1 Como ribeiros de águas assim é o coração do rei na mão do Senhor, que o inclina a todo o seu querer.2 Todo caminho do homem é reto aos seus olhos, mas o Senhor sonda os corações.3 Fazer justiça e juízo é mais aceitável ao Senhor do que sacrifício.4 Os olhos altivos, o coração orgulhoso e a lavoura dos ímpios é pecado.5 Os pensamentos do diligente tendem só para a abundância, porém os de todo apressado, tão somente para a pobreza.6 Trabalhar com língua falsa para ajuntar tesouros é vaidade que conduz aqueles que buscam a morte.7 As rapinas dos ímpios os destruirão, porquanto se recusam a fazer justiça.8 O caminho do homem é todo perverso e estranho, porém a obra do homem puro é reta.9 É melhor morar num canto de telhado do que ter como companheira em casa ampla uma mulher briguenta.10 A alma do ímpio deseja o mal; o seu próximo não agrada aos seus olhos.11 Quando o escarnecedor é castigado, o simples torna-se sábio; e o sábio quando é instruído recebe o conhecimento.12 O justo considera com prudência a casa do ímpio; mas Deus destrói os ímpios por causa dos seus males.13 O que tapa o seu ouvido ao clamor do pobre, ele mesmo também clamará e não será ouvido.14 O presente dado em segredo aplaca a ira, e a dádiva no regaço põe fim à maior indignação.15 O fazer justiça é alegria para o justo, mas destruição para os que praticam a iniquidade.16 O homem que anda desviado do caminho do entendimento, na congregação dos mortos repousará.17 O que ama os prazeres padecerá necessidade; o que ama o vinho e o azeite nunca enriquecerá.18 O resgate do justo é o ímpio; o do honrado é o perverso.19 É melhor morar numa terra deserta do que com a mulher rixosa e irritadiça.20 Tesouro desejável e azeite há na casa do sábio, mas o homem insensato os esgota.21 O que segue a justiça e a beneficência achará a vida, a justiça e a honra.22 O sábio escala a cidade do poderoso e derruba a força da sua confiança.23 O que guarda a sua boca e a sua língua guarda a sua alma das angústias.24 O soberbo e presumido, zombador é o seu nome, trata com indignação e soberba.25 O desejo do preguiçoso o mata, porque as suas mãos recusam trabalhar.26 O cobiçoso cobiça o dia todo, mas o justo dá, e nada retém.27 O sacrifício dos ímpios já é abominação; quanto mais oferecendo-o com má intenção!28 A falsa testemunha perecerá, porém o homem que dá ouvidos falará sempre.29 O homem ímpio endurece o seu rosto; mas o reto considera o seu caminho.30 Não há sabedoria, nem inteligência, nem conselho contra o Senhor.31 Prepara-se o cavalo para o dia da batalha, porém do Senhor vem a vitória.

1 Inima împăratului este ca un rîu de apă în mîna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. -2 Omul socoteşte că toate căile lui sînt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul. -3 A face dreptate şi judecată, este mai plăcut Domnului decît jertfele. -4 Privirile trufaşe şi inima îngîmfată, această candelă a celor răi, nu este decît păcat. -5 Planurile omului harnic nu duc de cît la belşug, dar celce lucrează cu grabă n'ajunge de cît la lipsă. -6 Comorile cîştigate cu o limbă mincinoasă sînt o deşertăciune care fuge, şi ele duc la moarte. -7 Silnicia celor răi îi mătură, pentrucă nu vor să facă ce este drept. -8 Cel vinovat merge pe căi sucite, dar cel nevinovat face ce este bine.9 Mai bine să locuieşti într'un colţ pe acoperiş, decît cu o nevastă gîlcevitoare într'o casă mare. -10 Sufletul celui rău doreşte răul, semenul lui n'are nici o trecere înaintea lui. -11 Cînd este pedepsit batjocoritorul, prostul se face înţelept: şi cînd se dă învăţătură celui înţelept, el capătă ştiinţa. -12 Cel neprihănit se uită la casa celui rău, şi vede ce repede sînt aruncaţi cei răi în nenorocire. -13 Cine îşi astupă urechea la strigătul săracului, nici el nu va căpăta răspuns, cînd va striga. -14 Un dar făcut în taină potoleşte mînia, şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mînie. -15 Este o bucurie pentru cel neprihănit să facă ce este bine, dar pentru ceice fac răul este o groază. -16 Omul care se abate dela calea înţelepciunii, se va odihni în adunarea celor morţi. -17 Cine iubeşte petrecerile va duce lipsă, şi cine iubeşte vinul şi untdelemnul dresurilor nu se îmbogăţeşte. -18 Cel rău slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel neprihănit, şi cel stricat, pentru oamenii fără prihană. -19 Mai bine să locuieşti într'un pămînt pustiu, de cît cu o nevastă gîlcevitoare şi supărăcioasă. -20 Comori de preţ şi untdedelemn sînt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte. -21 Cine urmăreşte neprihănirea şi bunătatea, găseşte viaţă, neprihănire şi slavă. -22 Înţeleptul cucereşte cetatea vitejilor, şi doboară puterea în care se încredeau. -23 Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri. -24 Cel mîndru şi trufaş se cheamă batjocoritor: el lucrează cu aprinderea îngîmfării.25 Poftele leneşului îl omoară, pentrucă nu vrea să lucreze cu mînile. -26 Toată ziua o duce numai în pofte: dar cel neprihănit dă fără zgîrcenie. -27 Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, cu cît mai mult cînd o aduc cu gînduri nelegiuite. -28 Martorul mincinos va pieri, dar omul care ascultă bine va vorbi totdeauna cu izbîndă. -29 Cel rău ia o înfăţişare neruşinată, dar omul fără prihană îşi îmbunătăţeşte calea. -30 Nici înţelepciunea, nici priceperea, nici sfatul n'ajută împotriva Domnului. -31 Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a Domnului. -