1 Louvai ao SENHOR. Louvai ao SENHOR, porque ele é bom, porque a sua misericórdia dura para sempre.
2 Quem pode contar as obras poderosas do Senhor? Quem anunciará os seus louvores?
3 Bem-aventurados os que guardam o juízo, o que pratica justiça em todos os tempos.
4 Lembra-te de mim, Senhor, segundo a tua boa vontade para com o teu povo; visita-me com a tua salvação.
5 Para que eu veja os bens de teus escolhidos, para que eu me alegre com a alegria da tua nação, para que me glorie com a tua herança.
6 Nós pecamos como os nossos pais, cometemos a iniqüidade, andamos perversamente.
7 Nossos pais não entenderam as tuas maravilhas no Egito; não se lembraram da multidão das tuas misericórdias; antes o provocaram no mar, sim no Mar Vermelho.
8 Não obstante, ele os salvou por amor do seu nome, para fazer conhecido o seu poder.
9 Repreendeu, também, o Mar Vermelho, e este se secou, e os fez caminhar pelos abismos como pelo deserto.
10 E os livrou da mão daquele que os odiava, e os remiu da mão do inimigo.
11 E as águas cobriram os seus adversários; nem um só deles ficou.
12 Então creram nas suas palavras, e cantaram os seus louvores.
13 Porém cedo se esqueceram das suas obras; não esperaram o seu conselho.
14 Mas deixaram-se levar à cobiça no deserto, e tentaram a Deus na solidão.
15 E ele lhes cumpriu o seu desejo, mas enviou magreza às suas almas.
16 E invejaram a Moisés no campo, e a Arão, o santo do Senhor.
17 Abriu-se a terra, e engoliu a Datã, e cobriu o grupo de Abirão.
18 E um fogo se acendeu no seu grupo; a chama abrasou os ímpios.
19 Fizeram um bezerro em Horebe e adoraram a imagem fundida.
20 E converteram a sua glória na figura de um boi que come erva.
21 Esqueceram-se de Deus, seu Salvador, que fizera grandezas no Egito,
22 Maravilhas na terra de Cão, coisas tremendas no Mar Vermelho.
23 Por isso disse que os destruiria, não houvesse Moisés, seu escolhido, ficado perante ele na brecha, para desviar a sua indignação, a fim de não os destruir.
24 Também desprezaram a terra aprazível; não creram na sua palavra.
25 Antes murmuraram nas suas tendas, e não deram ouvidos à voz do Senhor.
26 Por isso levantou a sua mão contra eles, para os derrubar no deserto;
27 Para derrubar também a sua semente entre as nações, e espalhá-los pelas terras.
28 Também se juntaram com Baal-Peor, e comeram os sacrifícios dos mortos.
29 Assim o provocaram à ira com as suas invenções; e a peste rebentou entre eles.
30 Então se levantou Finéias, e fez juízo, e cessou aquela peste.
31 E isto lhe foi contado como justiça, de geração em geração, para sempre.
32 Indignaram-no também junto às águas da contenda, de sorte que sucedeu mal a Moisés, por causa deles;
33 Porque irritaram o seu espírito, de modo que falou imprudentemente com seus lábios.
34 Não destruíram os povos, como o Senhor lhes dissera.
35 Antes se misturaram com os gentios, e aprenderam as suas obras.
36 E serviram aos seus ídolos, que vieram a ser-lhes um laço.
37 Demais disto, sacrificaram seus filhos e suas filhas aos demônios,
38 E derramaram sangue inocente, o sangue de seus filhos e de suas filhas que sacrificaram aos ídolos de Canaã; e a terra foi manchada com sangue.
39 Assim se contaminaram com as suas obras, e se corromperam com os seus feitos.
40 Então se acendeu a ira do Senhor contra o seu povo, de modo que abominou a sua herança.
41 E os entregou nas mãos dos gentios; e aqueles que os odiavam se assenhorearam deles.
42 E os seus inimigos os oprimiram, e foram humilhados debaixo das suas mãos.
43 Muitas vezes os livrou, mas o provocaram com o seu conselho, e foram abatidos pela sua iniqüidade.
44 Contudo, atendeu à sua aflição, ouvindo o seu clamor.
45 E se lembrou da sua aliança, e se arrependeu segundo a multidão das suas misericórdias.
46 Assim, também fez com que deles tivessem misericórdia os que os levaram cativos.
47 Salva-nos, Senhor nosso Deus, e congrega-nos dentre os gentios, para que louvemos o teu nome santo, e nos gloriemos no teu louvor.
48 Bendito seja o Senhor Deus de Israel, de eternidade em eternidade, e todo o povo diga: Amém. Louvai ao Senhor.
1 Lăudaţi pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!
2 Cine va putea spune isprăvile măreţe ale Domnului? Cine va putea vesti toată lauda Lui?
3 Ferice de cei ce păzesc Legea, de cei ce înfăptuiesc dreptatea în orice vreme!
4 Adu-Ţi aminte de mine, Doamne, în bunăvoinţa Ta pentru poporul Tău! Adu-Ţi aminte de mine, şi dă -i ajutorul Tău,
5 ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău, şi să mă laud cu moştenirea Ta!
6 Noi am păcătuit ca şi părinţii noştri, am săvîrşit nelegiuirea, am făcut rău.
7 Părinţii noştri în Egipt n'au luat aminte la minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea îndurărilor Tale, şi au fost neascultători la mare, la marea Roşie.
8 Dar El i -a scăpat, din pricina Numelui Lui, ca să-Şi arate puterea.
9 A mustrat marea Roşie, şi ea s'a uscat; şi i -a trecut prin adîncuri ca printr'un pustiu.
10 I -a scăpat din mîna celui ce -i ura, şi i -a izbăvit din mîna vrăjmaşului.
11 Apele au acoperit pe protivnicii lor. N'a rămas unul măcar din ei.
12 Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cîntat laudele Lui.
13 Dar au uitat curînd lucrările Lui, şi n'au aşteptat împlinirea planurilor Lui.
14 Ci i -a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15 El le -a dat ce cereau; dar a trimes o molimă printre ei.
16 În tabără au fost geloşi pe Moise, şi pe Aaron, sfîntul Domnului.
17 Atunci s'a deschis pămîntul, şi a înghiţit pe Datan, şi s'a închis deasupra cetei lui Abiram.
18 Focul le -a aprins ceata, şi flacăra a mistuit pe cei răi.
19 Au făcut un viţel în Horeb. S'au închinat înaintea unui chip turnat,
20 şi au schimbat Slava lor, pe chipul unui bou, care mănîncă iarbă.
21 Au uitat pe Dumnezeu, Mîntuitorul lor, care făcuse lucruri mari în Egipt,
22 minuni în ţara lui Ham, semne minunate la marea Roşie.
23 Şi El a vorbit să -i nimicească: dar Moise, alesul său, a stătut la mijloc înaintea Lui, ca să -L abată dela mînia Lui şi să -L oprească să -i nimicească.
24 Ei au nesocotit ţara desfătărilor; n'au crezut în Cuvîntul Domnului,
25 ci au cîrtit în corturile lor, şi n'au ascultat de glasul Lui.
26 Atunci El a ridicat mîna şi a jurat că -i va face să cadă în pustie,
27 că le va doborî sămînţa printre neamuri, şi -i va împrăştia în mijlocul ţărilor.
28 Ei s'au alipit de Baal-Peor, şi au mîncat vite jertfite morţilor.
29 Au mîniat astfel pe Domnul prin faptele lor, şi o urgie a izbucnit între ei.
30 Dar Fineas s'a sculat şi a făcut judecată, şi astfel urgia s'a oprit.
31 Lucrul acesta i -a fost socotit ca o stare de neprihănire, din neam în neam, pe vecie.
32 Ei au mîniat pe Domnul la apele Meriba; şi Moise a fost pedepsit din pricina lor.
33 Căci s'au răzvrătit împotriva Duhului Lui, şi Moise a vorbit în chip uşuratic cu buzele.
34 Ei n'au nimicit popoarele, pe cari le poruncise Domnul să le nimicească.
35 Ci s-au amestecat cu neamurile, şi au învăţat faptele lor,
36 au slujit idolilor lor, cari au fost o cursă pentru ei.
37 Şi-au jertfit fiii şi fiicele la idoli,
38 au vărsat sînge nevinovat, sîngele fiilor şi fiicelor lor, pe cari i-au jertfit idolilor din Canaan, şi ţara a fost spurcată astfel prin omoruri.
39 S'au spurcat prin faptele lor, au desfrînat prin faptele lor.
40 Atunci Domnul S'a aprins de mînie împotriva poporului Său, şi a urît moştenirea Lui.
41 I -a dat în mînile neamurilor, cei ce îi urau au stăpînit peste ei,
42 vrăjmaşii lor i-au asuprit, şi au fost smeriţi supt puterea lor.
43 El de mai multe ori i -a izbăvit, dar ei s'au arătat neascultători în planurile lor, şi au ajuns nenorociţi prin nelegiuirea lor.
44 Dar El le -a văzut strîmtorarea, cînd le -a auzit strigătele.
45 Şi -a adus aminte de legămîntul Său, şi a avut milă de ei, după bunătatea Lui cea mare:
46 a stîrnit pentru ei mila tuturor celor ce i ţineau prinşi de război.
47 Scapă-ne, Doamne, Dumnezeul nostru, şi strînge-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne fălim cu lauda Ta!
48 Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecincie în vecinicie! Şi tot poporul să zică: ,,Amin! Lăudaţi pe Domnul!``