1 După ce s-a hotărât*Cap. 25:12,25. să plecăm cu corabia în Italia, pe Pavel și pe alți câțiva întemnițați i-au dat pe mâna unui sutaș al cetei de ostași Augusta, numit Iuliu. 2 Ne-am suit într-o corabie de la Adramit, care avea să meargă pe coasta Asiei, și am pornit. Aveam cu noi pe Aristarh*Cap. 19:29. Macedoneanul din Tesalonic. 3 A doua zi, am ajuns la Sidon, și Iuliu, care se purta*Cap. 24:23;28:16. omenos cu Pavel, i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi și să fie îngrijit de ei. 4 După ce am plecat de acolo, am plutit pe lângă Cipru, pentru că vânturile erau potrivnice. 5 După ce am trecut marea care scaldă Cilicia și Pamfilia, am ajuns la Mira în Licia. 6 Acolo, sutașul a găsit o corabie din Alexandria, care mergea în Italia, și ne-a suit în ea. 7 Timp de mai multe zile, am mers încet cu corabia și nu fără greutate am atins înălțimea Cnid, unde nu ne-a lăsat vântul să ne oprim. Am trecut pe la capătul Cretei, alături de Salmona. 8 De abia am mers cu corabia pe marginea insulei și am ajuns la un loc numit „Limanuri bune", de care era aproape cetatea Lasea. 9 Trecuse destul de multă vreme și călătoria pe mare se făcea primejdioasă, pentru că*Lev. 23:27,29. trecuse chiar și „vremea postului". De aceea Pavel a înștiințat pe ceilalți 10 și le-a zis: „Oamenilor, călătoria văd că nu se va face fără primejdie și fără multă pagubă, nu numai pentru încărcătură și pentru corabie, dar chiar și pentru viețile noastre." 11 Sutașul a ascultat mai mult de cârmaci și de stăpânul corabiei decât de vorbele lui Pavel. 12 Și fiindcă limanul nu era bun de iernat, cei mai mulți au fost de părere să plece cu corabia de acolo, ca să încerce să ajungă la Fenix, liman din Creta, așezat spre miazăzi-apus și spre miazănoapte-apus, ca să ierneze acolo. 13 Începuse să sufle un vânt ușor de miazăzi și, ca unii care se credeau stăpâni pe țintă, au ridicat ancorele și au pornit cu corabia pe marginea Cretei. 14 Dar nu după multă vreme, s-a dezlănțuit asupra insulei un vânt furtunos, numit Eurachilon. 15 Corabia a fost luată de el, fără să poată lupta împotriva vântului, și ne-am lăsat duși în voia lui. 16 Am trecut repede pe la partea de jos a unui ostrov numit Clauda și abia am putut să punem mâna pe luntre. 17 După ce au ridicat-o, au întrebuințat mijloace de ajutor, au încins corabia cu frânghii și, de teamă să nu cadă peste Sirta, au lăsat pânzele în jos. Astfel s-au lăsat mânați de vânt. 18 Fiindcă eram bătuți foarte tare de furtună, a doua zi au început să arunce în mare încărcătura din corabie, 19 și a treia zi, noi, cu mâinile noastre, am*Iona 1:5. lepădat uneltele corabiei. 20 Soarele și stelele nu s-au văzut mai multe zile, și furtuna era așa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare. 21 Oamenii nu mâncaseră de multă vreme. Atunci, Pavel s-a sculat în mijlocul lor și a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultați și să nu fi pornit cu corabia din Creta, ca să fi scăpat de această primejdie și de această pagubă. 22 Acum, vă sfătuiesc să fiți cu voie bună, pentru că niciunul din voi nu va pieri și nu va fi altă pierdere decât a corabiei. 23 Un înger*Cap. 23:11. al Dumnezeului al căruia*Dan. 6:16.Rom. 1:9.2 Tim. 1:3. sunt eu și căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte 24 și mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele, tu trebuie să stai înaintea Cezarului și iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.’ 25 De aceea, oamenilor, liniștiți-vă, căci*Luca 1:45.Rom. 4:20,21.2 Tim. 1:12. am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla așa cum mi s-a spus. 26 Dar trebuie să dăm peste un ostrov*Cap. 28:1.." 27 În noaptea a paisprezecea, pe când eram împinși încoace și încolo cu corabia pe Marea Adriatică, pe la miezul nopții, marinarii au bănuit că se apropie de pământ. 28 Au măsurat adâncimea apei și au găsit douăzeci de stânjeni; au mers puțin mai departe, au măsurat-o din nou și au găsit cincisprezece stânjeni. 29 De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei și doreau să se facă ziuă. 30 Dar, deoarece corăbierii căutau să fugă din corabie și slobozeau luntrea în mare, sub cuvânt că ar vrea să arunce ancorele înspre partea dinainte a corabiei, 31 Pavel a zis sutașului și ostașilor: „Dacă oamenii aceștia nu vor rămâne în corabie, nu puteți fi scăpați." 32 Atunci, ostașii au tăiat funiile luntrii și au lăsat-o să cadă. 33 Înainte de ziuă, Pavel a rugat pe toți să mănânce și a zis: „Astăzi sunt paisprezece zile de când stați mereu de veghe și n-ați luat nimic de mâncare în gură. 34 De aceea, vă rog să mâncați, căci lucrul acesta este pentru scăparea voastră și nu vi se va pierde niciun*1 Împ. 1:52.Mat. 10:30.Luca 12:7;21:18. păr din cap." 35 După ce a spus aceste vorbe, a luat pâine, a*1 Sam. 9:13.Mat. 15:36.Marcu 8:6.Ioan 6:11.1 Tim. 4:3,4. mulțumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o și a început să mănânce. 36 Toți s-au îmbărbătat atunci și au luat și ei de au mâncat. 37 În corabie eram de toți două sute șaptezeci și șase de suflete*Cap. 2:41;7:14.Rom. 13:1.1 Pet. 3:20.. 38 După ce s-au săturat, au ușurat corabia, aruncând grâul în mare. 39 Când s-a făcut ziuă, n-au cunoscut pământul, dar au văzut de departe un golf, care avea maluri nisipoase, și au hotărât să împingă corabia într-acolo, dacă va fi cu putință. 40 Au tăiat ancorele, ca să le slobozească în mare, și au slăbit în același timp funiile cârmelor, apoi au ridicat ventrila cea mică după suflarea vântului și s-au îndreptat spre mal. 41 Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a*2 Cor. 11:25. înfipt corabia, și partea dinainte a corabiei s-a împlântat și stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor. 42 Ostașii au fost de părere să omoare pe cei întemnițați, ca să nu scape vreunul prin înot. 43 Sutașul însă, care voia să scape pe Pavel, i-a oprit de la gândul acesta. A poruncit ca cei ce pot înota să se arunce de pe corabie în apă și să iasă cei dintâi la pământ, 44 iar ceilalți să se așeze unii pe scânduri, iar alții pe frânturi de corabie, și așa s-a făcut că au*Vers. 22. ajuns toți teferi la uscat.

1 他们决定要我们坐船往意大利去，就把保罗和别的囚犯，交给皇家军营里的一个百夫长，名叫犹流。2 有一艘亚大米田来的船，要开往亚西亚沿岸一带的地方，我们上去，船就开了。跟我们在一起的，还有马其顿的帖撒罗尼迦人亚里达古。3 第二天到了西顿，犹流宽待保罗，准他去看看朋友，接受他们的招待。4 我们又从那里开船，因为逆风，就沿着塞浦路斯背风而行。5 渡过基利家和旁非利亚一带的海面，就到了吕家的每拉。6 百夫长在那里找到一艘亚历山太来的船，要开往意大利去，就叫我们上了那船。7 一连几天，船都走得很慢，好不容易才到了革尼土的对面。因为有风阻挡着我们，就沿着克里特背风而行，从撒摩尼对面经过，8 沿着海岸行驶，航程很艰难，后来才到了靠近拉西亚城一个名叫美港的地方。

9 过了相当的时候，连禁食节也过去了，所以航行很危险，保罗就劝告他们，10 说："各位，我看这次航行，不单货物和船只要遭到损失，大受破坏，连我们的性命也难保。"11 但百夫长宁愿相信船长和船主的话，却不相信保罗所说的。12 而且这港口不适宜过冬，所以大多数人主张离开那里，也许可以到非尼基去过冬。非尼基是克里特的一个港口，一面向西南，一面向西北。

13 这时南风徐徐地吹来，他们以为风势有利，就起锚沿着克里特航行。14 可是过了不久，有一股名叫"友拉革罗"*"友拉革罗"意即"东北风"的飓风，向岛上吹袭。15 船给风困住了，不能迎风前行，只好随着风向飘流。16 有一个小岛名叫高达，我们就在这岛的背风岸急航，好不容易才把救生艇拉住。17 水手把艇拉上来，用缆索绕过船身捆好。他们怕船在赛耳底搁浅，就收下船帆，任船飘流。18 风浪把我们颠簸得很厉害，第二天他们就把货物拋在海里，19 第三天又亲手把船上的用具扔掉。20 好几天，都看不见星星和太阳，狂风大浪催逼着我们，这样看来，我们连生还的希望都没有了。

21 大家很久没有吃饭了，保罗就站在他们中间，说："各位，你们本来应该听我的话不离开克里特，就不会遭受这场损失和破坏了。22 现在我劝你们放心。除了这艘船以外，你们没有一个人会丧命的。23 因为我所归属所事奉的　神，他的使者昨天夜里站在我的旁边，说：24 ‘保罗，不要怕。你必定可以站在凯撒面前；　神已经把那些和你同船的人赐给你了。’25 所以，各位请放心。我相信　神对我怎样说，也必怎样成就。26 不过我们必会搁浅在一个海岛上。"

27 到了第十四天的晚上，我们在亚得里亚海飘来飘去。约在半夜的时候，水手以为接近了陆地，28 就探测一下，深三十六公尺；稍往前行，再探测一下，深二十七公尺。29 他们怕我们会在乱石上搁浅，就从船尾拋下四个锚，期待着天亮。30 水手们想要离船逃走，就把救生艇放在海上，假装要从船头拋锚的样子。31 保罗对百夫长和士兵说："这些人若不留在船上，你们就性命难保！"32 于是士兵砍断救生艇的绳子，任它掉下去。

33 天快亮的时候，保罗劝大家吃饭，说："你们一直不吃东西，挨饿苦候，到今天已经十四天了！34 所以，我劝你们吃点饭，这可以维持你们的性命！因为你们没有人会失掉一根头发。"35 保罗说了这话，就拿起饼来，在众人面前感谢　神，然后擘开来吃。36 于是大家都安心吃饭了。37 我们在船上的共有二百七十六人，38 大家吃饱了，把麦子拋在海里，好减轻船的负荷。

39 天亮的时候，他们不认得那个地方，只看见一个可以登岸的海湾，就有意尽可能把船拢岸。40 于是把锚砍掉，丢在海里，同时又松开舵绳，拉起前帆，顺风向岸驶去。41 但在海水夹流的地方，船就搁了浅，船头胶着不动，船尾被海浪冲击，就损坏了。42 士兵想把囚犯都杀掉，免得有人游泳逃脱。43 但百夫长想要救保罗，就阻止他们这样行。他吩咐会游泳的跳下水去，先到岸上，44 其余的人可以用木板，或船上的器具上岸。这样，大家都安全地上岸了。