2 Mojžíšova 22

1 Jestliže by kdo ukradl vola aneb dobytče, a zabil by je neb prodal: pět volů navrátí za toho vola, a čtvero dobytčat za to dobytče. 2 (Jestliže by zloděj zastižen byl při podkopávání a ubit jsa, umřel by: ten, kdo ho ranil, nebude vinen smrtí. 3 Pakli by to ve dne učinil, smrtí vinen bude.) Bez prodlévání ať navrátí; pakli nemá co, prodán bude pro zlodějství své. 4 Jestliže nalezena bude v rukou jeho krádež, buď vůl, neb osel, buď dobytče ještě živé, dvénásobně navrátí. 5 Jestliže by kdo spásl pole neb vinici, a vpustil hovado své, aby se páslo na cizím poli: což nejlepšího má na poli svém neb vinici své, tím tu škodu nahradí. 6 Vyšel-li by oheň, a chytilo by se trní, a shořel by stoh neb stojaté obilí neb pole: nahradí ten, kdož zapálil, to, což shořelo. 7 Kdyby někdo dal schovati bližnímu svému peníze neb nádoby, a bylo by ukradeno z domu muže toho, jestliže nalezen bude zloděj, dvojnásobně navrátí. 8 Pakli nebude zloděj nalezen, tedy postaven bude pán domu toho před soudce, a přisáhne, že nevztáhl ruky své na věc bližního svého. 9 O všelijakou věc, o niž by byla nesnáz, buď o vola neb osla, dobytče neb roucho, pro všelikou věc ztracenou, když by kdo pravil, že to jest: před soudce přijde pře obou dvou; ten, kohož oni vinného usoudí, dvojnásobně navrátí bližnímu svému. 10 Jestliže by kdo dal bližnímu svému k chování osla neb vola, neb dobytče a jakékoli hovado, a umřelo by neb ochromělo, neb zajato bylo, že žádný neviděl: 11 Přísaha Hospodinova vkročí mezi oba, že nevztáhl ruky své k věci bližního svého; a přijme jej v tom pán věci té, a onen nebude povinen navraceti. 12 Pakli by krádeží vzato bylo od něho, navrátiti zase má pánu jeho. 13 Pakli by udáveno bylo, postaví svědka a nebude povinen upláceti toho, což udáveno jest. 14 Kdyby pak někdo vypůjčil něčeho od bližního svého, a ochromělo by aneb umřelo v nepřítomnosti pána jeho, bez výmluvy navrátí zase. 15 Pakli by pán jeho byl s ním, není povinen platiti, poněvadž bylo za peníze najaté, a přišlo za mzdu svou. 16 Jestliže by kdo namluvil pannu, kteráž není zasnoubena, a spal by s ní: dáť jí věno, a vezme ji sobě za manželku. 17 Pakli by otec její nikoli nechtěl jí dáti jemu, odváží stříbra podlé obyčeje věna panenského. 18 Èarodějnici nedáš živu býti. 19 Kdo by koli scházel se s hovadem, smrtí ať umře. 20 Kdo by obětoval bohům, kromě samému Hospodinu, jako proklatý vyhlazen bude. 21 Příchozímu neučiníš křivdy, aniž utiskneš ho; nebo příchozí byli jste v zemi Egyptské. 22 Žádné vdovy neb sirotka trápiti nebudete. 23 Pakli bez lítosti trápiti je budete, a oni by volali ke mně, vězte, že vyslyším křik jejich. 24 A rozhněvá se prchlivost má, i zbiji vás mečem; a budou ženy vaše vdovy a děti vaši sirotci. 25 Půjčíš-li peněz lidu mému chudému, kterýž jest s tebou: nebudeš jemu jako lichevník, aniž ho lichvou obtížíš. 26 Pakli v základu vezmeš roucho bližního svého, do západu slunce jemu je navrátíš. 27 Nebo ten jediný má oděv, to jest roucho, jímž přikrývá tělo své, a na němž spí. Když bude volati ke mně, tedy uslyším, nebo jsem milosrdný. 28 Soudcům nebudeš utrhati, a knížeti lidu svého zlořečiti nebudeš. 29 Z hojnosti obilí, a tekutých věcí svých neobmeškáš prvotin obětovati. Prvorozeného z synů svých mně dáš. 30 Tak učiníš s volem svým a s dobytkem svým: Sedm dní bude s matkou svou, dne pak osmého mně je dáš. 31 Lid svatý budete mi, a nebudete jísti masa z udáveného na poli; psu je vržete.

Legi privitoare la avere

1 Dacă un om fură un bou sau o oaie și-l taie sau îl vinde, să dea cinci boi pentru boul furat și patru*2 Sam. 12:6.Prov. 6:31.Luca 19:8. oi pentru oaia furată. 2 Dacă hoțul este prins spărgând*Mat. 24:43. și e lovit și moare, cel ce l-a lovit nu*Num. 35:27. va fi vinovat de omor față de el; 3 dar, dacă a răsărit soarele, va fi vinovat de omor față de el. Hoțul trebuie să dea înapoi ce este dator să dea; dacă n-are nimic, să fie vândut*Cap. 21:2. rob, ca despăgubire pentru furtul lui. 4 Dacă ceea ce a furat, fie bou, fie măgar sau oaie, se găsește încă viu*Cap. 21:16. în mâinile lui, să dea îndoit*Vers. 1,7.Prov. 6:31. înapoi. 5 Dacă cineva face stricăciune într-un ogor sau într-o vie și își lasă vita să pască pe ogorul altuia, să dea ca despăgubire cel mai bun rod din ogorul și via lui. 6 Dacă izbucnește un foc și întâlnește mărăcini în cale și arde grâul în snopi sau în picioare sau câmpul, cel ce a pus foc să fie silit să dea o despăgubire deplină. 7 Dacă un om dă altuia bani sau unelte spre păstrare și le fură cineva din casa acestuia din urmă, hoțul*Vers. 4. trebuie să întoarcă îndoit, dacă va fi găsit. 8 Dacă hoțul nu se găsește, stăpânul casei să se înfățișeze*Cap. 21:6. Vers. 28. înaintea lui Dumnezeu ca să spună că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său. 9 În orice pricină de înșelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ‘Uite-l!’ – pricina*Deut. 25:1.2 Cron. 19:10. amânduror părților să meargă până la Dumnezeu; acela pe care-l va osândi Dumnezeu trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său. 10 Dacă un om dă altuia un măgar, un bou, o oaie sau un dobitoc oarecare să i-l păstreze și dobitocul moare, își strică un mădular sau e luat cu sila de la el, fără să fi văzut cineva, 11 să se facă un jurământ*Evr. 6:16., în Numele Domnului, între cele două părți, și cel ce a păstrat dobitocul va mărturisi că n-a pus mâna pe avutul aproapelui său; stăpânul dobitocului va primi jurământul acesta, și celălalt nu va fi dator să i-l înlocuiască. 12 Dar, dacă dobitocul a fost furat*Gen. 31:39. de la el, va fi dator față de stăpânul lui să i-l înlocuiască. 13 Dacă dobitocul a fost sfâșiat de fiare sălbatice, îl va aduce ca dovadă și nu va fi dator să-i înlocuiască dobitocul sfâșiat. 14 Dacă un om împrumută altuia o vită, și vita își strică un mădular sau moare în lipsa stăpânului ei, va trebui s-o plătească. 15 Dacă stăpânul e de față, nu i-o va plăti. Dacă vita a fost dată cu chirie, prețul chiriei va fi de ajuns.

Necinstirea unei fete

16 Dacă*Deut. 22:28,29. un om înșală pe o fată nelogodită și se culcă cu ea, îi va plăti zestrea și o va lua de nevastă. 17 Dacă tatăl nu vrea să i-o dea, el va plăti în argint prețul zestrei*Gen. 34:12.Deut. 22:29.1 Sam. 18:25. cuvenite fetelor. 18 Pe vrăjitoare*Lev. 19:26,31;20:27.Deut. 18:10,11.1 Sam. 28:3,9. să n-o lași să trăiască. 19 Oricine*Lev. 18:23;20:15. se culcă cu un dobitoc să fie pedepsit cu moartea. 20 Cine*Num. 25:2,7,8.Deut. 13:1,2,5,6,9,13-15;17:2,3,5. aduce jertfe altor dumnezei decât Domnului singur să fie nimicit cu desăvârșire.

Legi privitoare la asuprirea celor săraci

21 Să nu chinuiești pe străin*Cap. 23:9.Lev. 19:33;25:35.Deut. 10:19.Ier. 7:6.Zah. 7:10.Mal. 3:5. și să nu-l asuprești, căci și voi ați fost străini în țara Egiptului. 22 Să nu asuprești pe văduvă*Deut. 10:18;24:17;27:19.Ps. 94:6.Is. 1:17,23;10:2.Ezec. 22:7.Zah. 7:10.Iac. 1:27., nici pe orfan. 23 Dacă-i asuprești, și ei strigă*Deut. 15:9;24:15.Iov 35:9.Luca 18:7. la Mine după ajutor, Eu le voi*Vers. 27.Iov 34:28.Ps. 18:6;145:19.Iac. 5:4. auzi strigătele; 24 mânia*Iov 31:23.Ps. 69:24. Mea se va aprinde și vă voi nimici cu sabia; nevestele voastre*Ps. 109:9.Plâng. 5:3. vor rămâne văduve și copiii voștri vor rămâne orfani. 25 Dacă*Lev. 25:35-37.Deut. 23:19,20.Neem. 5:7.Ps. 15:5.Ezec. 18:8,17. împrumuți bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii față de el ca un cămătar și să nu ceri camătă de la el. 26 Dacă iei*Deut. 24:6,10,13,17.Iov 22:6;24:3,9.Prov. 20:16;22:27.Ezec. 18:7,16.Amos 2:8. zălog haina aproapelui tău, să i-o dai înapoi înainte de apusul soarelui, 27 căci este singura lui învelitoare, este haina cu care își învelește trupul – cu ce are să se culce? Dacă strigă*Vers. 23. Cap. 34:6.2 Cron. 30:9.Ps. 86:15. spre Mine după ajutor, Eu îl voi auzi, căci Eu sunt milostiv.

Întâii născuți

28 Să nu hulești pe Dumnezeu*Ecl. 10:20.Fapte 23:5.Iuda 8. și să nu blestemi pe mai-marele poporului tău. 29 Să nu pregeți să-Mi aduci pârga*Cap. 23:16,19.Prov. 3:9. secerișului tău și a culesului viei tale. Să-Mi dai pe întâiul născut*Cap. 13:2,12;34:19. din fiii tăi. 30 Să-Mi dai*Deut. 15:19. și întâiul născut al vacii tale și al oii tale; să rămână șapte*Lev. 22:27. zile cu mama sa, iar în ziua a opta să Mi-l aduci. 31 Să-Mi fiți niște oameni sfinți*Cap. 19:6.Lev. 19:2.Deut. 14:21.. Să nu*Lev. 22:8.Ezec. 4:14;44:31. mâncați carne sfâșiată de fiare pe câmp, ci s-o aruncați la câini.