uomo malizioso è odiato18 Gli scempi erederanno la stoltizia; Ma i prudenti coroneranno il lor capo di scienza19 I malvagi saranno abbassati davanti a’ buoni; E gli empi saranno alle porte del giusto20 Il povero è odiato eziandio dal suo prossimo; Ma molti son gli amici del ricco21 Chi sprezza il suo prossimo pecca; Ma beato chi ha pietà de’ poveri22 Quelli che macchinano del male non sono eglino traviati? Ma benignità e verità sarà usata inverso coloro che pensano del bene23 In ogni fatica vi è del profitto; Ma il parlar delle labbra torna solo in inopia24 Le ricchezze de’ savi sono la lor corona; Ma la follia degli stolti è sempre follia25 Il testimonio verace libera le anime; Ma il falso sbocca bugie26 Nel timor del Signore vi è confidanza fortissima; E vi sarà un ricetto per li figliuoli di colui che teme Iddio.27 Il timor del Signore è una fonte di vita, Per ritrarsi da’ lacci della morte28 La magnificenza del re è nella moltitudine del popolo; Ma la ruina del principe è nel mancamento della gente29 Chi è lento all’ira è di gran prudenza; Ma chi è pronto al cruccio eccita la follia30 Il cuor sano è la vita delle carni; Ma l’invidia è il tarlo delle ossa31 Chi oppressa il povero fa onta a colui che l’ha fatto; Ma chi ha pietà del bisognoso l’onora32 L’empio sarà traboccato per la sua malvagità; Ma il giusto spera eziandio nella sua morte33 La sapienza riposa nel cuore dell’uomo intendente, Ed è riconosciuta in mezzo degli stolti34 La giustizia innalza la nazione; Ma il peccato è il vituperio de’ popoli35 Il favor del re è verso il servitore intendente; Ma la sua indegnazione è contro a quello che reca vituperio

1 Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -2 Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -3 În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -4 Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -5 Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.6 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -7 Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -8 Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -9 Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -10 Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -13 De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -15 Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -16 Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -17 Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -18 Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -20 Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -22 În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.23 Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -25 Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -28 Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -29 Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -31 Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -32 Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -33 Înţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -34 Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -35 Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.