2 Mojžíšova 13

1 I mluvil Hospodin k Mojžíšovi, řka: 2 Posvěť mi všeho prvorozeného, cožkoli otvírá každý život mezi syny Izraelskými, tak z lidí jako z hovad, nebo mé jest. 3 Protož řekl Mojžíš lidu: Pamatujte na den tento, v kterémž jste vyšli z Egypta, z domu služby; nebo v silné ruce vyvedl vás odsud Hospodin, aniž kdo jez co kvašeného. 4 Dnes vycházíte vy, měsíce Abib. 5 Když tedy uvede tě Hospodin do země Kananejských, Hetejských, Amorejských, Hevejských a Jebuzejských, tak jakž přisáhl otcům tvým, a dá tobě zemi oplývající mlékem a strdí: tedy vykonávati budeš službu tuto v tento měsíc. 6 Za sedm dní jísti budeš chleby přesné, dne pak sedmého slavnost bude Hospodinova. 7 Přesní chlebové jedeni budou za dnů sedm, aniž spatříno bude u tebe co kvašeného, aniž se uhlédá u tebe kvas ve všech končinách tvých. 8 A vypravovati budeš synu svému v ten den, řka: Proto, což mi učinil Hospodin, když jsem vycházel z Egypta. 9 A budeť tobě to jako nějaké znamení na ruce tvé, a jako památka před očima tvýma, aby zákon Hospodinův byl v ústech tvých; nebo v ruce silné vyvedl tě Hospodin z Egypta. 10 Protož zachovávati budeš ustanovení toto v čas jistý, rok po roce. 11 A když by tě uvedl Hospodin do země Kananejských, tak jakž přisáhl tobě a otcům tvým, a dal by ji tobě: 12 Tedy všecko, což otvírá život, oddělíš Hospodinu, i každý plod hovada tvého otvírající život, což by koli bylo samců, Hospodinovo jest. 13 Každé pak prvorozené osle vyplatíš hovádkem; pakli bys nevyplatil, zlom jemu šíji; každého také prvorozeného člověka mezi syny svými vyplatíš. 14 A když by se tebe vzeptal syn tvůj potom, a řekl: Co jest to? tedy povíš jemu: V ruce silné vyvedl nás Hospodin z Egypta, z domu služebnosti. 15 Nebo když se byl zatvrdil Farao, a nechtěl nás propustiti, pobil Hospodin všecko prvorozené v zemi Egyptské, od prvorozeného z lidí, až do prvorozeného z hovad; i tou příčinou já obětuji Hospodinu všecky samce otvírající život, ale všecko prvorozené z synů svých vyplacuji. 16 Mějž to tedy jako znamení na ruce své, a jako náčelník mezi očima svýma, že v ruce silné vyvedl nás Hospodin z Egypta. 17 Stalo se pak, když pustil Farao lid, že nevedl jich Bůh cestou země Filistinské, ačkoli bližší byla; nebo řekl Bůh: Aby nepykal lid, když by uzřel, an válka nastává, a nevrátili se do Egypta. 18 Ale obvedl Bůh lid cestou přes poušť, kteráž jest při moři Rudém. A vojensky zpořádaní vyšli synové Izraelští z země Egyptské. 19 Vzal také Mojžíš kosti Jozefovy s sebou; nebo byl přísahou zavázal syny Izraelské, řka: Jistotně navštíví vás Bůh, protož vyneste odsud kosti mé s sebou. 20 Vytáhše tedy z Sochot, položili se v Etam při kraji pouště. 21 Hospodin pak předcházel je ve dne v sloupu oblakovém, aby je vedl cestou, v noci pak v sloupu ohnivém, aby svítil jim, aby ve dne i v noci jíti mohli. 22 Neodjal sloupu oblakového ve dne, ani ohnivého sloupu v noci od tváři toho lidu.

Paștele și întâii născuți

1 Domnul a vorbit lui Moise și a zis: 2 „Pune-Mi deoparte ca sfânt*Vers. 12,13,15. Cap. 22:29,30;34:19.Lev. 27:26.Num. 3:13;8:16,17;18:15.Deut. 15:19.Luca 2:23. pe orice întâi născut, pe orice întâi născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni, cât și dintre dobitoace: este al Meu." 3 Moise a zis poporului: „Aduceți-vă*Cap. 12:42.Deut. 16:3. aminte de ziua aceasta, când ați ieșit din Egipt, din casa robiei, căci cu mână*Cap. 6:1. puternică v-a scos Domnul de acolo. Să nu mâncați*Cap. 12:8. pâine dospită. 4 Astăzi*Cap. 23:15;34:18.Deut. 16:1. ieșiți, în luna spicelor*13:4 Sau: Abib.. 5 Când te va duce*Cap. 3:8. Domnul în țara canaaniților, hetiților, amoriților, heviților și iebusiților, pe care a*Cap. 6:8. jurat părinților tăi că ți-o va da, țară unde curge lapte și miere, să ții*Cap. 12:25,26. următoarea slujbă în luna aceasta. 6 Timp de șapte zile*Cap. 12:15,16., să mănânci azimi, și în ziua a șaptea, să fie o sărbătoare în cinstea Domnului. 7 În timpul celor șapte zile, să mâncați azimi; să nu se*Cap. 12:19. vadă la tine nimic dospit, nici aluat, pe toată întinderea țării tale. 8 Să spui*Vers. 14. Cap. 12:26. atunci fiului tău: ‘Aceasta este spre pomenirea celor ce a făcut Domnul pentru mine, când am ieșit din Egipt.’ 9 Să-ți fie ca un*Vers. 16. Cap. 12:14.Num. 15:39.Deut. 6:8;11:18.Prov. 1:9.Is. 49:16.Ier. 22:24.Mat. 23:5. semn pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochii tăi, pentru ca Legea Domnului să fie totdeauna în gura ta; căci cu mână puternică te-a scos Domnul din Egipt. 10 Să ții*Cap. 12:14,24. porunca aceasta la vremea hotărâtă, din an în an. 11 Când te va aduce Domnul în țara canaaniților, cum a jurat ție și părinților tăi, și când ți-o va da, 12 să*Vers. 2. Cap. 22:29;34:19.Lev. 27:26.Num. 8:17;18:15.Deut. 15:19.Ezec. 44:30. închini Domnului pe orice întâi născut, chiar pe orice întâi născut din vitele pe care le vei avea: orice parte bărbătească este a Domnului. 13 Să răscumperi*Cap. 34:20.Num. 18:15,16. cu un miel pe orice întâi născut*Num. 3:46,47;18:15,16. al măgăriței, iar dacă nu-l vei răscumpăra, să-i frângi gâtul. Să răscumperi, de asemenea, pe orice întâi născut de parte bărbătească dintre fiii tăi. 14 Și când te va*Cap. 12:26.Deut. 6:20.Ios. 4:6,21. Vers. 3. întreba fiul tău într-o zi: ‘Ce înseamnă lucrul acesta?’, să-i răspunzi: ‘Prin mâna Lui cea atotputernică, Domnul ne-a scos din Egipt, din casa robiei; 15 și, fiindcă Faraon se încăpățâna și nu voia să ne lase să plecăm, Domnul*Cap. 12:29. a omorât pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâii născuți ai oamenilor până la întâii născuți ai dobitoacelor. Iată de ce aduc jertfă Domnului pe orice întâi născut de parte bărbătească și răscumpăr pe orice întâi născut dintre fiii mei. 16 Să-ți fie ca un semn*Vers. 9. pe mână și ca un semn de aducere aminte pe frunte, între ochi, căci prin mâna Lui atotputernică ne-a scos Domnul din Egipt.’"

Călătoria spre pustie

17 După ce Faraon a lăsat pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în țara filistenilor, măcar că era mai aproape, căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară*Cap. 14:11,12.Num. 14:1-4. rău poporului văzând războiul și să se întoarcă*Deut. 17:16. în Egipt." 18 Ci Dumnezeu a pus*Cap. 14:2.Num. 33:6. pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustie, spre Marea Roșie. Copiii lui Israel au ieșit înarmați din țara Egiptului. 19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu*Gen. 50:25.Ios. 24:32.Fapte 7:16., să luați cu voi oasele mele de aici." 20 Au plecat*Num. 33:6. din Sucot și au tăbărât la Etam, la marginea pustiei. 21 Domnul*Cap. 14:19,24;40:38.Num. 9:15;10:34;14:14.Deut. 1:33.Neem. 9:12,19.Ps. 78:14;99:7;105:39.Is. 4:5.1 Cor. 10:1. mergea înaintea lor: ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă și ziua, și noaptea. 22 Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc, în timpul nopții.