1 Joab was told, "Behold, the king weeps and mourns for Absalom." 2 The victory that day was turned into mourning among all the people, for the people heard it said that day, "The king grieves for his son."
3 The people sneaked into the city that day, as people who are ashamed steal away when they flee in battle. 4 The king covered his face, and the king cried with a loud voice, "My son Absalom, Absalom, my son, my son!"
5 Joab came into the house to the king, and said, "Today you have shamed the faces of all your servants who today have saved your life, and the lives of your sons and of your daughters, and the lives of your wives, and the lives of your concubines; 6 in that you love those who hate you and hate those who love you. For you have declared today that princes and servants are nothing to you. For today I perceive that if Absalom had lived and we had all died today, then it would have pleased you well. 7 Now therefore arise, go out and speak to comfort your servants; for I swear by Yahweh, if you don’t go out, not a man will stay with you this night. That would be worse to you than all the evil that has happened to you from your youth until now."
8 Then the king arose and sat in the gate. The people were all told, "Behold, the king is sitting in the gate." All the people came before the king. Now Israel had fled every man to his tent. 9 All the people were at strife throughout all the tribes of Israel, saying, "The king delivered us out of the hand of our enemies, and he saved us out of the hand of the Philistines; and now he has fled out of the land from Absalom. 10 Absalom, whom we anointed over us, is dead in battle. Now therefore why don’t you speak a word of bringing the king back?"
11 King David sent to Zadok and to Abiathar the priests, saying, "Speak to the elders of Judah, saying, ‘Why are you the last to bring the king back to his house, since the speech of all Israel has come to the king, to return him to his house? 12 You are my brothers. You are my bone and my flesh. Why then are you the last to bring back the king?’ 13 Say to Amasa, ‘Aren’t you my bone and my flesh? God do so to me, and more also, if you aren’t captain of the army before me continually instead of Joab.’" 14 He bowed the heart of all the men of Judah, even as one man, so that they sent to the king, saying, "Return, you and all your servants."
15 So the king returned, and came to the Jordan. Judah came to Gilgal, to go to meet the king, to bring the king over the Jordan. 16 Shimei the son of Gera, the Benjamite, who was of Bahurim, hurried and came down with the men of Judah to meet King David. 17 There were a thousand men of Benjamin with him, and Ziba the servant of Saul’s house, and his fifteen sons and his twenty servants with him; and they went through the Jordan in the presence of the king. 18 A ferry boat went to bring over the king’s household, and to do what he thought good.
Shimei the son of Gera fell down before the king when he had come over the Jordan. 19 He said to the king, "Don’t let my lord impute iniquity to me, or remember that which your servant did perversely the day that my lord the king went out of Jerusalem, that the king should take it to his heart. 20 For your servant knows that I have sinned. Therefore behold, I have come today as the first of all the house of Joseph to go down to meet my lord the king."
21 But Abishai the son of Zeruiah answered, "Shouldn’t Shimei be put to death for this, because he cursed Yahweh’s anointed?"
22 David said, "What have I to do with you, you sons of Zeruiah, that you should be adversaries to me today? Shall any man be put to death today in Israel? For don’t I know that I am king over Israel today?" 23 The king said to Shimei, "You will not die." The king swore to him.
24 Mephibosheth the son of Saul came down to meet the king; and he had neither groomed his feet, nor trimmed his beard, nor washed his clothes, from the day the king departed until the day he came home in peace. 25 When he had come to Jerusalem to meet the king, the king said to him, "Why didn’t you go with me, Mephibosheth?"
26 He answered, "My lord, O king, my servant deceived me. For your servant said, ‘I will saddle a donkey for myself, that I may ride on it and go with the king,’ because your servant is lame. 27 He has slandered your servant to my lord the king, but my lord the king is as an angel of God. Therefore do what is good in your eyes. 28 For all my father’s house were but dead men before my lord the king; yet you set your servant among those who ate at your own table. What right therefore have I yet that I should appeal any more to the king?"
29 The king said to him, "Why do you speak any more of your matters? I say, you and Ziba divide the land."
30 Mephibosheth said to the king, "Yes, let him take all, because my lord the king has come in peace to his own house."
31 Barzillai the Gileadite came down from Rogelim; and he went over the Jordan with the king to conduct him over the Jordan. 32 Now Barzillai was a very aged man, even eighty years old. He had provided the king with sustenance while he stayed at Mahanaim, for he was a very great man. 33 The king said to Barzillai, "Come over with me, and I will sustain you with me in Jerusalem."
34 Barzillai said to the king, "How many are the days of the years of my life, that I should go up with the king to Jerusalem? 35 I am eighty years old, today. Can I discern between good and bad? Can your servant taste what I eat or what I drink? Can I hear the voice of singing men and singing women any more? Why then should your servant be a burden to my lord the king? 36 Your servant will just go over the Jordan with the king. Why should the king repay me with such a reward? 37 Please let your servant turn back again, that I may die in my own city, by the grave of my father and my mother. But behold, your servant Chimham; let him go over with my lord the king; and do to him what shall seem good to you."
38 The king answered, "Chimham shall go over with me, and I will do to him that which shall seem good to you. Whatever you request of me, that I will do for you."
39 All the people went over the Jordan, and the king went over. Then the king kissed Barzillai and blessed him; and he returned to his own place. 40 So the king went over to Gilgal, and Chimham went over with him. All the people of Judah brought the king over, and also half the people of Israel. 41 Behold, all the men of Israel came to the king, and said to the king, "Why have our brothers the men of Judah stolen you away, and brought the king and his household, over the Jordan, and all David’s men with him?"
42 All the men of Judah answered the men of Israel, "Because the king is a close relative to us. Why then are you angry about this matter? Have we eaten at all at the king’s cost? Or has he given us any gift?"
43 The men of Israel answered the men of Judah, and said, "We have ten parts in the king, and we have also more claim to David than you. Why then did you despise us, that our advice should not be first had in bringing back our king?" The words of the men of Judah were fiercer than the words of the men of Israel.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
1 Au venit și au spus lui Ioab: „Iată că împăratul plânge și se jelește din pricina lui Absalom." 2 Și, în ziua aceea, biruința s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, căci în ziua aceea, poporul auzea zicându-se: „Împăratul este mâhnit din pricina fiului său." 3 În aceeași zi, poporul a intrat în cetateVers. 32. pe furiș, ca niște oameni rușinați că au fugit din luptă. 4 Împăratul își acoperiseCap. 15:30. fața și striga în gura mare: „FiulCap. 18:33. meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!" 5 Ioab a intrat în odaia unde era împăratul și a zis: „Tu acoperi azi de rușine fața tuturor slujitorilor tăi, care au scăpat azi viața ta, a fiilor tăi și a fetelor tale, a nevestelor tale și a țiitoarelor tale. 6 Tu iubești pe cei ce te urăsc și urăști pe cei ce te iubesc, căci arăți azi că pentru tine nu sunt nici căpetenii, nici slujitori; și văd acum că, dacă ar trăi Absalom și noi toți am fi murit în ziua aceasta, lucrul acesta ți-ar fi plăcut. 7 Scoală-te dar, ieși și vorbește după inima slujitorilor tăi! Căci jur pe Domnul că, dacă nu ieși să te arăți, nu va rămâne un om cu tine în noaptea aceasta, și aceasta va fi o nenorocire mai rea pentru tine decât toate nenorocirile care ți s-au întâmplat din tinerețe până acum." 8 Atunci, împăratul s-a sculat și a șezut la poartă. Au spus la tot poporul: „Iată că împăratul stă la poartă." Și tot poporul a venit înaintea împăratului.
Însă Israel fugise, fiecare în cortul lui. 9 Și în toate semințiile lui Israel, tot poporul se certa zicând: „Împăratul ne-a izbăvit din mâna vrăjmașilor noștri, el ne-a scăpat din mâna filistenilor, și acum a trebuit să fugăCap. 15:14. din țară dinaintea lui Absalom. 10 Și Absalom, pe care-l unsesem să domnească peste noi, a murit în bătălie. De ce nu puneți o vorbă pentru întoarcerea împăratului?" 11 La rândul său, împăratul David a trimis să spună preoților Țadoc și Abiatar: „Vorbiți bătrânilor lui Iuda și spuneți-le: ‘Pentru ce ați fi voi cei din urmă pentru întoarcerea împăratului în casa lui? (Căci ce se spunea în tot Israelul ajunsese până la împărat.) 12 Voi sunteți frații mei, sunteți osCap. 5:1. din oasele mele și carne din carnea mea. Pentru ce ați fi voi cei din urmă pentru aducerea împăratului înapoi?’ 13 Și lui AmasaCap. 17:25. spuneți-i așa: ‘Nu ești tu oare os din oasele mele și carne din carnea mea? Să mă pedepseascăRut 1:17. Dumnezeu cu toată asprimea dacă nu vei fi înaintea mea pentru totdeauna căpetenia oștirii în locul lui Ioab!’" 14 David a înmuiat inima tuturor celor din Iuda, de parcă ar fi fost un singurJud. 20:1. om, și au trimis să spună împăratului: „Întoarce-te, tu și toți slujitorii tăi." 15 Împăratul s-a întors și a ajuns până la Iordan. Și Iuda s-a dus la GhilgalIos. 5:9., ca să iasă înaintea împăratului și să-l facă să treacă Iordanul.
16 ȘimeiCap. 16:5.1 Împ. 2:8., fiul lui Ghera, Beniamitul, care era din Bahurim, s-a grăbit să se coboare cu cei din Iuda înaintea împăratului David. 17 Avea cu el o mie de oameni din Beniamin și pe ȚibaCap. 9:2,10;16:1,2., mai-marele casei lui Saul, și pe cei cincisprezece fii și pe cei douăzeci de robi ai lui Țiba. Au trecut Iordanul în fața împăratului. 18 Luntrea pusă la îndemâna împăratului tocmai pornise ca să-i treacă și casa dincolo; și în clipa când era să treacă împăratul Iordanul, Șimei, fiul lui Ghera, s-a închinat înaintea lui. 19 Și a zis împăratului: „Să nu țină seamă1 Sam. 22:15. domnul meu de nelegiuirea meaCap. 16:5., să uite că robul tău l-a ocărât în ziua când împăratul, domnul meu, ieșea din Ierusalim și să nu țină seamăCap. 13:33. împăratul de lucrul acesta! 20 Căci robul tău mărturisește că a păcătuit. Și iată, vin astăzi, cel dintâi din toată casa lui IosifCap. 16:5., înaintea împăratului, domnul meu." 21 Atunci, Abișai, fiul Țeruiei, a luat cuvântul și a zis: „Nu trebuie oare să moară Șimei pentru că a blestematExod 22:28. pe unsul Domnului?" 22 Dar David a zis: „CeCap. 16:10. am eu cu voi, fiii Țeruiei, și pentru ce vă arătați astăzi potrivnicii mei? Astăzi să se omoare1 Sam. 11:13. oare vreun om în Israel? Nu știu eu că împărățesc azi peste Israel?" 23 Și împăratul1 Împ. 2:8,9,37,46. a zis lui Șimei: „Nu vei muri!" Împăratul i-a jurat că nu-l va omorî.
24 MefiboșetCap. 9:6., fiul lui Saul, s-a coborât și el înaintea împăratului. Nu-și îngrijise nici picioarele, nici barba, nici nu-și spălase hainele din ziua când plecase împăratul până în ziua când se întorcea în pace. 25 Când s-a dus înaintea împăratului la Ierusalim, împăratul i-a zis: „Pentru ce n-ai venitCap. 16:17. cu mine, Mefiboșet?" 26 Și el a răspuns: „Împărate, domnul meu, slujitorul meu m-a înșelat, căci robul tău, care este olog, zisese: ‘Voi pune șaua pe măgar, voi încăleca pe el și voi merge cu împăratul.’ 27 Și el aCap. 16:3. înnegrit pe robul tău la domnul meu, împăratul. Dar domnul meuCap. 14:17,20., împăratul, este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede. 28 Căci toți cei din casa tatălui meu au fost niște oameni vrednici de moarte înaintea împăratului, domnul meu, și totușiCap. 9:7,10,13. tu ai pus pe robul tău în rândul celor ce mănâncă la masă cu tine. Ce drept mai pot avea eu și ce am să cer eu împăratului?" 29 Împăratul i-a zis: „Ce mai vorbești atâta? Am spus: ‘Tu și Țiba veți împărți pământurile.’" 30 Și Mefiboșet a zis împăratului: „Să ia chiar totul, căci împăratul, domnul meu, se întoarce în pace acasă."
31 Barzilai1 Împ. 2:7., Galaaditul, s-a coborât din Roghelim și a trecut Iordanul împreună cu împăratul, ca să-l petreacă până dincolo de Iordan. 32 Barzilai era foarte bătrân, în vârstă de optzeci de ani. El îngrijiseCap. 17:27. de împărat în timpul șederii lui la Mahanaim, căci era un om foarte bogat. 33 Împăratul a zis lui Barzilai: „Vino cu mine, și te voi hrăni la mine, în Ierusalim." 34 Dar Barzilai a răspuns împăratului: „Câți ani voi mai trăi, ca să mă sui cu împăratul la Ierusalim? 35 Eu sunt astăzi în vârstă de optzeci de aniPs. 90:10.. Pot eu să mai cunosc ce este bun și ce este rău? Poate robul tău să mai aibă vreun gust pentru ce mănâncă și bea? Pot eu să mai aud glasul cântăreților și cântărețelor? Și pentru ce să mai fie robul tău o povară pentru domnul meu, împăratul? 36 Robul tău va merge puțin dincolo de Iordan cu împăratul. De altfel, pentru ce mi-ar face împăratul această binefacere? 37 Să se întoarcă robul tău și să mor în cetatea mea, lângă mormântul tatălui meu și al mamei mele! Dar iată că robul tău Chimham1 Împ. 2:7.Ier. 41:17. va trece cu împăratul, domnul meu; fă ce vei crede pentru el." 38 Împăratul a zis: „Chimham să treacă împreună cu mine și voi face pentru el ce vei vrea; tot ce vei dori de la mine, îți voi da!" 39 După ce tot poporul a trecut Iordanul și după ce l-a trecut și împăratul, împăratul l-a sărutatGen. 31:55. pe Barzilai și l-a binecuvântat. Și Barzilai s-a întors acasă. 40 Împăratul s-a îndreptat spre Ghilgal, însoțit de Chimham. Tot poporul lui Iuda și jumătate din poporul lui Israel petrecuseră pe împărat dincolo de Iordan. 41 Dar toți bărbații lui Israel au venit la împărat și i-au zis: „Pentru ce te-au furat frații noștri, bărbații lui Iuda, și au trecutVers. 15. pe împărat peste Iordan, împreună cu casa lui și cu toți oamenii lui David?" 42 Toți bărbații lui Iuda au răspuns bărbaților lui Israel: „Fiindcă împăratul ne esteVers. 12. rudă. Și ce ați găsit aici, ca să vă mâniați? Am trăit noi pe cheltuiala împăratului? Ne-a făcut el daruri?" 43 Și bărbații lui Israel au răspuns bărbaților lui Iuda: „Împăratul este de zece ori mai mult al nostru și chiar la David avem mai mult drept decât voi. Pentru ce ne-ați nesocotit? N-am fost noi cei dintâi care am spus să se întoarcă împăratul nostru?" Și bărbații lui Iuda au vorbitJud. 8:1;12:1. cu mai multă asprime decât bărbații lui Israel.
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/qHG3xNP8jqR-HqIiucz0L)