2 Mojžíšova 20

1 I mluvil Bůh všecka slova tato, řka: 2 Já jsem Hospodin Bůh tvůj, kterýž jsem tě vyvedl z země Egyptské, z domu služby. 3 Nebudeš míti bohů jiných přede mnou. 4 Neučiníš sobě rytiny, ani jakého podobenství těch věcí, kteréž jsou na nebi svrchu, ani těch, kteréž na zemi dole, ani těch, kteréž u vodách pod zemí. 5 Nebudeš se jim klaněti, ani jich ctíti. Nebo já jsem Hospodin Bůh tvůj, Bůh silný, horlivý, navštěvující nepravost otců na synech do třetího i čtvrtého pokolení těch, kteříž nenávidí mne, 6 A činící milosrdenství nad tisíci těmi, kteříž mne milují, a ostříhají přikázaní mých. 7 Nevezmeš jména Hospodina Boha svého nadarmo; neboť nenechá bez pomsty Hospodin toho, kdož by bral jméno jeho nadarmo. 8 Pomni na den sobotní, abys jej světil. 9 Šest dní pracovati budeš, a dělati všeliké dílo své; 10 Ale dne sedmého odpočinutí jest Hospodina Boha tvého. Nebudeš dělati žádného díla, ty i syn tvůj i dcera tvá, služebník tvůj i děvka tvá, hovado tvé i příchozí, kterýž jest v branách tvých. 11 Nebo v šesti dnech učinil Hospodin nebe a zemi, moře a všecko, což v nich jest, a odpočinul dne sedmého; protož požehnal Hospodin dne sobotního, a posvětil ho. 12 Cti otce svého i matku svou, ať se prodlejí dnové tvoji na zemi, kterouž Hospodin Bůh tvůj dá tobě. 13 Nezabiješ. 14 Nesesmilníš. 15 Nepokradeš. 16 Nepromluvíš proti bližnímu svému křivého svědectví. 17 Nepožádáš domu bližního svého, aniž požádáš manželky bližního svého, ani služebníka jeho, ani děvky jeho, ani vola jeho, ani osla jeho, ani cožkoli jest bližního tvého. 18 Veškeren pak lid viděl hřímání to a blýskání, a zvuk trouby, a horu kouřící se. To když viděl lid, pohnuli se a stáli zdaleka. 19 A řekli Mojžíšovi: Mluv ty s námi, a poslouchati budeme; a nechť nemluví s námi Bůh, abychom nezemřeli. 20 Odpověděl Mojžíš lidu: Nebojte se; nebo pro zkušení vás sám Bůh přišel, aby bázeň jeho byla mezi vámi, abyste nehřešili. 21 Tedy stál lid zdaleka; Mojžíš pak přistoupil k mrákotě, kdež byl Bůh. 22 I řekl Hospodin Mojžíšovi: Tak povíš synům Izraelským: Vy jste sami viděli, že s nebe mluvil jsem s vámi. 23 Protož nevyzdvihujte ničehož ku poctě se mnou; bohů stříbrných a bohů zlatých neučiníte sobě. 24 Oltář z země uděláš mi a obětovati budeš na něm zápaly své, a pokojné oběti své, ovce své a voly své. Na kterémkoli místě rozkáži slaviti památku jména svého, přijdu k tobě a požehnám tobě. 25 Jestliže mi pak vzděláš oltář kamenný, nedělej ho z kamene tesaného; nebo jestliže pozdvihneš železa na něj, poškvrníš ho. 26 Aniž po stupních vstupovati budeš k oltáři mému, aby hanba tvá u něho odkryta nebyla.

Cele Zece Porunci

1 Atunci, Dumnezeu a rostit toate*Deut. 5:22. aceste cuvinte și a zis: 2 „Eu*Lev. 26:1,13.Deut. 5:6.Ps. 81:10.Osea 13:4. sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos*Cap. 13:3. din țara Egiptului, din casa robiei. 3 Să*Deut. 5:7;6:14.2 Împ. 17:35.Ier. 25:6;35:15. nu ai alți dumnezei afară de Mine. 4 Să*Lev. 26:1.Deut. 4:16;5:8;27:15.Ps. 97:7. nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. 5 Să nu*Cap. 23:24.Ios. 23:7.2 Împ. 17:35.Is. 44:15,19. te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos*Cap. 34:14.Deut. 4:24;6:15.Ios. 24:19.Naum 1:2., care*Cap. 34:7.Lev. 20:5;26:39,40.Num. 14:18,33.1 Împ. 21:29.Iov 5:4;21:19.Ps. 79:8;109:14.Is. 14:20,21;65:6,7.Ier. 2:9;32:18. pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc 6 și Mă îndur*Cap. 34:7.Deut. 7:9.Ps. 89:34.Rom. 11:28. până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. 7 Să*Cap. 23:1.Lev. 19:12.Deut. 5:11.Ps. 15:4.Mat. 5:33. nu iei în deșert Numele Domnului Dumnezeului tău, căci Domnul*Mica 6:11. nu va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui. 8 Adu-ți*Cap. 31:13,14.Lev. 19:3,30;26:2.Deut. 5:12. aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfințești. 9 Să lucrezi*Cap. 23:12;31:15;34:21.Lev. 23:3.Ezec. 20:12.Luca 13:14. șase zile și să-ți faci lucrul tău. 10 Dar ziua a*Gen. 2:2,3. Cap. 16:26;31:15. șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul*Neem. 13:16-19. care este în casa ta. 11 Căci în șase zile*Gen. 2:2. a făcut Domnul cerurile, pământul și marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă și a sfințit-o. 12 Cinstește*Cap. 23:26.Lev. 19:3.Deut. 5:16.Ier. 35:7,18,19.Mat. 15:4;19:19.Marcu 7:10;10:19.Luca 18:20.Efes. 6:2. pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău. 13 Să*Deut. 5:17.Mat. 5:21.Rom. 13:9. nu ucizi. 14 Să*Deut. 5:18.Mat. 5:27. nu preacurvești. 15 Să*Lev. 19:11.Deut. 5:19.Mat. 19:18.Rom. 13:9.1 Tes. 4:6. nu furi. 16 Să*Cap. 23:1.Deut. 5:20;19:16.Mat. 19:18. nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău. 17 Să*Deut. 5:21.Mica 2:2.Hab. 2:9.Luca 12:15.Fapte 20:33.Rom. 7:7;13:9.Efes. 5:3,5.Evr. 13:5. nu poftești casa aproapelui tău; să*Iov 31:9.Prov. 6:29.Ier. 5:8.Mat. 5:28. nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău."

Spaima poporului; legea altarului

18 Tot*Evr. 12:18. poporul auzea*Apoc. 1:10,12. tunetele și sunetul trâmbiței și vedea flăcările muntelui care fumega*Cap. 19:18.. La priveliștea aceasta, poporul tremura și stătea în depărtare. 19 Ei au zis lui Moise: „Vorbește-ne*Deut. 5:27;18:16.Gal. 3:19,20.Evr. 12:19. tu însuți, și te vom asculta, dar să*Deut. 5:25. nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim." 20 Moise a zis poporului: „Nu vă*1 Sam. 12:20.Is. 41:10,13. înspăimântați, căci*Gen. 22:1.Deut. 13:3. Dumnezeu a venit tocmai ca să vă pună la încercare și ca să aveți frica*Deut. 4:10;6:2;10:12;17:13,19;19:20;28:58.Prov. 3:7;16:6.Is. 8:13. Lui înaintea ochilor voștri, pentru ca să nu păcătuiți." 21 Poporul stătea în depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul*Cap. 19:16.Deut. 5:5.1 Împ. 8:12. în care era Dumnezeu. 22 Domnul a zis lui Moise: „Așa să vorbești copiilor lui Israel: ‘Ați văzut că v-am vorbit din*Deut. 4:36.Neem. 9:13. ceruri. 23 Să nu faceți dumnezei de argint și dumnezei de aur ca să-i puneți alături*Cap. 32:1,2,4.1 Sam. 5:4,5.2 Împ. 17:33.Ezec. 20:39;43:8.Dan. 5:4,23.Ţef. 1:5.2 Cor. 6:14-16. de Mine; să nu vă faceți alți dumnezei. 24 Să-Mi ridici un altar de pământ, pe care să-ți aduci arderile-de-tot și jertfele de mulțumire, oile*Lev. 1:2. și boii. În orice*Deut. 12:5,11,21;14:23;16:6,11;26:2.1 Împ. 8:43;9:3.2 Cron. 6:6;7:16;12:13.Ezra 6:12.Neem. 1:9.Ps. 74:7.Ier. 7:10,12. loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la tine și te voi*Gen. 12:2.Deut. 7:13. binecuvânta. 25 Dacă-Mi*Deut. 27:5.Ios. 8:31. vei ridica un altar de piatră, să nu-l zidești din pietre cioplite, căci, cum îți vei pune dalta în piatră, o vei pângări. 26 Să nu te sui la altarul Meu pe trepte, ca să nu ți se descopere goliciunea înaintea lui.’