1 Tu, que és pastor de Israel, dá ouvidos; tu, que guias a José como a um rebanho; tu, que te assentas entre os querubins, resplandece.2 Perante Efraim, Benjamim e Manassés, desperta o teu poder, e vem salvar-nos.3 Faze-nos voltar, ó Deus, e faze resplandecer o teu rosto, e seremos salvos.4 Ó Senhor Deus dos Exércitos, até quando te indignarás contra a oração do teu povo?5 Tu os sustentas com pão de lágrimas, e lhes dás a beber lágrimas com abundância.6 Tu nos pões em contendas com os nossos vizinhos, e os nossos inimigos zombam de nós entre si.7 Faze-nos voltar, ó Deus dos Exércitos, e faze resplandecer o teu rosto, e seremos salvos.8 Trouxeste uma vinha do Egito; lançaste fora os gentios, e a plantaste.9 Preparaste-lhe lugar, e fizeste com que ela deitasse raízes, e encheu a terra.10 Os montes foram cobertos da sua sombra, e os seus ramos se fizeram como os cedros de Deus.11 Ela estendeu a sua ramagem até ao mar, e os seus ramos até ao rio.12 Por que quebraste então os seus valados, de modo que todos os que passam por ela a vindimam?13 O javali da selva a devasta, e as feras do campo a devoram.14 Oh! Deus dos Exércitos, volta-te, nós te rogamos, atende dos céus, e vê, e visita esta vide;15 E a videira que a tua destra plantou, e o ramo que fortificaste para ti.16 Está queimada pelo fogo, está cortada; pereceu pela repreensão da tua face.17 Seja a tua mão sobre o homem da tua destra, sobre o filho do homem, que fortificaste para ti.18 Assim nós não te viraremos as costas; guarda-nos em vida, e invocaremos o teu nome.19 Faze-nos voltar, Senhor Deus dos Exércitos; faze resplandecer o teu rosto, e seremos salvos.

1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat ca şi ,,Crinii mărturiei``. Un psalm al lui Asaf.) Ia aminte, Păstorul lui Israel, Tu, care povăţuieşti pe Iosif ca pe o turmă! Arată-Te în strălucirea Ta, Tu, care şezi pe heruvimi!2 Trezeşte-Ţi puterea, înaintea lui Efraim, Beniamin şi Manase, şi vino în ajutorul nostru!3 Ridică-ne, Dumnezeule, fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!4 Doamne, Dumnezeul oştirilor, pînă cînd Te vei mînia, cu toată rugăciunea poporului Tău?5 Îi hrăneşti cu o pîne de lacrămi, şi -i adăpi cu lacrămi din plin.6 Ne faci să fim mărul de ceartă al vecinilor noştri, şi vrăjmaşii noştri rîd de noi între ei.7 Ridică-ne, Dumnezeul oştirilor! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!8 Tu ai adus o vie din Egipt, ai izgonit neamuri, şi ai sădit -o.9 Ai făcut loc înaintea ei: şi ea a dat rădăcini şi a umplut ţara.10 Munţii erau acoperiţi de umbra ei, şi ramurile ei erau ca nişte cedri ai lui Dumnezeu.11 Îşi întindea mlădiţele pînă la mare, şi lăstarii pînă la Rîu.12 Pentruce i-ai rupt gardul acum, de -o jăfuiesc toţi trecătorii?13 O rîmă mistreţul din pădure, şi o mănîncă fiarele cîmpului.14 Dumnezeul oştirilor, întoarce-Te iarăş! Priveşte din cer, şi vezi! Cercetează via aceasta!15 Ocroteşte ce a sădit dreapta Ta, şi pe fiul, pe care Ţi l-ai ales!...16 Ea este arsă de foc, este tăiată! De mustrarea Feţei Tale, ei pier!17 Mîna Ta să fie peste omul dreptei Tale, peste fiul omului, pe care Ţi l-ai ales!18 Şi atunci nu ne vom mai depărta de Tine. Înviorează-ne iarăş, şi vom chema Numele Tău.19 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ridică-ne iarăş! Fă să strălucească Faţa Ta, şi vom fi scăpaţi!