1 O que ama a instrução ama o conhecimento, mas o que odeia a repreensão é estúpido.
2 O homem de bem alcançará o favor do Senhor, mas ao homem de intenções perversas ele condenará.
3 O homem não se estabelecerá pela impiedade, mas a raiz dos justos não será removida.
4 A mulher virtuosa é a coroa do seu marido, mas a que o envergonha é como podridão nos seus ossos.
5 Os pensamentos dos justos são retos, mas os conselhos dos ímpios, engano.
6 As palavras dos ímpios são ciladas para derramar sangue, mas a boca dos retos os livrará.
7 Os ímpios serão transtornados e não subsistirão, mas a casa dos justos permanecerá.
8 Cada qual será louvado segundo o seu entendimento, mas o perverso de coração estará em desprezo.
9 Melhor é o que se estima em pouco, e tem servos, do que o que se vangloria e tem falta de pão.
10 O justo tem consideração pela vida dos seus animais, mas as afeições dos ímpios são cruéis.
11 O que lavra a sua terra se fartará de pão; mas o que segue os ociosos é falto de juízo.
12 O ímpio deseja a rede dos maus, mas a raiz dos justos produz o seu fruto.
13 O ímpio se enlaça na transgressão dos lábios, mas o justo sairá da angústia.
14 Cada um se fartará do fruto da sua boca, e da obra das suas mãos o homem receberá a recompensa.
15 O caminho do insensato é reto aos seus próprios olhos, mas o que dá ouvidos ao conselho é sábio.
16 A ira do insensato se conhece no mesmo dia, mas o prudente encobre a afronta.
17 O que diz a verdade manifesta a justiça, mas a falsa testemunha diz engano.
18 Há alguns que falam como que espada penetrante, mas a língua dos sábios é saúde.
19 O lábio da verdade permanece para sempre, mas a língua da falsidade, dura por um só momento.
20 No coração dos que maquinam o mal há engano, mas os que aconselham a paz têm alegria.
21 Nenhum agravo sobrevirá ao justo, mas os ímpios ficam cheios de mal.
22 Os lábios mentirosos são abomináveis ao Senhor, mas os que agem fielmente são o seu deleite.
23 O homem prudente encobre o conhecimento, mas o coração dos tolos proclama a estultícia.
24 A mão dos diligentes dominará, mas os negligentes serão tributários.
25 A ansiedade no coração deixa o homem abatido, mas uma boa palavra o alegra.
26 O justo é mais excelente do que o seu próximo, mas o caminho dos ímpios faz errar.
27 O preguiçoso deixa de assar a sua caça, mas ser diligente é o precioso bem do homem.
28 Na vereda da justiça está a vida, e no caminho da sua carreira não há morte.
1 Cine iubeşte certarea, iubeşte ştiinţa; dar cine urăşte mustrarea, este prost. -
2 Omul de bine capătă bunăvoinţa Domnului, dar Domnul osîndeşte pe cel plin de răutate.
3 Omul nu se întăreşte prin răutate, dar rădăcina celor neprihăniţi nu se va clătina. -
4 O femeie cinstită este cununa bărbatului ei, dar cea care -i face ruşine este ca putregaiul în oasele lui. -
5 Gîndurile celor neprihăniţi nu sînt decît dreptate, dar sfaturile celor răi nu sînt decît înşelăciune. -
6 Cuvintele celor răi sînt nişte curse ca să verse sînge, dar gura celor fără prihană îi izbăveşte. -
7 Cei răi sînt răsturnaţi, şi nu mai sînt, dar casa celor neprihăniţi rămîne în picioare! -
8 Un om este preţuit după măsura priceperii lui, dar cel cu inima stricată este dispreţuit. -
9 Mai bine să fii într'o stare smerită şi să ai o slugă, decît să faci pe fudulul şi să n'ai ce mînca. -
10 Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă.
11 Cine-şi lucrează ogorul va avea belşug de pîne, dar cine umblă după lucruri de nimic este fără minte. -
12 Cel rău pofteşte prada celor nelegiuiţi, dar rădăcina celor neprihăniţi rodeşte. -
13 În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc. -
14 Prin rodul gurii te saturi de bunătăţi, şi fiecare primeşte după lucrul mînilor lui. -
15 Calea nebunului este fără prihană în ochii lui, dar înţeleptul ascultă sfaturile. -
16 Nebunul îndată îşi dă pe faţă mînia, dar înţeleptul ascunde ocara. -
17 Cine spune adevărul face o mărturisire dreaptă, dar martorul mincinos vorbeşte înşelăciune. -
18 Cine vorbeşte în chip uşuratic, răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare. -
19 Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decît o clipă. -
20 Înşelătoria este în inima celor ce cugetă răul, dar bucuria este pentru ceice sfătuiesc la pace. -
21 Nicio nenorocire nu se întîmplă celui neprihănit, dar cei răi sînt năpădiţi de rele. -
22 Buzele mincinoase sînt urîte Domnului, dar ceice lucrează cu adevăr îi sînt plăcuţi. -
23 Omul înţelept îţi ascunde ştiinţa, dar inima nebunilor vesteşte nebunia. -
24 Mîna celor harnici va stăpîni, dar mîna leneşă va plăti bir. -
25 Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte. -
26 Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună, dar calea celor răi îi duce în rătăcire. -
27 Leneşul nu-şi frige vînatul, dar comoara de preţ a unui om este munca. -
28 Pe cărarea neprihănirii este viaţa, şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte. -