1 La risposta dolce acqueta il cruccio; Ma la parola molesta fa montar l’ira2 La scienza adorna la lingua de’ savi; Ma la bocca degli stolti sgorga follia3 Gli occhi del Signore sono in ogni luogo; Riguardando i malvagi ed i buoni4 La medicina della lingua è un albero di vita; Ma la sovversione che avviene per essa è simile ad un fracasso fatto dal vento5 Lo stolto disdegna la correzion di suo padre; Ma chi osserva la riprensione diventerà avveduto6 Nella casa del giusto vi sono di gran facoltà; Ma vi è dissipazione nell’entrate dell’empio7 Le labbra de’ savi spandono scienza; Ma non fa già così il cuor degli stolti8 Il sacrificio degli empi è cosa abbominevole al Signore; Ma l’orazione degli uomini diritti gli è cosa grata9 La via dell’empio è cosa abbominevole al Signore; Ma egli ama chi procaccia giustizia10 La correzione è spiacevole a chi lascia la diritta via; Chi odia la riprensione morrà11 L’inferno e il luogo della perdizione son davanti al Signore; Quanto più i cuori de’ figliuoli degli uomini! 12 Lo schernitore non ama che altri lo riprenda, E non va a’ savi13 Il cuore allegro abbellisce la faccia; Ma per lo cordoglio lo spirito è abbattuto14 Il cuor dell’uomo intendente cerca la scienza; Ma la bocca degli stolti si pasce di follia15 Tutti i giorni dell’afflitto son cattivi; Ma chi è allegro di cuore è come in un convito perpetuo16 Meglio vale poco col timor del Signore, Che gran tesoro con turbamento.17 Meglio vale un pasto d’erbe, ove sia amore, Che di bue ingrassato, ove sia odio18 L’uomo iracondo muove contese; Ma chi è lento all’ira acqueta le risse19 La via del pigro è come una siepe di spine; Ma la via degli uomini diritti è elevata20 Il figliuol savio rallegra il padre; Ma l’uomo stolto sprezza sua madre21 La follia è allegrezza all’uomo scemo di senno; Ma l’uomo intendente cammina dirittamente22 I disegni son renduti vani dove non è consiglio; Ma sono stabili dove è moltitudine di consiglieri23 L’uomo riceve allegrezza della risposta della sua bocca; E quant’è buona una parola detta al suo tempo! 24 La via della vita va in su all’uomo intendente, Per ritrarsi dall’inferno che è a basso25 Il Signore spianta la casa de’ superbi; Ma stabilisce il confine della vedova26 I pensieri malvagi son cosa abbominevole al Signore; Ma i detti che gli son piacevoli sono i puri27 Chi è dato a cupidigia dissipa la sua casa; Ma chi odia i presenti viverà28 Il cuor del giusto medita ciò che ha da rispondere; Ma la bocca degli empi sgorga cose malvage29 Il Signore è lontano dagli empi; Ma egli esaudisce l’orazione de’ giusti30 La luce degli occhi rallegra il cuore; La buona novella ingrassa le ossa31 L’orecchio che ascolta la riprensione della vita Dimorerà per mezzo i savi32 Chi schifa la correzione disdegna l’anima sua; Ma chi ascolta la riprensione acquista senno33 Il timor del Signore è ammaestramento di sapienza; E l’umiltà va davanti alla gloria

1 Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.2 Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -3 Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -4 Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -5 Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -6 În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -7 Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -8 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -9 Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -10 Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -11 Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -12 Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -13 O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -14 Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -15 Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -16 Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -17 Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -18 Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -19 Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -20 Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -21 Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -22 Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -23 Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -24 Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -25 Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -26 Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -27 Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -28 Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -29 Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -30 O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -31 Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -32 Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -33 Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -