1 Now Joab the son of Zeruiah perceived that the king’s heart was toward Absalom. 2 Joab sent to Tekoa and brought a wise woman from there, and said to her, "Please act like a mourner, and put on mourning clothing, please, and don’t anoint yourself with oil; but be as a woman who has mourned a long time for the dead. 3 Go in to the king and speak like this to him." So Joab put the words in her mouth.

4 When the woman of Tekoa spoke to the king, she fell on her face to the ground, showed respect, and said, "Help, O king!"

5 The king said to her, "What ails you?"

She answered, "Truly I am a widow, and my husband is dead. 6 Your servant had two sons; and they both fought together in the field, and there was no one to part them, but the one struck the other and killed him. 7 Behold, the whole family has risen against your servant, and they say, ‘Deliver him who struck his brother, that we may kill him for the life of his brother whom he killed, and so destroy the heir also.’ Thus they would quench my coal which is left, and would leave to my husband neither name nor remainder on the surface of the earth."

8 The king said to the woman, "Go to your house, and I will give a command concerning you."

9 The woman of Tekoa said to the king, "My lord, O king, may the iniquity be on me, and on my father’s house; and may the king and his throne be guiltless."

10 The king said, "Whoever says anything to you, bring him to me, and he will not bother you any more."

11 Then she said, "Please let the king remember Yahweh your God, that the avenger of blood destroy not any more, lest they destroy my son."

He said, "As Yahweh lives, not one hair of your son shall fall to the earth."

12 Then the woman said, "Please let your servant speak a word to my lord the king."

He said, "Say on."

13 The woman said, "Why then have you devised such a thing against the people of God? For in speaking this word the king is as one who is guilty, in that the king does not bring home again his banished one. 14 For we must die, and are like water spilled on the ground, which can’t be gathered up again; neither does God take away life, but devises means, that he who is banished not be an outcast from him. 15 Now therefore, seeing that I have come to speak this word to my lord the king, it is because the people have made me afraid. Your servant said, ‘I will now speak to the king; it may be that the king will perform the request of his servant.’ 16 For the king will hear, to deliver his servant out of the hand of the man who would destroy me and my son together out of the inheritance of God. 17 Then your servant said, ‘Please let the word of my lord the king bring rest; for as an angel of God, so is my lord the king to discern good and bad. May Yahweh, your God, be with you.’"

18 Then the king answered the woman, "Please don’t hide anything from me that I ask you."

The woman said, "Let my lord the king now speak."

19 The king said, "Is the hand of Joab with you in all this?"

The woman answered, "As your soul lives, my lord the king, no one can turn to the right hand or to the left from anything that my lord the king has spoken; for your servant Joab urged me, and he put all these words in the mouth of your servant. 20 Your servant Joab has done this thing to change the face of the matter. My lord is wise, according to the wisdom of an angel of God, to know all things that are in the earth."

21 The king said to Joab, "Behold now, I have granted this thing. Go therefore, and bring the young man Absalom back."

22 Joab fell to the ground on his face, showed respect, and blessed the king. Joab said, "Today your servant knows that I have found favor in your sight, my lord, O king, in that the king has performed the request of his servant."

23 So Joab arose and went to Geshur, and brought Absalom to Jerusalem. 24 The king said, "Let him return to his own house, but let him not see my face." So Absalom returned to his own house, and didn’t see the king’s face. 25 Now in all Israel there was no one to be so much praised as Absalom for his beauty. From the sole of his foot even to the crown of his head there was no defect in him. 26 When he cut the hair of his head (now it was at every year’s end that he cut it; because it was heavy on him, therefore he cut it), he weighed the hair of his head at two hundred shekels,*14:26 A shekel is about 10 grams or about 0.35 ounces, so 200 shekels is about 2 kilograms or about 4.4 pounds. after the king’s weight. 27 Three sons were born to Absalom, and one daughter, whose name was Tamar. She was a woman with a beautiful face. 28 Absalom lived two full years in Jerusalem, and he didn’t see the king’s face. 29 Then Absalom sent for Joab, to send him to the king, but he would not come to him. Then he sent again a second time, but he would not come. 30 Therefore he said to his servants, "Behold, Joab’s field is near mine, and he has barley there. Go and set it on fire." So Absalom’s servants set the field on fire.

31 Then Joab arose and came to Absalom to his house, and said to him, "Why have your servants set my field on fire?"

32 Absalom answered Joab, "Behold, I sent to you, saying, ‘Come here, that I may send you to the king, to say, "Why have I come from Geshur? It would be better for me to be there still. Now therefore, let me see the king’s face; and if there is iniquity in me, let him kill me."’"

33 So Joab came to the king and told him; and when he had called for Absalom, he came to the king and bowed himself on his face to the ground before the king; and the king kissed Absalom.

1 Ioab, fiul Țeruiei, a băgat de seamă că inima împăratului era aprinsă de dor după*Cap. 13:39. Absalom. 2 A trimis să aducă din Tecoa*2 Cron. 11:6. o femeie iscusită și i-a zis: „Fă-te că plângi și îmbracă-te*Rut 3:3. în haine de jale; nu te unge cu untdelemn și fii ca o femeie care de multă vreme plânge după un mort. 3 Să te duci astfel la împărat și să-i vorbești așa și așa." Și Ioab*Cap. 14:19.Exod 4:15. i-a spus ce trebuia să zică. 4 Femeia aceea din Tecoa s-a dus să vorbească împăratului. A căzut*1 Sam. 20:41. Cap. 1:2. cu fața la pământ, s-a închinat și a zis: „Împărate, scapă-mă*2 Împ. 6:26,28.!" 5 Împăratul i-a zis: „Ce ai?" Ea a răspuns: „Da, sunt văduvă*Cap. 12:1., bărbatul mi-a murit! 6 Roaba ta avea doi fii; amândoi s-au certat pe câmp și n-a fost nimeni să-i despartă; unul a lovit pe celălalt și l-a omorât. 7 Și iată că toată familia*Num. 35:19.Deut. 19:12. s-a ridicat împotriva roabei tale, zicând: ‘Scoate încoace pe ucigașul fratelui său! Vrem să-l omorâm pentru viața fratelui său pe care l-a ucis; vrem să nimicim chiar și pe moștenitor!’ Ei ar stinge astfel și tăciunele care-mi mai rămâne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume, nici urmaș viu pe fața pământului." 8 Împăratul a zis femeii: „Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine." 9 Femeia din Tecoa a zis împăratului: „Asupra mea*Gen. 27:13.1 Sam. 25:24.Mat. 27:25., împărate, domnul meu, și asupra casei tatălui meu să cadă pedeapsa; împăratul*Cap. 3:28,29.1 Împ. 2:33. și scaunul lui de domnie să nu aibă nimic de suferit." 10 Împăratul a zis: „Dacă va vorbi cineva împotriva ta, să-l aduci la mine și nu se va mai atinge de tine." 11 Ea a zis: „Să-și aducă aminte împăratul de Domnul Dumnezeul tău, pentru ca răzbunătorul sângelui*Num. 35:19. să nu mărească prăpădul și să nu mi se nimicească fiul!" Și el a zis: „Viu este*1 Sam. 14:45.Fapte 27:34. Domnul că un păr din capul fiului tău nu va cădea la pământ!" 12 Femeia a zis: „Dă voie roabei tale să spună o vorbă domnului meu, împăratul." Și el a zis: „Vorbește!" 13 Femeia a zis: „Pentru ce gândești tu astfel cu privire la poporul*Jud. 20:2. lui Dumnezeu, căci nu iese chiar din cuvintele împăratului că împăratul este ca și vinovat când nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a*Cap. 13:37,38. izgonit? 14 Trebuie negreșit să murim*Iov 34:15.Evr. 9:27. și vom fi ca niște ape vărsate pe pământ, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viața, ci dorește*Num. 35:15,25,28. ca fugarul să nu rămână izgonit dinaintea Lui. 15 Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnul meu, am venit pentru că poporul m-a înspăimântat. Și roaba ta a zis: ‘Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce va zice roaba sa.’ 16 Da, împăratul va asculta pe roaba sa ca să scape din mâna celor ce caută să ne nimicească, pe mine și pe fiul meu, din moștenirea lui Dumnezeu. 17 Roaba ta a zis: ‘Cuvântul domnului meu, împăratul, să-mi dea odihnă. Căci domnul meu, împăratul, este ca un înger*Vers. 20. Cap. 19:27. al lui Dumnezeu, gata să audă binele și răul.’ Și Domnul Dumnezeul tău să fie cu tine." 18 Împăratul a răspuns și a zis femeii: „Nu-mi ascunde ce te voi întreba." Și femeia a zis: „Să vorbească domnul meu, împăratul!" 19 Împăratul a zis atunci: „Oare mâna lui Ioab nu este ea cu tine în toată treaba aceasta?" Și femeia a răspuns: „Viu este sufletul tău, împărate, domnul meu, că nu este cu putință nicio abatere, nici la dreapta, nici la stânga, de la tot ce a zis domnul meu, împăratul. În adevăr, robul tău Ioab mi-a poruncit și a pus în*Vers. 3. gura roabei tale toate aceste cuvinte. 20 Ca să dea o altă înfățișare lucrului, a făcut robul tău Ioab lucrul acesta. Dar domnul meu este tot atât de înțelept*Vers. 17. Cap. 19:27. ca și un înger al lui Dumnezeu, ca să cunoască tot ce se petrece pe pământ."

21 Împăratul a zis lui Ioab: „Iată, vreau să fac lucrul acesta; du-te dar de adu înapoi pe tânărul Absalom." 22 Ioab a căzut cu fața la pământ, s-a închinat și a binecuvântat pe împăratul. Apoi a zis: „Robul tău cunoaște azi că am căpătat trecere înaintea ta, împărate, domnul meu, fiindcă împăratul lucrează după cuvântul robului său." 23 Ioab s-a sculat, a plecat în Gheșur*Cap. 13:37. și a adus pe Absalom înapoi la Ierusalim. 24 Dar împăratul a zis: „Să se ducă în casa lui și să nu-mi vadă*Gen. 43:3. Cap. 3:13. fața." Și Absalom s-a dus în casa lui și n-a văzut fața împăratului. 25 Nu era om în tot Israelul așa de vestit ca Absalom în privința frumuseții lui; din talpa*Is. 1:6. piciorului până în creștetul capului n-avea niciun cusur. 26 Când își tundea capul – și-l tundea în fiecare an, pentru că părul îi era greu – greutatea părului de pe capul lui era de două sute de sicli, după greutatea împăratului. 27 Lui Absalom i s-au născut*Cap. 18:18. trei fii și o fiică, numită Tamar, care era o femeie frumoasă la chip. 28 Absalom a locuit doi ani la Ierusalim fără să vadă*Vers. 24. fața împăratului. 29 Apoi a chemat pe Ioab să-l trimită la împărat, dar Ioab n-a voit să vină la el. L-a chemat a doua oară, și Ioab tot n-a vrut să vină. 30 Absalom a zis atunci slujitorilor lui: „Vedeți, ogorul lui Ioab este lângă al meu; are orz pe el; duceți-vă și puneți-i foc." Și slujitorii lui Absalom au pus foc câmpului. 31 Ioab s-a sculat și s-a dus la Absalom acasă. Și i-a zis: „Pentru ce au pus slujitorii tăi foc câmpului meu?" 32 Absalom a răspuns lui Ioab: „Iată, ți-am trimis vorbă și ți-am zis: ‘Vino aici și te voi trimite la împărat să-i spui: «Pentru ce m-am întors din Gheșur? Ar fi fost mai bine pentru mine să fiu și acum acolo.»’ Doresc acum să văd fața împăratului și, dacă este vreo nelegiuire în mine, să mă omoare." 33 Ioab s-a dus la împărat și i-a spus lucrul acesta. Și împăratul a chemat pe Absalom, care a venit la el și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea lui. Împăratul a sărutat*Gen. 33:4;45:15.Luca 15:20. pe Absalom.