1 Then Solomon assembled the elders of Israel, and all the heads of the tribes, the princes of the fathers’ houses of the children of Israel, unto king Solomon in Jerusalem, to bring up the ark of the covenant of Jehovah out of the city of David, which is Zion. 2 And all the men of Israel assembled themselves unto king Solomon at the feast, in the month Ethanim, which is the seventh month. 3 And all the elders of Israel came, and the priests took up the ark. 4 And they brought up the ark of Jehovah, and the tent of meeting, and all the holy vessels that were in the Tent; even these did the priests and the Levites bring up. 5 And king Solomon and all the congregation of Israel, that were assembled unto him, were with him before the ark, sacrificing sheep and oxen, that could not be counted nor numbered for multitude. 6 And the priests brought in the ark of the covenant of Jehovah unto its place, into the oracle of the house, to the most holy place, even under the wings of the cherubim. 7 For the cherubim spread forth their wings over the place of the ark, and the cherubim covered the ark and the staves thereof above. 8 And the staves were so long that the ends of the staves were seen from the holy place before the oracle; but they were not seen without: and there they are unto this day. 9 There was nothing in the ark save the two tables of stone which Moses put there at Horeb, when Jehovah made a covenant with the children of Israel, when they came out of the land of Egypt. 10 And it came to pass, when the priests were come out of the holy place, that the cloud filled the house of Jehovah, 11 so that the priests could not stand to minister by reason of the cloud; for the glory of Jehovah filled the house of Jehovah.

12 Then spake Solomon, Jehovah hath said that he would dwell in the thick darkness. 13 I have surely built thee a house of habitation, a place for thee to dwell in for ever. 14 And the king turned his face about, and blessed all the assembly of Israel: and all the assembly of Israel stood. 15 And he said, Blessed be Jehovah, the God of Israel, who spake with his mouth unto David my father, and hath with his hand fulfilled it, saying, 16 Since the day that I brought forth my people Israel out of Egypt, I chose no city out of all the tribes of Israel to build a house, that my name might be there; but I chose David to be over my people Israel. 17 Now it was in the heart of David my father to build a house for the name of Jehovah, the God of Israel. 18 But Jehovah said unto David my father, Whereas it was in thy heart to build a house for my name, thou didst well that it was in thy heart: 19 nevertheless thou shalt not build the house; but thy son that shall come forth out of thy loins, he shall build the house for my name. 20 And Jehovah hath established his word that he spake; for I am risen up in the room of David my father, and sit on the throne of Israel, as Jehovah promised, and have built the house for the name of Jehovah, the God of Israel. 21 And there have I set a place for the ark, wherein is the covenant of Jehovah, which he made with our fathers, when he brought them out of the land of Egypt.

22 And Solomon stood before the altar of Jehovah in the presence of all the assembly of Israel, and spread forth his hands toward heaven; 23 and he said, O Jehovah, the God of Israel, there is no God like thee, in heaven above, or on earth beneath; who keepest covenant and lovingkindness with thy servants, that walk before thee with all their heart; 24 who hast kept with thy servant David my father that which thou didst promise him: yea, thou spakest with thy mouth, and hast fulfilled it with thy hand, as it is this day. 25 Now therefore, O Jehovah, the God of Israel, keep with thy servant David my father that which thou hast promised him, saying, There shall not fail thee a man in my sight to sit on the throne of Israel, if only thy children take heed to their way, to walk before me as thou hast walked before me. 26 Now therefore, O God of Israel, let thy word, I pray thee, be verified, which thou spakest unto thy servant David my father.

27 But will God in very deed dwell on the earth? behold, heaven and the heaven of heavens cannot contain thee; how much less this house that I have builded! 28 Yet have thou respect unto the prayer of thy servant, and to his supplication, O Jehovah my God, to hearken unto the cry and to the prayer which thy servant prayeth before thee this day; 29 that thine eyes may be open toward this house night and day, even toward the place whereof thou hast said, My name shall be there; to hearken unto the prayer which thy servant shall pray toward this place. 30 And hearken thou to the supplication of thy servant, and of thy people Israel, when they shall pray toward this place: yea, hear thou in heaven thy dwelling-place; and when thou hearest, forgive.

31 If a man sin against his neighbor, and an oath be laid upon him to cause him to swear, and he come and swear before thine altar in this house; 32 then hear thou in heaven, and do, and judge thy servants, condemning the wicked, to bring his way upon his own head, and justifying the righteous, to give him according to his righteousness.

33 When thy people Israel are smitten down before the enemy, because they have sinned against thee; if they turn again to thee, and confess thy name, and pray and make supplication unto thee in this house: 34 then hear thou in heaven, and forgive the sin of thy people Israel, and bring them again unto the land which thou gavest unto their fathers.

35 When heaven is shut up, and there is no rain, because they have sinned against thee; if they pray toward this place, and confess thy name, and turn from their sin, when thou dost afflict them: 36 then hear thou in heaven, and forgive the sin of thy servants, and of thy people Israel, when thou teachest them the good way wherein they should walk; and send rain upon thy land, which thou hast given to thy people for an inheritance.

37 If there be in the land famine, if there be pestilence, if there be blasting or mildew, locust or caterpillar; if their enemy besiege them in the land of their cities; whatsoever plague, whatsoever sickness there be; 38 what prayer and supplication soever be made by any man, or by all thy people Israel, who shall know every man the plague of his own heart, and spread forth his hands toward this house: 39 then hear thou in heaven thy dwelling-place, and forgive, and do, and render unto every man according to all his ways, whose heart thou knowest; (for thou, even thou only, knowest the hearts of all the children of men;) 40 that they may fear thee all the days that they live in the land which thou gavest unto our fathers.

41 Moreover concerning the foreigner, that is not of thy people Israel, when he shall come out of a far country for thy name’s sake 42 (for they shall hear of thy great name, and of thy mighty hand, and of thine outstretched arm); when he shall come and pray toward this house; 43 hear thou in heaven thy dwelling-place, and do according to all that the foreigner calleth to thee for; that all the peoples of the earth may know thy name, to fear thee, as doth thy people Israel, and that they may know that this house which I have built is called by thy name.

44 If thy people go out to battle against their enemy, by whatsoever way thou shalt send them, and they pray unto Jehovah toward the city which thou hast chosen, and toward the house which I have built for thy name; 45 then hear thou in heaven their prayer and their supplication, and maintain their cause.

46 If they sin against thee (for there is no man that sinneth not), and thou be angry with them, and deliver them to the enemy, so that they carry them away captive unto the land of the enemy, far off or near; 47 yet if they shall bethink themselves in the land whither they are carried captive, and turn again, and make supplication unto thee in the land of them that carried them captive, saying, We have sinned, and have done perversely, we have dealt wickedly; 48 if they return unto thee with all their heart and with all their soul in the land of their enemies, who carried them captive, and pray unto thee toward their land, which thou gavest unto their fathers, the city which thou hast chosen, and the house which I have built for thy name: 49 then hear thou their prayer and their supplication in heaven thy dwelling-place, and maintain their cause; 50 and forgive thy people who have sinned against thee, and all their transgressions wherein they have transgressed against thee; and give them compassion before those who carried them captive, that they may have compassion on them 51 (for they are thy people, and thine inheritance, which thou broughtest forth out of Egypt, from the midst of the furnace of iron); 52 that thine eyes may be open unto the supplication of thy servant, and unto the supplication of thy people Israel, to hearken unto them whensoever they cry unto thee. 53 For thou didst separate them from among all the peoples of the earth, to be thine inheritance, as thou spakest by Moses thy servant, when thou broughtest our fathers out of Egypt, O Lord Jehovah.

54 And it was so, that, when Solomon had made an end of praying all this prayer and supplication unto Jehovah, he arose from before the altar of Jehovah, from kneeling on his knees with his hands spread forth toward heaven. 55 And he stood, and blessed all the assembly of Israel with a loud voice, saying, 56 Blessed be Jehovah, that hath given rest unto his people Israel, according to all that he promised: there hath not failed one word of all his good promise, which he promised by Moses his servant. 57 Jehovah our God be with us, as he was with our fathers: let him not leave us, nor forsake us; 58 that he may incline our hearts unto him, to walk in all his ways, and to keep his commandments, and his statutes, and his ordinances, which he commanded our fathers. 59 And let these my words, wherewith I have made supplication before Jehovah, be nigh unto Jehovah our God day and night, that he maintain the cause of his servant, and the cause of his people Israel, as every day shall require; 60 that all the peoples of the earth may know that Jehovah, he is God; there is none else. 61 Let your heart therefore be perfect with Jehovah our God, to walk in his statutes, and to keep his commandments, as at this day.

62 And the king, and all Israel with him, offered sacrifice before Jehovah. 63 And Solomon offered for the sacrifice of peace-offerings, which he offered unto Jehovah, two and twenty thousand oxen, and a hundred and twenty thousand sheep. So the king and all the children of Israel dedicated the house of Jehovah. 64 The same day did the king hallow the middle of the court that was before the house of Jehovah; for there he offered the burnt-offering, and the meal-offering, and the fat of the peace-offerings, because the brazen altar that was before Jehovah was too little to receive the burnt-offering, and the meal-offering, and the fat of the peace-offerings. 65 So Solomon held the feast at that time, and all Israel with him, a great assembly, from the entrance of Hamath unto the brook of Egypt, before Jehovah our God, seven days and seven days, even fourteen days. 66 On the eighth day he sent the people away; and they blessed the king, and went unto their tents joyful and glad of heart for all the goodness that Jehovah had showed unto David his servant, and to Israel his people.

1 Atunci, împăratul Solomon*2 Cron. 5:2. a adunat la el, la Ierusalim, pe bătrânii lui Israel și pe toate căpeteniile semințiilor, pe căpeteniile familiilor copiilor lui Israel, ca să mute din cetatea*2 Sam. 6:17. lui David, adică Sionul, chivotul*2 Sam. 5:7,9;6:12,16. legământului Domnului. 2 Toți bărbații lui Israel s-au strâns la împăratul Solomon, în luna Etanim, care este a șaptea lună, în timpul praznicului*Lev. 23:34.2 Cron. 7:8.. 3 Când au venit toți bătrânii lui Israel, preoții*Num. 4:15.Deut. 31:9.Ios. 3:3,6.1 Cron. 15:14,15. au ridicat chivotul. 4 Au adus chivotul Domnului, cortul*Cap. 3:4.2 Cron. 1:3. întâlnirii și toate uneltele sfinte care erau în cort: preoții și leviții le-au adus. 5 Împăratul Solomon și toată adunarea lui Israel chemată la el au stat înaintea chivotului. Au jertfit*2 Sam. 6:13. oi și boi, care n-au putut fi nici numărați, nici socotiți din pricina mulțimii lor. 6 Preoții au dus*2 Sam. 6:17. chivotul legământului Domnului la*Exod 26:33,34. Cap. 6:19. locul lui, în Locul Preasfânt al casei, în Sfânta Sfintelor, sub*Cap. 6:27. aripile heruvimilor. 7 Căci heruvimii aveau aripile întinse peste locul chivotului și acopereau chivotul și drugii lui pe deasupra. 8 Se dăduse drugilor*Exod 25:14,15. o așa lungime încât capetele lor se vedeau din Locul Sfânt dinaintea Locului Preasfânt, dar nu se vedeau de afară. Ei au fost acolo până în ziua de azi. 9 În chivot*Exod 25:21.Deut. 10:2. nu erau decât*Deut. 10:5.Evr. 9:4. cele două table de piatră pe care le-a*Exod 40:20. pus Moise în el la Horeb, când*Exod 34:27,28.Deut. 4:13. Vers. 21. a făcut Domnul legământ cu copiii lui Israel, la ieșirea lor din țara Egiptului. 10 În clipa când au ieșit preoții din Locul Sfânt, norul a umplut*Exod 40:34,35.2 Cron. 5:13,14;7:2. Casa Domnului. 11 Preoții n-au putut să rămână acolo să facă slujba din pricina norului, căci slava Domnului umpluse Casa Domnului.

12 Atunci*2 Cron. 6:1., Solomon a zis: „Domnul a zis că vrea să locuiască în întuneric*Lev. 16:2.Ps. 18:11;97:2.! 13 Eu am zidit*2 Sam. 7:13. o casă care va fi locuința Ta, un loc*Ps. 132:14. unde vei locui pe vecie!" 14 Împăratul și-a întors fața și a binecuvântat*2 Sam. 6:18. pe toată adunarea lui Israel. Toată adunarea lui Israel era în picioare. 15 Și el a zis: „Binecuvântat*Luca 1:68. să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care a vorbit*2 Sam. 7:5,25. cu gura Lui tatălui meu David și care împlinește, prin puterea Lui, ce spusese când a zis: 16 ‘Din*2 Sam. 7:6.2 Cron. 6:5. ziua când am scos din Egipt pe poporul Meu Israel, n-am ales nicio cetate dintre toate semințiile lui Israel ca să Mi se zidească în ea o casă unde*Vers. 29.Deut. 12:11. să locuiască Numele Meu, ci am ales pe David*1 Sam. 16:1.2 Sam. 7:8.1 Cron. 28:4. să împărățească peste poporul Meu Israel!’ 17 Tatăl meu David avea de gând*2 Sam. 7:2.1 Cron. 17:1. să zidească o casă Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 18 Și Domnul*2 Cron. 6:8,9. a zis tatălui meu David: ‘Fiindcă ai avut de gând să zidești o casă Numelui Meu, bine ai făcut că ai avut acest gând. 19 Numai că nu tu*2 Sam. 7:5,12,13. Cap. 5:3,5. vei zidi casa, ci fiul tău, ieșit din trupul tău, va zidi casa Numelui Meu.’ 20 Domnul a împlinit cuvintele pe care*1 Cron. 28:5,6. le rostise. Eu m-am ridicat în locul tatălui meu David și am șezut pe scaunul de domnie al lui Israel, cum vestise Domnul, și am zidit casa Numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 21 Am rânduit un loc pentru chivot, unde este legământul*Vers. 9.Deut. 31:26. Domnului, legământul pe care l-a făcut El cu părinții noștri, când i-a scos din țara Egiptului."

22 Solomon s-a așezat înaintea altarului*2 Cron. 6:12. Domnului, în fața întregii adunări a lui Israel. Și-a întins*Exod 9:33.Ezra 9:5.Is. 1:15. mâinile spre cer 23 și a zis:

„Doamne, Dumnezeul lui Israel! Nu*Exod 15:11.2 Sam. 7:22. este Dumnezeu ca Tine nici sus în ceruri, nici jos pe pământ. Tu ții*Deut. 7:9.Neem. 1:5.Dan. 9:4. legământul și îndurarea față de robii Tăi, care umblă*Gen. 17:1. Cap. 3:6.2 Împ. 20:3. înaintea Ta din toată inima lor! 24 Astfel, ai ținut cuvântul dat robului Tău David, tatăl meu, și ce ai spus cu gura Ta împlinești în ziua aceasta cu puterea Ta. 25 Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, ține făgăduința pe care ai făcut-o tatălui meu, David, când ai zis: ‘Nu*2 Sam. 7:12,16. Cap. 2:4. vei fi lipsit niciodată înaintea Mea de un urmaș care să șadă pe scaunul de domnie al lui Israel, numai fiii tăi să ia seama la calea lor și să umble înaintea Mea cum ai umblat tu înaintea Mea.’ 26 O, Dumnezeul lui Israel, împlinească-se făgăduința*2 Sam. 7:25. pe care ai făcut-o robului Tău David, tatăl meu! 27 Dar ce! Va locui*2 Cron. 2:6.Is. 66:1.Ier. 23:24.Fapte 7:49;17:24. oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile și cerurile*2 Cor. 12:2. cerurilor nu pot să Te cuprindă, cu cât mai puțin casa aceasta pe care Ți-am zidit-o eu! 28 Totuși, Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui; ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți-o face astăzi robul Tău. 29 Ochii Tăi să fie zi și noapte deschiși asupra casei acesteia, asupra locului despre care ai zis: ‘Acolo va fi Numele Meu!’ Ascultă rugăciunea pe care Ți-o face robul Tău în locul*Dan. 6:10. acesta. 30 Binevoiește și ascultă*2 Cron. 20:9.Neem. 1:6. cererea robului Tău și a poporului Tău Israel, când se vor ruga în locul acesta! Ascultă-i din locul locuinței Tale, din ceruri, ascultă-i și iartă-i! 31 Dacă va păcătui cineva împotriva aproapelui său și va fi silit să*Exod 22:11. facă un jurământ și va veni să jure înaintea altarului Tău, în casa aceasta, 32 ascultă-l din ceruri, lucrează și fă dreptate robilor Tăi; osândește*Deut. 25:1. pe cel vinovat și întoarce vina purtării lui asupra capului lui; dă dreptate celui nevinovat și fă-i după nevinovăția lui! 33 Când*Lev. 26:17.Deut. 28:25. poporul Tău Israel va fi bătut de vrăjmaș pentru că a păcătuit împotriva Ta, dacă se vor întoarce*Lev. 26:39,40.Neem. 1:9. la Tine și vor da slavă Numelui Tău, dacă-Ți vor face rugăciuni și cereri în casa aceasta, 34 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel și întoarce-i în țara pe care ai dat-o părinților lor! 35 Când*Lev. 26:19.Deut. 28:23. se va închide cerul și nu va fi ploaie din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta, dacă se vor ruga în locul acesta și vor da slavă Numelui Tău și dacă se vor abate de la păcatele lor pentru că-i vei pedepsi, 36 ascultă-i din ceruri, iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel, învață-i*Ps. 25:4;27:11;94:12;143:8. calea cea*1 Sam. 12:23. bună pe care trebuie să umble și să trimiți ploaie pe pământul pe care l-ai dat de moștenire poporului Tău! 37 Când foametea*Lev. 26:16,25,26.Deut. 28:21,22,27,38,42,52.2 Cron. 20:9., ciuma, rugina, tăciunele, lăcustele de un fel sau altul vor fi în țară, când vrăjmașul va împresura pe poporul Tău în țara lui, în cetățile lui, când vor fi urgii sau boli de orice fel, 38 dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri și fiecare își va cunoaște mustrarea cugetului lui și va întinde mâinile spre casa aceasta, 39 ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și iartă-l; lucrează și răsplătește fiecăruia după căile lui, Tu, care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști*1 Sam. 16:7.1 Cron. 28:9.Ps. 11:4.Ier. 17:10.Fapte 1:24. inima tuturor copiilor oamenilor, 40 ca să se teamă*Ps. 130:4. de Tine în tot timpul cât vor trăi în țara pe care ai dat-o părinților noștri! 41 Când străinul, care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr-o țară depărtată pentru Numele Tău, 42 căci se va ști că Numele Tău este mare, mâna*Deut. 3:24. Ta este tare și brațul Tău este întins, când va veni să se roage în casa aceasta, 43 ascultă-l din ceruri, din locul locuinței Tale, și dă străinului aceluia tot ce-Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să cunoască*1 Sam. 17:46.2 Împ. 19:19.Ps. 67:2. Numele Tău, să se teamă*Ps. 102:15. de Tine, ca și poporul Tău Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste casa aceasta pe care am zidit-o eu! 44 Când poporul Tău va ieși la luptă împotriva vrăjmașului său, urmând calea pe care i-o vei porunci Tu, dacă vor face rugăciuni Domnului cu privirile întoarse spre cetatea pe care ai ales-o Tu și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, 45 ascultă din ceruri rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate! 46 Când vor păcătui împotriva Ta – căci*2 Cron. 6:36.Prov. 20:9.Ecl. 7:20.Iac. 3:2.1 Ioan 1:8,10. nu este om care să nu păcătuiască – și Te vei mânia împotriva lor și-i vei da în mâna vrăjmașului, care-i va duce robi într-o țară*Lev. 26:34,44.Deut. 28:36,64. vrăjmașă, depărtată sau apropiată, 47 dacă*Lev. 26:40. se vor coborî în ei înșiși, în țara unde vor fi robi, dacă se vor întoarce la Tine și-Ți vor face cereri în țara celor ce-i vor duce în robie și vor*Neem. 1:6.Ps. 106:6.Dan. 9:5. zice: ‘Am păcătuit, am săvârșit fărădelegi, am făcut rău’, 48 dacă se vor întoarce*Ier. 29:12-14. la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor în țara vrăjmașilor lor care i-au luat robi, dacă-Ți vor face rugăciuni*Dan. 6:10. cu privirile întoarse spre țara lor, pe care ai dat-o părinților lor, spre cetatea pe care ai ales-o și spre casa pe care am zidit-o eu Numelui Tău, 49 ascultă din ceruri, din locul locuinței Tale, rugăciunile și cererile lor și fă-le dreptate; 50 iartă poporului Tău păcatele lui și toate fărădelegile făcute împotriva Ta; trezește*Ezra 7:6.Ps. 106:46. mila celor ce-i vor ține robi, ca să se îndure de ei, 51 căci sunt*Deut. 9:29.Neem. 1:10. poporul Tău și moștenirea Ta și Tu i-ai scos din Egipt, din mijlocul unui cuptor*Deut. 4:20.Ier. 11:4. de fier! 52 Ochii Tăi să fie deschiși la cererea robului Tău și la cererea poporului Tău Israel, ca să-i asculți în tot ce-Ți vor cere! 53 Căci Tu i-ai ales din toate celelalte popoare ale pământului, ca să faci din ei moștenirea Ta, cum ai*Exod 19:5.Deut. 9:26,29;14:2. spus prin robul Tău Moise, când ai scos din Egipt pe părinții noștri, Doamne Dumnezeule!" 54 Când a isprăvit Solomon de spus Domnului toată rugăciunea aceasta și cererea aceasta, s-a sculat dinaintea altarului Domnului, unde îngenunchease, cu mâinile întinse spre cer. 55 Și, stând în picioare, a binecuvântat*2 Sam. 6:18. cu glas tare toată adunarea lui Israel, zicând: 56 „Binecuvântat să fie Domnul, care a dat odihnă poporului Său Israel, după toate făgăduințele Lui! Din toate bunele cuvinte pe care le rostise prin robul Său Moise, niciunul n-a rămas*Deut. 12:10.Ios. 21:45;23:14. neîmplinit. 57 Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi cum a fost cu părinții noștri; să*Deut. 31:6.Ios. 1:5. nu ne părăsească și să nu ne lase, 58 ci să*Ps. 119:36. ne plece inimile spre El, ca să umblăm în toate căile Lui și să păzim poruncile Lui, legile Lui și rânduielile Lui, pe care le-a poruncit părinților noștri! 59 Cuvintele acestea, cuprinse în cererile mele înaintea Domnului, să fie zi și noapte înaintea Domnului Dumnezeului nostru și să facă în tot timpul dreptate robului Său și poporului Său Israel, 60 pentru ca toate popoarele pământului să poată cunoaște*Ios. 4:24.1 Sam. 17:46.2 Împ. 19:19. că Domnul*Deut. 4:35,39. este Dumnezeu și că nu este alt Dumnezeu afară de El! 61 Inima*Cap. 11:4;15:3,14.2 Împ. 20:3. voastră să fie în totul a Domnului Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să urmați legile Lui și să păziți poruncile Lui."

62 Împăratul*2 Cron. 7:4. și tot Israelul împreună cu el au adus jertfe înaintea Domnului. 63 Solomon a înjunghiat douăzeci și două de mii de boi și o sută douăzeci de mii de oi pentru jertfa de mulțumire pe care a adus-o Domnului. Așa au făcut împăratul și toți copiii lui Israel sfințirea Casei Domnului. 64 În ziua*2 Cron. 7:7. aceea, împăratul a sfințit mijlocul curții care este înaintea Casei Domnului, căci acolo a adus arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimile jertfelor de mulțumire, pentru că altarul de aramă*2 Cron. 4:1. care este înaintea Domnului era prea mic ca să cuprindă arderile-de-tot, darurile de mâncare și grăsimile jertfelor de mulțumire. 65 Solomon a prăznuit atunci sărbătoarea*Vers. 2.Lev. 23:34. și tot Israelul a prăznuit împreună cu el. O mare mulțime, venită de la împrejurimile*Num. 34:8.Ios. 13:5.Jud. 3:3.2 Împ. 14:25. Hamatului până la pârâul*Gen. 15:18.Num. 34:5. Egiptului, s-a strâns înaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de șapte zile și alte șapte zile*2 Cron. 7:8., adică paisprezece zile. 66 În ziua a opta*2 Cron. 7:9,10., a dat drumul poporului. Și ei au binecuvântat pe împărat și s-au dus în corturile lor veseli și cu inima mulțumită pentru tot binele pe care-l făcuse Domnul robului Său David și poporului Său Israel.