1 Também estes são provérbios de Salomão, os quais transcreveram os homens de Ezequias, rei de Judá.2 A glória de Deus está nas coisas encobertas; mas a honra dos reis, está em descobri-las.3 Os céus, pela altura, e a terra, pela profundidade, assim o coração dos reis é insondável.4 Tira da prata as escórias, e sairá vaso para o fundidor;5 Tira o ímpio da presença do rei, e o seu trono se firmará na justiça.6 Não te glories na presença do rei, nem te ponhas no lugar dos grandes;7 Porque melhor é que te digam: Sobe aqui; do que seres humilhado diante do príncipe que os teus olhos já viram.8 Não te precipites em litigar, para que depois, ao fim, fiques sem ação, quando teu próximo te puser em apuros.9 Pleiteia a tua causa com o teu próximo, e não reveles o segredo a outro,10 Para que não te desonre o que o ouvir, e a tua infâmia não se aparte de ti.11 Como maçãs de ouro em salvas de prata, assim é a palavra dita a seu tempo.12 Como pendentes de ouro e gargantilhas de ouro fino, assim é o sábio repreensor para o ouvido atento.13 Como o frio da neve no tempo da sega, assim é o mensageiro fiel para com os que o enviam; porque refresca a alma dos seus senhores.14 Como nuvens e ventos que não trazem chuva, assim é o homem que se gaba falsamente de dádivas.15 Pela longanimidade se persuade o príncipe, e a língua branda amolece até os ossos.16 Achaste mel? Come só o que te basta; para que porventura não te fartes dele, e o venhas a vomitar.17 Não ponhas muito os pés na casa do teu próximo; para que se não enfade de ti, e passe a te odiar.18 Martelo, espada e flecha aguda é o homem que profere falso testemunho contra o seu próximo.19 Como dente quebrado, e pé desconjuntado, é a confiança no desleal, no tempo da angústia.20 O que canta canções para o coração aflito é como aquele que despe a roupa num dia de frio, ou como o vinagre sobre salitre.21 Se o teu inimigo tiver fome, dá-lhe pão para comer; e se tiver sede, dá-lhe água para beber;22 Porque assim lhe amontoarás brasas sobre a cabeça; e o Senhor to retribuirá.23 O vento norte afugenta a chuva, e a face irada, a língua fingida.24 Melhor é morar só num canto de telhado do que com a mulher briguenta numa casa ampla.25 Como água fresca para a alma cansada, tais são as boas novas vindas da terra distante.26 Como fonte turvada, e manancial poluído, assim é o justo que cede diante do ímpio.27 Comer mel demais não é bom; assim, a busca da própria glória não é glória.28 Como a cidade derrubada, sem muro, assim é o homem que não pode conter o seu espírito.

1 Iată încă vreocîteva din Pildele lui Solomon, strînse de oamenii lui Ezechia, împăratul lui Iuda. -2 Slava lui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarea lucrurilor. -3 Înălţimea cerurilor, adîncimea pămîntului, şi inima împăraţilor sînt nepătrunse. -4 Scoate zgura din argint, şi argintarul va face din el un vas ales.5 Scoate şi pe cel rău dinaintea împăratului, şi scaunul lui de domnie se va întări prin neprihănire. -6 Nu te făli înaintea împăratului, şi nu lua locul celor mari;7 căci este mai bine să ţi se zică: ,,Suie-te mai sus!`` decît să fii pogorît înaintea voivodului pe care ţi -l văd ochii. -8 Nu te grăbi să te iei la ceartă, ca nu cumva la urmă să nu ştii ce să faci, cînd te va lua la ocări aproapele tău. -9 Apără-ţi pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe faţă taina altuia,10 ca nu cumva, aflînd -o cineva, să te umple de ruşine, şi să-ţi iasă nume rău care să nu se mai şteargă. -11 Un cuvînt spus la vremea potrivită, este ca nişte mere de aur într'un coşuleţ de argint. -12 Ca o verigă de aur şi o podoabă de aur curat, aşa este înţeleptul care mustră, pentru o ureche ascultătoare. -13 Ca răcoreala zăpezii pe vremea secerişului, aşa este un sol credincios pentru cel ce -l trimete: el înviorează sufletul stăpînului său.14 Ca norii şi vîntul fără ploaie, aşa este un om care se laudă pe nedrept cu dărniciile lui. -15 Prin răbdare se înduplecă un voivod, şi o limbă dulce poate zdrobi oase.16 Dacă dai peste miere, nu mînca decît atît cît îţi ajunge, ca să nu ţi se scîrbească şi s'o verşi din gură. -17 Calcă rar în casa aproapelui tău, ca să nu se sature de tine şi să te urască. -18 Ca un buzdugan, ca o sabie şi ca o săgeată ascuţită, aşa este un om care face o mărturisire mincinoasă împotriva aproapelui său. -19 Ca un dinte stricat şi ca un picior care şchioapătează, aşa este încrederea într'un stricat la ziua necazului. -20 Ca unul care îşi scoate haina pe o zi rece, sau varsă oţet pe silitră, aşa este cine cîntă cîntece unei inimi în nenorocire. -21 Dacă este flămînd vrăjmaşul tău, dă -i pîne să mănînce, dăcă -i este sete, dă -i apă să bea.22 Căci făcînd aşa, aduni cărbuni aprinşi pe capul lui, şi Domnul îţi va răsplăti. -23 Vîntul de miazănoapte aduce ploaia, şi limba clevetitoare aduce o faţă mîhnită. -24 Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît să locuieşti într'o casă mare cu o nevastă gîlcevitoare. -25 Ca apa proaspătă pentru un om obosit, aşa este o veste bună venită dintr'o ţară depărtată. -26 Ca o fîntînă turbure şi ca un izvor stricat, aşa este cel neprihănit care se clatină înaintea celui rău. -27 Nu este bine să mănînci multă miere: tot aşa, nu este o cinste să alergi după slava ta însuţi. -28 Omul care nu este stăpîn pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri.