1 FIGLIUOL mio, se tu hai fatta sicurtà al tuo prossimo, Se tu hai toccata la mano allo strano,

2 Tu sei allacciato con le parole della tua bocca, Tu sei preso con le parole della tua bocca.

3 Ora fa’ questo, figliuol mio, e riscuotiti; Poichè tu sei caduto in man del tuo prossimo, Va’, gittati a’ piedi de’ tuoi amici, e sollecitali.

4 Non lasciar dormire gli occhi tuoi, Nè sonnecchiar le tue palpebre.

5 Riscuotiti, come un cavriuolo di mano del cacciatore, E come un uccello di mano dell’uccellatore

6 Va’, pigro, alla formica; Riguarda le sue vie, e diventa savio;

7 Conciossiachè ella non abbia nè capitano, Nè magistrato, nè signore;

8 E pure ella apparecchia nella state il suo cibo, E raduna nella ricolta il suo mangiare.

9 Infino a quando, o pigro, giacerai? Quando ti desterai dal tuo sonno?

10 Dormendo un poco, sonnecchiando un poco, Piegando un poco le braccia per riposare;

11 La tua povertà verrà come un viandante, E la tua necessità come uno scudiere

12 L’uomo scellerato, l’uomo da nulla, Procede con perversità di bocca.

13 Egli ammicca con gli occhi, parla co’ piedi, Accenna con le dita;

14 Egli ha delle perversità nel suo cuore, Egli macchina del male in ogni tempo; Egli commette contese.

15 Perciò in un momento verrà la sua ruina; Egli di subito sarà fiaccato, senza rimedio.

16 Il Signore odia queste sei cose; Anzi queste sette son cosa abbominevole all’anima sua;

17 Gli occhi altieri, la lingua bugiarda, E la mani che spandono il sangue innocente,

18 Il cuore che divisa pensieri d’iniquità, I piedi che si affrettano per correre al male,

19 Il falso testimonio che sbocca menzogne, E colui che commette contese tra fratelli

20 FIGLIUOL mio, guarda il comandamento di tuo padre, E non lasciar l’insegnamento di tua madre;

21 Tienli del continuo legati in sul tuo cuore, Ed avvinti in su la tua gola.

22 Quando tu camminerai, quello ti guiderà; Quando tu giacerai, farà la guardia intorno a te; E quando tu ti risveglierai, ragionerà teco;

23 Perciocchè il comandamento è una lampana, E l’insegnamento è una luce, E le correzioni di disciplina son la via della vita;

24 Per guardarti dalla femmina malvagia, Dalle lusinghe della lingua della straniera.

25 Non invaghirti nel tuo cuore della sua bellezza; E non prendati ella con le sue palpebre.

26 Perciocchè per una donna meretrice si viene fino ad un pezzo di pane; E la donna vaga d’uomini va a caccia dietro alle anime preziose.

27 Alcuno prenderà egli del fuoco in seno, Senza che i suoi vestimenti ne sieno arsi?

28 Alcuno camminerà egli sopra le brace, Senza bruciarsi i piedi?

29 Così avviene a chi entra dalla moglie del suo prossimo; Chiunque la tocca non sarà innocente.

30 Ei non si scusa il ladro, quando egli ruba Per saziarsi, avendo fame;

31 Anzi, se è colto, restituisce il furto a sette doppi, Egli dà tutta la sostanza di casa sua.

32 Chi commette adulterio con una donna è scemo di senno; Chi vuol perder l’anima sua faccia tal cosa.

33 Egli troverà ferite ed ignominia; E il suo vituperio non sarà giammai cancellato.

34 Perciocchè la gelosia è un furor dell’uomo; Ed egli non risparmierà nel giorno della vendetta.

35 Egli non avrà riguardo ad alcun riscatto; Ed avvegnachè tu moltiplichi i presenti, non però li accetterà

1 Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,

2 dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,

3 fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.

4 Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!

5 Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului...

6 Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!

7 Ea n'are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;

8 totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.

9 Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?

10 Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!...

11 Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.

12 Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,

13 clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.

14 Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într'una, şi stîrneşte certuri.

15 De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.

16 Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte:

17 ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat,

18 inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,

19 martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.

20 Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:

21 leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.

22 Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!

23 Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.

24 Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.

25 N'o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.

26 Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde... o cursă unui suflet scump.

27 Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?

28 Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?

29 Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.

30 Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;

31 Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.

32 Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.

33 Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.

34 Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării;

35 nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.