1 Bem-aventurados os retos em seus caminhos, que andam na lei do Senhor.
2 Bem-aventurados os que guardam os seus testemunhos, e que o buscam com todo o coração.
3 E não praticam iniqüidade, mas andam nos seus caminhos.
4 Tu ordenaste os teus mandamentos, para que diligentemente os observássemos.
5 Quem dera que os meus caminhos fossem dirigidos a observar os teus mandamentos.
6 Então não ficaria confundido, atentando eu para todos os teus mandamentos.
7 Louvar-te-ei com retidão de coração quando tiver aprendido os teus justos juízos.
8 Observarei os teus estatutos; não me desampares totalmente.
9 Com que purificará o jovem o seu caminho? Observando-o conforme a tua palavra.
10 Com todo o meu coração te busquei; não me deixes desviar dos teus mandamentos.
11 Escondi a tua palavra no meu coração, para eu não pecar contra ti.
12 Bendito és tu, ó Senhor; ensina-me os teus estatutos.
13 Com os meus lábios declarei todos os juízos da tua boca.
14 Folguei tanto no caminho dos teus testemunhos, como em todas as riquezas.
15 Meditarei nos teus preceitos, e terei respeito aos teus caminhos.
16 Recrear-me-ei nos teus estatutos; não me esquecerei da tua palavra.
17 Faze bem ao teu servo, para que viva e observe a tua palavra.
18 Abre tu os meus olhos, para que veja as maravilhas da tua lei.
19 Sou peregrino na terra; não escondas de mim os teus mandamentos.
20 A minha alma está quebrantada de desejar os teus juízos em todo o tempo.
21 Tu repreendeste asperamente os soberbos que são amaldiçoa-dos, que se desviam dos teus mandamentos.
22 Tira de sobre mim o opróbrio e o desprezo, pois guardei os teus testemunhos.
23 Príncipes também se assentaram, e falaram contra mim, mas o teu servo meditou nos teus estatutos.
24 Também os teus testemunhos são o meu prazer e os meus conselheiros.
25 A minha alma está pegada ao pó; vivifica-me segundo a tua palavra.
26 Eu te contei os meus caminhos, e tu me ouviste; ensina-me os teus estatutos.
27 Faze-me entender o caminho dos teus preceitos; assim falarei das tuas maravilhas.
28 A minha alma consome-se de tristeza; fortalece-me segundo a tua palavra.
29 Desvia de mim o caminho da falsidade, e concede-me piedosamente a tua lei.
30 Escolhi o caminho da verdade; propus-me seguir os teus juízos.
31 Apego-me aos teus testemunhos; ó Senhor, não me confundas.
32 Correrei pelo caminho dos teus mandamentos, quando dilatares o meu coração.
33 Ensina-me, ó Senhor, o caminho dos teus estatutos, e guardá-lo-ei até o fim.
34 Dá-me entendimento, e guardarei a tua lei, e observá-la-ei de todo o meu coração.
35 Faze-me andar na vereda dos teus mandamentos, porque nela tenho prazer.
36 Inclina o meu coração aos teus testemunhos, e não à cobiça.
37 Desvia os meus olhos de contemplarem a vaidade, e vivifica-me no teu caminho.
38 Confirma a tua palavra ao teu servo, que é dedicado ao teu temor.
39 Desvia de mim o opróbrio que temo, pois os teus juízos são bons.
40 Eis que tenho desejado os teus preceitos; vivifica-me na tua justiça.
41 Venham sobre mim também as tuas misericórdias, ó Senhor, e a tua salvação segundo a tua palavra.
42 Assim terei que responder ao que me afronta, pois confio na tua palavra.
43 E não tires totalmente a palavra de verdade da minha boca, pois tenho esperado nos teus juízos.
44 Assim observarei de contínuo a tua lei para sempre e eternamente.
45 E andarei em liberdade; pois busco os teus preceitos.
46 Também falarei dos teus testemunhos perante os reis, e não me envergonharei.
47 E recrear-me-ei em teus mandamentos, que tenho amado.
48 Também levantarei as minhas mãos para os teus mandamentos, que amei, e meditarei nos teus estatutos.
49 Lembra-te da palavra dada ao teu servo, na qual me fizeste esperar.
50 Isto é a minha consolação na minha aflição, porque a tua palavra me vivificou.
51 Os soberbos zombaram grandemente de mim; contudo não me desviei da tua lei.
52 Lembrei-me dos teus juízos antiqüíssimos, ó Senhor, e assim me consolei.
53 Grande indignação se apoderou de mim por causa dos ímpios que abandonam a tua lei.
54 Os teus estatutos têm sido os meus cânticos na casa da minha peregrinação.
55 Lembrei-me do teu nome, ó Senhor, de noite, e observei a tua lei.
56 Isto fiz eu, porque guardei os teus mandamentos.
57 O Senhor é a minha porção; eu disse que observaria as tuas palavras.
58 Roguei deveras o teu favor com todo o meu coração; tem piedade de mim, segundo a tua palavra.
59 Considerei os meus caminhos, e voltei os meus pés para os teus testemunhos.
60 Apressei-me, e não me detive, a observar os teus mandamentos.
61 Bandos de ímpios me despojaram, mas eu não me esqueci da tua lei.
62 À meia-noite me levantarei para te louvar, pelos teus justos juízos.
63 Companheiro sou de todos os que te temem e dos que guardam os teus preceitos.
64 A terra, ó Senhor, está cheia da tua benignidade; ensina-me os teus estatutos.
65 Fizeste bem ao teu servo, Senhor, segundo a tua palavra.
66 Ensina-me bom juízo e ciência, pois cri nos teus mandamentos.
67 Antes de ser afligido andava errado; mas agora tenho guardado a tua palavra.
68 Tu és bom e fazes bem; ensina-me os teus estatutos.
69 Os soberbos forjaram mentiras contra mim; mas eu com todo o meu coração guardarei os teus preceitos.
70 Engrossa-se-lhes o coração como gordura, mas eu me recreio na tua lei.
71 Foi-me bom ter sido afligido, para que aprendesse os teus estatutos.
72 Melhor é para mim a lei da tua boca do que milhares de ouro ou prata.
73 As tuas mãos me fizeram e me formaram; dá-me inteligência para entender os teus mandamentos.
74 Os que te temem alegraram-se quando me viram, porque tenho esperado na tua palavra.
75 Bem sei eu, ó Senhor, que os teus juízos são justos, e que segundo a tua fidelidade me afligiste.
76 Sirva pois a tua benignidade para me consolar, segundo a palavra que deste ao teu servo.
77 Venham sobre mim as tuas misericórdias, para que viva, pois a tua lei é a minha delícia.
78 Confundam-se os soberbos, pois me trataram duma maneira perversa, sem causa; mas eu meditarei nos teus preceitos.
79 Voltem-se para mim os que te temem, e aqueles que têm conhecido os teus testemunhos.
80 Seja reto o meu coração nos teus estatutos, para que não seja confundido.
81 Desfalece a minha alma pela tua salvação, mas espero na tua palavra.
82 Os meus olhos desfalecem pela tua palavra; entrementes dizia: Quando me consolarás tu?
83 Pois estou como odre na fumaça; contudo não me esqueço dos teus estatutos.
84 Quantos serão os dias do teu servo? Quando me farás justiça contra os que me perseguem?
85 Os soberbos me cavaram covas, o que não é conforme a tua lei.
86 Todos os teus mandamentos são verdade. Com mentiras me perseguem; ajuda-me.
87 Quase que me têm consumido sobre a terra, mas eu não deixei os teus preceitos.
88 Vivifica-me segundo a tua benignidade; assim guardarei o testemunho da tua boca.
89 Para sempre, ó Senhor, a tua palavra permanece no céu.
90 A tua fidelidade dura de geração em geração; tu firmaste a terra, e ela permanece firme.
91 Eles continuam até ao dia de hoje, segundo as tuas ordenações; porque todos são teus servos.
92 Se a tua lei não fora toda a minha recreação, há muito que pereceria na minha aflição.
93 Nunca me esquecerei dos teus preceitos; pois por eles me tens vivificado.
94 Sou teu, salva-me; pois tenho buscado os teus preceitos.
95 Os ímpios me esperam para me destruírem, mas eu considerarei os teus testemunhos.
96 Tenho visto fim a toda a perfeição, mas o teu mandamento é amplíssimo.
97 Oh! quanto amo a tua lei! É a minha meditação em todo o dia.
98 Tu, pelos teus mandamentos, me fazes mais sábio do que os meus inimigos; pois estão sempre comigo.
99 Tenho mais entendimento do que todos os meus mestres, porque os teus testemunhos são a minha meditação.
100 Entendo mais do que os antigos; porque guardo os teus preceitos.
101 Desviei os meus pés de todo caminho mau, para guardar a tua palavra.
102 Não me apartei dos teus juízos, pois tu me ensinaste.
103 Oh! quão doces são as tuas palavras ao meu paladar, mais doces do que o mel à minha boca.
104 Pelos teus mandamentos alcancei entendimento; por isso odeio todo falso caminho.
105 Lâmpada para os meus pés é tua palavra, e luz para o meu caminho.
106 Jurei, e o cumprirei, que guardarei os teus justos juízos.
107 Estou aflitíssimo; vivifica-me, ó Senhor, segundo a tua palavra.
108 Aceita, eu te rogo, as oferendas voluntárias da minha boca, ó Senhor; ensina-me os teus juízos.
109 A minha alma está de contínuo nas minhas mãos; todavia não me esqueço da tua lei.
110 Os ímpios me armaram laço; contudo não me desviei dos teus preceitos.
111 Os teus testemunhos tenho eu tomado por herança para sempre, pois são o gozo do meu coração.
112 Inclinei o meu coração a guardar os teus estatutos, para sempre, até ao fim.
113 Odeio os pensamentos vãos, mas amo a tua lei.
114 Tu és o meu refúgio e o meu escudo; espero na tua palavra.
115 Apartai-vos de mim, malfeitores, pois guardarei os mandamentos do meu Deus.
116 Sustenta-me conforme a tua palavra, para que viva, e não me deixes envergonhado da minha esperança.
117 Sustenta-me, e serei salvo, e de contínuo terei respeito aos teus estatutos.
118 Tu tens pisado aos pés todos os que se desviam dos teus estatutos, pois o engano deles é falsidade.
119 Tu tiraste da terra todos os ímpios, como a escória, por isso amo os teus testemunhos.
120 O meu corpo se arrepiou com temor de ti, e temi os teus juízos.
121 Fiz juízo e justiça; não me entregues aos meus opressores.
122 Fica por fiador do teu servo para o bem; não deixes que os soberbos me oprimam.
123 Os meus olhos desfaleceram pela tua salvação e pela promessa da tua justiça.
124 Usa com o teu servo segundo a tua benignidade, e ensina-me os teus estatutos.
125 Sou teu servo; dá-me inteligência, para entender os teus testemunhos.
126 Já é tempo de operares, ó Senhor, pois eles têm quebrantado a tua lei.
127 Por isso amo os teus mandamentos mais do que o ouro, e ainda mais do que o ouro fino.
128 Por isso estimo todos os teus preceitos acerca de tudo, como retos, e odeio toda falsa vereda.
129 Maravilhosos são os teus testemunhos; portanto, a minha alma os guarda.
130 A entrada das tuas palavras dá luz, dá entendimento aos símplices.
131 Abri a minha boca, e respirei, pois que desejei os teus mandamentos.
132 Olha para mim, e tem piedade de mim, conforme usas com os que amam o teu nome.
133 Ordena os meus passos na tua palavra, e não se apodere de mim iniqüidade alguma.
134 Livra-me da opressão do homem; assim guardarei os teus preceitos.
135 Faze resplandecer o teu rosto sobre o teu servo, e ensina-me os teus estatutos.
136 Rios de águas correm dos meus olhos, porque não guardam a tua lei.
137 Justo és, ó Senhor, e retos são os teus juízos.
138 Os teus testemunhos que ordenaste são retos e muito fiéis.
139 O meu zelo me consumiu, porque os meus inimigos se esqueceram da tua palavra.
140 A tua palavra é muito pura; portanto, o teu servo a ama.
141 Pequeno sou e desprezado, porém não me esqueço dos teus mandamentos.
142 A tua justiça é uma justiça eterna, e a tua lei é a verdade.
143 Aflição e angústia se apoderam de mim; contudo os teus mandamentos são o meu prazer.
144 A justiça dos teus testemunhos é eterna; dá-me inteligência, e viverei.
145 Clamei de todo o meu coração; escuta-me, Senhor, e guardarei os teus estatutos.
146 A ti te invoquei; salva-me, e guardarei os teus testemunhos.
147 Antecipei o cair da noite, e clamei; esperei na tua palavra.
148 Os meus olhos anteciparam as vigílias da noite, para meditar na tua palavra.
149 Ouve a minha voz, segundo a tua benignidade; vivifica-me, ó Senhor, segundo o teu juízo.
150 Aproximam-se os que se dão a maus tratos; afastam-se da tua lei.
151 Tu estás perto, ó Senhor, e todos os teus mandamentos são a verdade.
152 Acerca dos teus testemunhos soube, desde a antiguidade, que tu os fundaste para sempre.
153 Olha para a minha aflição, e livra-me, pois não me esqueci da tua lei.
154 Pleiteia a minha causa, e livra-me; vivifica-me segundo a tua palavra.
155 A salvação está longe dos ímpios, pois não buscam os teus estatutos.
156 Muitas são, ó Senhor, as tuas misericórdias; vivifica-me segundo os teus juízos.
157 Muitos são os meus perseguidores e os meus inimigos; mas não me desvio dos teus testemunhos.
158 Vi os transgressores, e me afligi, porque não observam a tua palavra.
159 Considera como amo os teus preceitos; vivifica-me, ó Senhor, segundo a tua benignidade.
160 A tua palavra é a verdade desde o princípio, e cada um dos teus juízos dura para sempre.
161 Príncipes me perseguiram sem causa, mas o meu coração temeu a tua palavra.
162 Folgo com a tua palavra, como aquele que acha um grande despojo.
163 Abomino e odeio a mentira; mas amo a tua lei.
164 Sete vezes no dia te louvo pelos juízos da tua justiça.
165 Muita paz têm os que amam a tua lei, e para eles não há tropeço.
166 Senhor, tenho esperado na tua salvação, e tenho cumprido os teus mandamentos.
167 A minha alma tem observado os teus testemunhos; amo-os excessivamente.
168 Tenho observado os teus preceitos, e os teus testemunhos, porque todos os meus caminhos estão diante de ti.
169 Chegue a ti o meu clamor, ó Senhor; dá-me entendimento conforme a tua palavra.
170 Chegue a minha súplica perante a tua face; livra-me segundo a tua palavra.
171 Os meus lábios proferiram o louvor, quando me ensinaste os teus estatutos.
172 A minha língua falará da tua palavra, pois todos os teus mandamentos são justiça.
173 Venha a tua mão socorrer-me, pois escolhi os teus preceitos.
174 Tenho desejado a tua salvação, ó Senhor; a tua lei é todo o meu prazer.
175 Viva a minha alma, e louvar-te-á; ajudem-me os teus juízos.
176 Desgarrei-me como a ovelha perdida; busca o teu servo, pois não me esqueci dos teus mandamentos.
1 Ferice de cei fără prihană în calea lor, cari umblă întotdeauna după Legea Domnului!
2 Ferice de ceice păzesc poruncile Lui, cari -L caută din toată inima lor,
3 cari nu săvîrşesc nicio nelegiuire, şi umblă în căile Lui!
4 Tu ai dat poruncile Tale ca să fie păzite cu sfinţenie.
5 O, de ar ţinti căile mele la păzirea orînduirilor Tale!
6 Atunci nu voi roşi de ruşine, la vederea tuturor poruncilor Tale!
7 Te voi lăuda cu inimă neprihănită, cînd voi învăţa legile dreptăţii Tale.
8 Vreau să păzesc orînduirile Tale: nu mă părăsi de tot!
9 Cum îşi va ţinea tînărul curată cărarea? Îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău.
10 Te caut din toată inima mea; nu mă lăsa să mă abat dela poruncile Tale.
11 Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!
12 Binecuvîntat să fii Tu, Doamne! Învaţă-mă orînduirile Tale!
13 Cu buzele mele vestesc toate hotărîrile gurii Tale.
14 Cînd urmez învăţăturile Tale, mă bucur de parc'aş avea toate comorile.
15 Mă gîndesc adînc la poruncile Tale, şi cărările Tale le am supt ochi.
16 Mă desfătez în orînduirile Tale, şi nu uit Cuvîntul Tău.
17 Fă bine robului Tău, ca să trăiesc şi să păzesc Cuvîntul Tău!
18 Deschide-mi ochii, ca să văd lucrurile minunate ale Legii Tale!
19 Sînt un străin pe pămînt: nu-mi ascunde poruncile Tale!
20 Totdeauna mi se topeşte sufletul de dor după legile tale.
21 Tu mustri pe cei îngîmfaţi, pe blestemaţii aceştia, cari se rătăcesc de la poruncile Tale.
22 Ridică de peste mine ocara şi dispreţul! Căci păzesc învăţăturile Tale.
23 Să tot stea voevozii şi să vorbească împotriva mea: robul tău cugetă adînc la orînduirile Tale.
24 Învăţăturile Tale sînt desfătarea mea şi sfătuitorii mei.
25 Sufletul meu este lipit de ţărînă: înviorează-mă, după făgăduinţa Ta!
26 Eu îmi istorisesc căile, şi Tu mă asculţi: învaţă-mă orînduirile Tale!
27 Fă-mă să pricep calea poruncilor Tale, şi voi cugeta la lucrurile Tale cele minunate.
28 Îmi plînge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvîntul Tău!
29 Depărtează-mă de calea necredincioşiei către Tine, şi dă-mi îndurarea ta, ca să urmez Legea Ta!
30 Aleg calea adevărului, pun legile Tale supt ochii mei.
31 Mă ţin de învăţăturile Tale, Doamne, nu mă lăsa de ruşine!
32 Alerg pe calea poruncilor Tale, căci îmi scoţi inima la larg.
33 Învaţă-mă, Doamne, calea orînduirilor Tale, ca s'o ţin pînă în sfîrşit!
34 Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta şi s'o ţin din toată inima mea!
35 Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, căci îmi place de ea.
36 Pleacă-mi inima spre învăţăturile Tale, şi nu spre cîştig!
37 Abate-mi ochii dela vederea lucrurilor deşarte, înviorează-mă în calea Ta!
38 Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine!
39 Depărtează dela mine ocara de care mă tem! Căci judecăţile Tale sînt pline de bunătate.
40 Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale: fă-mă să trăiesc în neprihănirea cerută de Tine!
41 Să vină, Doamne, îndurarea Ta peste mine, mîntuirea Ta, după făgăduinţa Ta!
42 Şi atunci voi putea răspunde celui ce mă batjocoreşte, căci mă încred în Cuvîntul Tău.
43 Nu lua de tot din gura mea cuvîntul adevărului! Căci nădăjduiesc în judecăţile Tale.
44 Voi păzi Legea Ta necurmat, totdeauna şi pe vecie.
45 Voi umbla în loc larg, căci caut poruncile Tale.
46 Voi vorbi despre învăţăturile Tale înaintea împăraţilor, şi nu-mi va roşi obrazul.
47 Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.
48 Îmi întind mînile spre poruncile Tale, pe cari le iubesc, şi vreau să mă gîndesc adînc la orînduirile Tale.
49 Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m'ai făcut să-mi pun nădejdea!
50 Aceasta este mîngîierea mea în necazul meu: că făgăduinţa Ta îmi dă iarăş viaţă.
51 Nişte îngîmfaţi mi-aruncă batjocuri; totuş eu nu mă abat dela Legea Ta.
52 Mă gîndesc la judecăţile Tale de odinioară, Doamne, şi mă mîngîi.
53 M'apucă o mînie aprinsă la vederea celor răi, cari părăsesc Legea Ta.
54 Orînduirile Tale sînt prilejul cîntărilor mele, în casa pribegiei mele.
55 Noaptea îmi aduc aminte de Numele Tău, Doamne, şi păzesc Legea Ta.
56 Aşa mi se cuvine, căci păzesc poruncile Tale.
57 Partea mea, Doamne, o spun, este să păzesc cuvintele Tale.
58 Te rog din toată inima mea: ai milă de mine, după făgăduinţa Ta!
59 Mă gîndesc la căile mele, şi îmi îndrept picioarele spre învăţăturile Tale.
60 Mă grăbesc, şi nu preget să păzesc poruncile Tale.
61 Cursele celor răi mă înconjoară, dar nu uit Legea Ta.
62 Mă scol la miezul nopţii să Te laud pentru judecăţile Tale cele drepte.
63 Sînt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine, şi cu cei ce păzesc poruncile Tale.
64 Pămîntul, Doamne, este plin de bunătatea Ta; învaţă-mă orînduirile Tale!
65 Tu faci bine robului Tău, Doamne, după făgăduinţa Ta.
66 Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale.
67 Pînă ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvîntul Tău.
68 Tu eşti bun şi binefăcător: învaţă-mă orînduirile tale!
69 Nişte îngîmfaţi urzesc neadevăruri împotriva mea; dar eu păzesc din toată inima mea poruncile Tale.
70 Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea: dar eu mă desfătez în Legea Ta.
71 Este spre binele meu că m'ai smerit, ca să învăţ orînduirile Tale.
72 Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decît o mie de lucruri de aur şi de argint.
73 Mîinile Tale m'au făcut, şi m'au întocmit; dă-mi pricepere, ca să învăţ poruncile Tale!
74 Cei ce se tem de Tine mă văd şi se bucură, căci nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
75 Ştiu, Doamne, că judecăţile Tale sînt drepte: din credincioşie m'ai smerit.
76 Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mîngîierea, cum ai făgăduit robului Tău!
77 Să vină peste mine îndurările Tale, ca să trăiesc, căci Legea Ta este desfătarea mea.
78 Să fie înfruntaţi îngîmfaţii cari mă asupresc fără temei! Căci eu mă gîndesc adînc la poruncile Tale.
79 Să se întoarcă la mine, cei ce se tem de Tine, şi cei ce cunosc învăţăturile Tale!
80 Inima să-mi fie neîmpărţită în orînduirile Tale, ca să nu fiu dat de ruşine!
81 Îmi tînjeşte sufletul după mîntuirea Ta: nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
82 Mi se topesc ochii după făgăduinţa Ta, şi zic: ,,Cînd mă vei mîngîia?``
83 Căci am ajuns ca un burduf pus în fum; totuş nu uit orînduirile Tale.
84 Care este numărul zilelor robului Tău? Cînd vei pedepsi pe cei ce mă prigonesc?
85 Nişte îngîmfaţi sapă gropi înaintea mea; nu lucrează după Legea ta.
86 Toate poruncile tale nu sînt decît credincioşie; ei mă prigonesc fără temei: ajută-mă!
87 Gata, gata să mă doboare şi să mă prăpădească, dar eu nu părăsesc poruncile Tale.
88 Înviorează-mă după bunătatea Ta, ca să păzesc învăţăturile gurii Tale!
89 Cuvîntul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.
90 Credincioşia ta ţine din neam în neam; Tu ai întemeiat pămîntul, şi el rămîne tare.
91 După legile Tale stă în picioare totul astăzi, căci toate lucrurile Îţi sînt supuse.
92 Dacă n'ar fi fost Legea Ta desfătarea mea, aş fi pierit în ticăloşia mea.
93 Niciodată nu voi uita poruncile Tale, căci prin ele mă înviorezi.
94 Al Tău sînt: mîntuieşte-mă! Căci caut poruncile Tale.
95 Nişte răi mă aşteaptă ca să mă piardă; dar eu iau aminte la învăţăturile Tale.
96 Văd că tot ce este desăvîrşit are margini: poruncile Tale însă sînt fără margini.
97 Cît de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gîndesc la ea.
98 Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine.
99 Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale.
100 Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale.
101 Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău.
102 Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi.
103 Ce dulci sînt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decît mierea în gura mea!
104 Prin poruncile Tale mă fac mai priceput, deaceea urăsc orice cale a minciunii.
105 Cuvîntul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.
106 Jur, -şi mă voi ţinea de jurămînt, -că voi păzi legile Tale cele drepte.
107 Sînt foarte amărît: înviorează-mă, Doamne, după Cuvîntul Tău!
108 Primeşte, Doamne, simţimintele pe cari le spune gura mea, şi învaţă-mă legile Tale!
109 Viaţa îmi este necurmat în primejdie, şi totuş nu uit Legea Ta.
110 Nişte răi îmi întind curse, dar eu nu mă rătăcesc dela poruncile Tale.
111 Învăţăturile Tale sînt moştenirea mea de veci, căci ele sînt bucuria inimii mele.
112 Îmi plec inima să împlinesc orînduirile Tale, totdeauna şi pînă la sfîrşit.
113 Urăsc pe oamenii nehotărîţi, dar iubesc Legea Ta.
114 Tu eşti adăpostul şi scutul meu; eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.
115 Depărtaţi-vă de mine, răilor, ca să păzesc poruncile Dumnezeului meu!
116 Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc, şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!
117 Fii sprijinul meu, ca să fiu scăpat, şi să mă veselesc neîncetat de orînduirile Tale!
118 Tu dispreţuieşti pe toţi ceice se depărtează de orînduirile Tale, căci înşelătoria lor este zădarnică.
119 Ca spuma iei pe toţi cei răi de pe pămînt: de aceea eu iubesc învăţăturile Tale.
120 Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale.
121 Păzesc legea şi dreptatea: nu mă lăsa în voia asupritorilor mei!
122 Ia supt ocrotirea Ta binele robului Tău, şi nu mă lăsa apăsat de nişte îngîmfaţi!
123 Mi se topesc ochii după mîntuirea Ta, şi după făgăduinţa Ta cea dreaptă.
124 Poartă-Te cu robul Tău după bunătatea Ta, şi învaţă-mă orînduirile Tale!
125 Eu sînt robul tău; dă-mi pricepere, ca să cunosc învăţăturile Tale.
126 Este vremea ca Domnul să lucreze: căci ei calcă Legea Ta.
127 De aceea, eu iubesc poruncile Tale, mai mult de cît aurul, da, mai mult decît aurul curat:
128 De aceea găsesc drepte toate poruncile Tale, şi urăsc orice cale a minciunii.
129 Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le păzeşte sufletul meu.
130 Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
131 Deschid gura şi oftez, căci sînt lacom după poruncile Tale.
132 Întoarce-Ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, după obiceiul Tău faţă de ceice iubesc Numele Tău!
133 Întăreşte-mi paşii în Cuvîntul Tău, şi nu lăsa nici o nelegiuire să stăpînească peste mine!
134 Izbăveşte-mă de asuprirea oamenilor, ca să păzesc poruncile Tale!
135 Fă să strălucească Faţa Ta peste robul Tău, şi învaţă-mă orînduirile Tale!
136 Ochii îmi varsă şiroaie de ape, pentrucă Legea Ta nu este păzită.
137 Tu eşti drept, Doamne, şi judecăţile Tale sînt fără prihană.
138 Tu Îţi întemeiezi învăţăturile pe dreptate, şi pe cea mai mare credincioşie.
139 Rîvna mea mă mănîncă, pentru că protivnicii mei uită cuvintele Tale.
140 Cuvîntul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.
141 Sînt mic şi dispreţuit, dar nu uit poruncile Tale.
142 Dreptatea Ta este o dreptate vecinică, şi Legea Ta este adevărul.
143 Necazul şi strîmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sînt desfătarea mea.
144 Învăţăturile Tale sînt drepte pe vecie: dă-mi pricepere, ca să trăiesc!
145 Te chem din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, ca să păzesc orînduirile Tale.
146 Te chem: mîntuieşte-mă, ca să păzesc învăţăturile Tale!
147 O iau înaintea zorilor şi strig; nădăjduiesc în făgăduinţele Tale.
148 O iau înaintea străjilor de noapte, şi deschid ochii, ca să mă gîndesc adînc la Cuvîntul Tău.
149 Ascultă-mi glasul, după bunătatea Ta: înviorează-mă, Doamne, după judecata ta!
150 Se apropie ceice urmăresc mişelia, şi se depărtează de Legea Ta.
151 Dar Tu eşti aproape, Doamne, şi toate poruncile Tale sînt adevărul.
152 De multă vreme ştiu din învăţăturile Tale, că le-ai aşezat pentru totdeauna.
153 Vezi-mi ticăloşia, şi izbăveşte-mă, căci nu uit Legea Ta.
154 Apără-mi pricina, şi răscumpără-mă, înviorează-mă după făgăduinţa Ta.
155 Mîntuirea este departe de cei răi, căci ei nu caută orînduirile Tale.
156 Mari sînt îndurările Tale, Doamne! Înviorează-mă după judecăţile Tale!
157 Mulţi sînt prigonitorii şi protivnicii mei, dar nu mă depărtez de învăţăturile Tale.
158 Văd cu scîrbă pe cei necredincioşi Ţie, cari nu păzesc Cuvîntul Tău.
159 Vezi cît de mult iubesc eu poruncile Tale: înviorează-mă, Doamne, după bunătatea Ta!
160 Temelia Cuvîntului Tău este adevărul, şi toate legile Tale cele drepte sînt vecinice.
161 Nişte voievozi mă prigonesc fără temei, dar inima mea nu tremură decît de cuvintele Tale.
162 Mă bucur de Cuvîntul Tău, ca cel ce găseşte o mare pradă.
163 Urăsc şi nu pot suferi minciuna, dar iubesc Legea Ta.
164 De şapte ori pe zi Te laud, din pricina legilor Tale celor drepte.
165 Multă pace au ceice iubesc Legea Ta, şi nu li se întîmplă nicio nenorocire.
166 Eu nădăjduiesc în mîntuirea Ta, Doamne, şi împlinesc poruncile Tale.
167 Sufletul meu ţine învăţăturile Tale, şi le iubesc mult de tot!
168 Păzesc poruncile şi învăţăturile Tale, căci toate căile mele sînt înaintea Ta.
169 Să ajungă strigătul meu pînă la Tine, Doamne! Dă-mi pricepere, după făgăduinţa Ta.
170 Să ajungă cererea mea pînă la Tine! Izbăveşte-mă, după făgăduinţa Ta!
171 Buzele mele să vestească lauda Ta, căci Tu mă înveţi orînduirile Tale!
172 Să cînte limba mea Cuvîntul Tău, căci toate poruncile Tale sînt drepte!
173 Mîna Ta să-mi fie într'ajutor, căci am ales poruncile Tale.
174 Suspin după mîntuirea Ta, Doamne, şi Legea Ta este desfătarea mea.
175 Să-mi trăiască sufletul şi să Te laude, şi judecăţile Tale să mă sprijinească!
176 Rătăcesc ca o oaie pierdută: caută pe robul Tău, căci nu uit poruncile Tale.