1 Os ímpios fogem sem que haja ninguém a persegui-los; mas os justos são ousados como um leão.
2 Pela transgressão da terra muitos são os seus príncipes, mas por homem prudente e entendido a sua continuidade será prolongada.
3 O homem pobre que oprime os pobres é como a chuva impetuosa, que causa a falta de alimento.
4 Os que deixam a lei louvam o ímpio; porém os que guardam a lei contendem com eles.
5 Os homens maus não entendem o juízo, mas os que buscam ao Senhor entendem tudo.
6 Melhor é o pobre que anda na sua integridade do que o de caminhos perversos ainda que seja rico.
7 O que guarda a lei é filho sábio, mas o companheiro dos desregrados envergonha a seu pai.
8 O que aumenta os seus bens com usura e ganância ajunta-os para o que se compadece do pobre.
9 O que desvia os seus ouvidos de ouvir a lei, até a sua oração será abominável.
10 O que faz com que os retos errem por mau caminho, ele mesmo cairá na sua cova; mas os bons herdarão o bem.
11 O homem rico é sábio aos seus próprios olhos, mas o pobre que é entendido, o examina.
12 Quando os justos exultam, grande é a glória; mas quando os ímpios sobem, os homens se escondem.
13 O que encobre as suas transgressões nunca prosperará, mas o que as confessa e deixa, alcançará misericórdia.
14 Bem-aventurado o homem que continuamente teme; mas o que endurece o seu coração cairá no mal.
15 Como leão rugidor, e urso faminto, assim é o ímpio que domina sobre um povo pobre.
16 O príncipe falto de entendimento é também um grande opressor, mas o que odeia a avareza prolongará seus dias.
17 O homem carregado do sangue de qualquer pessoa fugirá até à cova; ninguém o detenha.
18 O que anda sinceramente salvar-se-á, mas o perverso em seus caminhos cairá logo.
19 O que lavrar a sua terra virá a fartar-se de pão, mas o que segue a ociosos se fartará de pobreza.
20 O homem fiel será coberto de bênçãos, mas o que se apressa a enriquecer não ficará impune.
21 Dar importância à aparência das pessoas não é bom, porque até por um bocado de pão um homem prevaricará.
22 O que quer enriquecer depressa é homem de olho maligno, porém não sabe que a pobreza há de vir sobre ele.
23 O que repreende o homem gozará depois mais amizade do que aquele que lisonjeia com a língua.
24 O que rouba a seu próprio pai, ou a sua mãe, e diz: Não é transgressão, companheiro é do homem destruidor.
25 O orgulhoso de coração levanta contendas, mas o que confia no Senhor prosperará.
26 O que confia no seu próprio coração é insensato, mas o que anda em sabedoria, será salvo.
27 O que dá ao pobre não terá necessidade, mas o que esconde os seus olhos terá muitas maldições.
28 Quando os ímpios se elevam, os homens andam se escondendo, mas quando perecem, os justos se multiplicam.
1 Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tînăr. -
2 Cînd este răscoală într'o ţară, sînt mulţi capi, dar cu un om priceput şi încercat, domnia dăinueşte. -
3 Un om sărac care apasă pe cei obijduiţi, este ca o rupere de nori care aduce lipsă de pîne. -
4 Ceice părăsesc legea, laudă pe cel rău, dar ceice păzesc legea se mînie pe el. -
5 Oamenii dedaţi la rău nu înţeleg ce este drept, dar ceice caută pe Domnul înţeleg totul. -
6 Mai mult preţuieşte săracul care umblă în neprihănirea lui, decît bogatul care umblă pe căi sucite. -
7 Celce păzeşte legea, este un fiu priceput, dar celce umblă cu cei desfrînaţi face ruşine tatălui său. -
8 Cine îşi înmulţeşte avuţiile prin dobîndă şi camătă, le strînge pentru celce are milă de săraci. -
9 Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n'asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scîrbă. -
10 Cine rătăceşte pe oamenii fără prihană pe calea cea rea, cade în groapa pe care a săpat -o, dar oamenii fără prihană moştenesc fericirea. -
11 Omul bogat se crede înţelept, dar săracul care este priceput îl cercetează. -
12 Cînd biruiesc cei neprihăniţi, este o mare slavă, dar cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde. -
13 Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare. -
14 Ferice de omul care se teme necontenit, dar cel ce-şi împietreşte inima cade în nenorocire. -
15 Ca un leu care răcneşte şi ca un urs flămînd, aşa este cel rău care stăpîneşte peste un popor sărac. -
16 Un voivod fără pricepere îşi înmulţeşte faptele de asuprire, dar cel ce urăşte lăcomia îşi lungeşte zilele. -
17 Un om al cărui cuget este încărcat cu sîngele altuia, fuge pînă la groapă: nimeni să nu -l oprească. -
18 Cine umblă în neprihănire, găseşte mîntuirea, dar cine umblă pe două căi strîmbe cade într'o groapă. -
19 Cine îşi lucrează cîmpul are belşug de pîne, dar cine aleargă după lucruri de nimic are belşug de sărăcie. -
20 Un om credincios este năpădit de binecuvîntări, dar celce vrea să se îmbogăţească repede nu rămîne nepedepsit. -
21 Nu este bine să cauţi la faţa oamenilor; chiar pentru o bucată de pîne poate un om să se dedea la păcat. -
22 Un om pizmaş se grăbeşte să se îmbogăţească, şi nu ştie că lipsa va veni peste el. -
23 Cine mustră pe alţii, găseşte mai multă bunăvoinţă pe urmă, decît cel cu limba linguşitoare. -
24 Cine fură pe tatăl său şi pe mama sa, şi zice că nu este un păcat, este tovarăş cu nimicitorul. -
25 Cel lacom stîrneşte certuri, dar celce se încrede în Domnul este săturat din belşug. -
26 Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mîntuit. -
27 Cine dă săracului, nu duce lipsă, dar cine închide ochii, este încărcat cu blesteme. -
28 Cînd se înalţă cei răi, fiecare se ascunde, dar cînd pier ei, cei buni se înmulţesc. -