1 Toda mulher sábia edifica a sua casa; mas a tola a derruba com as próprias mãos.2 O que anda na retidão teme ao Senhor, mas o que se desvia de seus caminhos o despreza.3 Na boca do tolo está a punição da soberba, mas os sábios se conservam pelos próprios lábios.4 Não havendo bois o estábulo fica limpo, mas pela força do boi há abundância de colheita.5 A verdadeira testemunha não mentirá, mas a testemunha falsa se desboca em mentiras.6 O escarnecedor busca sabedoria e não acha nenhuma, para o prudente, porém, o conhecimento é fácil.7 Vai-te de diante do homem insensato, porque nele não acharás lábios de conhecimento.8 A sabedoria do prudente é entender o seu caminho, mas a estultícia dos insensatos é engano.9 Os insensatos zombam do pecado, mas entre os retos há benevolência.10 O coração conhece a sua própria amargura, e o estranho não participará no íntimo da sua alegria.11 A casa dos ímpios se desfará, mas a tenda dos retos florescerá.12 Há um caminho que ao homem parece direito, mas o fim dele são os caminhos da morte.13 Até no riso o coração sente dor e o fim da alegria é tristeza.14 O que no seu coração comete deslize, se enfada dos seus caminhos, mas o homem bom fica satisfeito com o seu proceder.15 O simples dá crédito a cada palavra, mas o prudente atenta para os seus passos.16 O sábio teme, e desvia-se do mal, mas o tolo se encoleriza, e dá-se por seguro.17 O que se indigna à toa fará doidices, e o homem de maus intentos será odiado.18 Os simples herdarão a estultícia, mas os prudentes serão coroados de conhecimento.19 Os maus inclinam-se diante dos bons, e os ímpios diante das portas dos justos.20 O pobre é odiado até pelo seu próximo, porém os amigos dos ricos são muitos.21 O que despreza ao seu próximo peca, mas o que se compadece dos humildes é bem-aventurado.22 Porventura não erram os que praticam o mal? Mas beneficência e fidelidade haverá para os que praticam o bem.23 Em todo trabalho há proveito, mas ficar só em palavras leva à pobreza.24 A coroa dos sábios é a sua riqueza, a estultícia dos tolos é só estultícia.25 A testemunha verdadeira livra as almas, mas o que se desboca em mentiras é enganador.26 No temor do Senhor há firme confiança e ele será um refúgio para seus filhos.27 O temor do Senhor é fonte de vida, para desviar dos laços da morte.28 Na multidão do povo está a glória do rei, mas na falta de povo a ruína do príncipe.29 O que tarda em irar-se é grande em entendimento, mas o que é de espírito impaciente mostra a sua loucura.30 O sentimento sadio é vida para o corpo, mas a inveja é podridão para os ossos.31 O que oprime o pobre insulta àquele que o criou, mas o que se compadece do necessitado o honra.32 Pela sua própria malícia é lançado fora o perverso, mas o justo até na morte se mantém confiante.33 No coração do prudente a sabedoria permanece, mas o que está no interior dos tolos se faz conhecido.34 A justiça exalta os povos, mas o pecado é a vergonha das nações.35 O rei se alegra no servo prudente, mas sobre o que o envergonha cairá o seu furor.

1 Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar femeia nebună o dărîmă cu înseşi mînile ei. -2 Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strîmbe, Îl nesocoteşte. -3 În gura nebunului este o nuia pentru mîndria lui, dar pe înţelepţi îi păzesc buzele lor. -4 Unde nu sînt boi, ieslea rămîne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roduri. -5 Un martor credincios nu minte, dar un martor mincinos spune minciuni.6 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi n'o găseşte, dar pentru omul priceput ştiinţa este lucru uşor. -7 Depărtează-te de nebun, căci nu pe buzele lui vei găsi ştiinţa. -8 Înţelepciunea omului chibzuit îl face să vadă pe ce cale să meargă, dar nebunia celor nesocotiţi îi înşală pe ei înşişi. -9 Cei nesocotiţi glumesc cu păcatul, dar între cei fără prihană este bunăvoinţă. -10 Inima îşi cunoaşte necazurile, şi nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. -11 Casa celor răi va fi nimicită, dar cortul celor fără prihană va înflori. -12 Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte. -13 De multe ori chiar în mijlocul rîsului inima poate fi mîhnită, şi bucuria poate sfîrşi prin necaz. -14 Cel cu inima rătăcită se satură de căile lui, şi omul de bine se satură şi el de ce este în el. -15 Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge. -16 Înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar nesocotitul este îngîmfat şi fără frică. -17 Cine este iute la mînie face prostii, şi omul plin de răutate se face urît. -18 Cei proşti au parte de nebunie, dar oamenii chibzuiţi sînt încununaţi cu ştiinţă. -19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi înaintea porţilor celui neprihănit. -20 Săracul este urît chiar şi de prietenul său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni. -21 Cine dispreţuieşte pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi. -22 În adevăr ceice gîndesc răul se rătăcesc. dar ceice gîndesc binele lucrează cu bunătate şi credincioşie.23 Oriunde se munceşte este şi cîştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă. -24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n'au altceva decît nebunie. -25 Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni. -26 Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. -27 Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. -28 Mulţimea poporului este slava împăratului, lipsa poporului este pieirea voivodului. -29 Cine este încet la mînie are multă pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii. -30 O inimă liniştită este viaţa trupului, dar prizma este putrezirea oaselor. -31 Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. -32 Cel rău este doborît de răutatea lui, dar cel neprihănit chiar şi la moarte trage nădejde. -33 Înţelepciunea se odihneşte într'o inimă pricepută, dar în mijlocul celor nesocotiţi ea se dă de gol. -34 Neprihănirea înalţă pe un popor, dar păcatul este ruşinea popoarelor. -35 Un împărat are plăcere de un slujitor chibzuit, dar pe cel de ocară, îl atinge mînia lui.