Ezechiel 33

1 Opět stalo se slovo Hospodinovo ke mně, řkoucí: 2 Synu člověčí, mluv k synům lidu svého a rci jim: Když uvedu na zemi některou meč, jestliže vezme lid té země muže jednoho od končin svých, a ustanoví jej sobě za strážného, 3 A ten vida meč přicházející na tu zemi, troubil-li by na troubu a napomínal lidu, 4 A slyše někdo zvuk trouby, však by se nedal napomenouti, a v tom přijda meč, shladil by jej: krev jeho na hlavu jeho bude. 5 Nebo slyšel hlas trouby, však nedal se napomenouti; krev jeho na něm zůstane. Byť se byl napomenouti dal, duši svou byl by vysvobodil. 6 Pakli strážný vida, an meč přichází, však by nezatroubil na troubu, a lid by nebyl napomenut, a přijda meč, zachvátil by někoho z nich: ten pro nepravost svou zachvácen bude, ale krve jeho z ruky strážného toho vyhledávati budu. 7 Tebe pak synu člověčí, tebe jsem strážným ustanovil nad domem Izraelským, abys slyše z úst mých slovo, napomínal jich ode mne. 8 Když bych já řekl bezbožnému: Bezbožníče, smrtí umřeš, a nemluvil bys, vystříhaje bezbožného od cesty jeho: ten bezbožný pro nepravost svou umře, ale krve jeho z ruky tvé vyhledávati budu. 9 Pakli bys ty vystříhal bezbožného od cesty jeho, tak aby se od ní odvrátil, a však neodvrátil by se od cesty své: onť pro nepravost svou umře, ale ty duši svou vysvobodíš. 10 Protož ty synu člověčí, rci domu Izraelskému: Takto mluvíte, říkajíce: Proto že přestoupení naše a hříchové naši jsou na nás, a my v nich svadneme, i jakž bychom živi byli? 11 Rci jim: Živť jsem já, dí Panovník Hospodin, žeť nemám líbosti v smrti bezbožného, ale aby se odvrátil bezbožný od cesty své a živ byl. Odvraťtež se, odvraťte od cest svých zlých. I proč mříti máte, ó dome Izraelský? 12 Ty tedy synu člověčí, rci synům lidu svého: Spravedlnost spravedlivého nevytrhne ho v den přestoupení jeho, aniž bezbožný v své bezbožnosti padne, v kterýž by se den odvrátil od bezbožnosti své; tolikéž spravedlivý nebude moci živ býti v ní, v kterýž by den zhřešil. 13 Jestliže dím spravedlivému: Jistě živ budeš, a on doufaje v spravedlnost svou, činil by nepravost: žádná spravedlnost jeho nepřijde na pamět, ale pro tu nepravost svou, kterouž činil, umře. 14 Zase řeknu-li bezbožnému: Smrtí umřeš, však odvrátí-li se od hříchu svého, a činiti bude soud a spravedlnost, 15 Což v zástavě jest, navrátí-li bezbožný, což vydřel, nahradí-li, v ustanoveních života bude-li choditi, nečině nepravosti: jistě že bude živ, neumře. 16 Žádní hříchové jeho, jimiž hřešil, nebudou mu zpomínáni; soud a spravedlnost činil, jistě že bude živ. 17 A vždy říkají synové lidu tvého: Není pravá cesta Páně, ješto jejich cesta není pravá. 18 Když by se odvrátil spravedlivý od spravedlnosti své, a činil by nepravost, umřeť pro ty věci. 19 Ale když by se odvrátil bezbožný od bezbožnosti své, a činil by soud a spravedlnost, podlé těch věcí živ bude. 20 A předce říkáte: Není pravá cesta Páně. Každého z vás podlé cest jeho souditi budu, ó dome Izraelský. 21 Stalo se pak dvanáctého léta, desátého měsíce, pátého dne téhož měsíce od zajetí našeho, že přišel ke mně jeden, kterýž ušel z Jeruzaléma, řka: Dobyto jest město. 22 Ruka pak Hospodinova byla při mně u večer před tím, než přišel ten, kterýž utekl, a otevřela ústa má, až i ke mně přišel ráno; otevřela, pravím, ústa má, abych nebyl němým déle. 23 I stalo se slovo Hospodinovo ke mně, řkoucí: 24 Synu člověčí, obyvatelé pustin těchto v zemi Izraelské mluví, řkouce: Jedinký byl Abraham, a dědičně držel zemi tuto, nás pak mnoho jest; námť dána jest země tato v dědictví. 25 Protož rci jim: Takto praví Panovník Hospodin: Se krví jídáte, a očí svých pozdvihujete k ukydaným modlám svým, i krev vyléváte, a chtěli byste zemí touto dědičně vládnouti? 26 Stojíte na meči svém, pášete ohavnost, a každý ženy bližního svého poškvrňujete, a chtěli byste zemí touto dědičně vládnouti? 27 Takto mluv k nim: Takto praví Panovník Hospodin: Živť jsem já, že ti, kteříž jsou na pustinách, mečem padnou, a kdo na poli, toho zvěři dám k sežrání, kdo pak na hradích neb v jeskyních, morem zemrou. 28 I obrátím zemi tu v hroznou poušť a přestane vyvýšenost moci její, a zpustnou hory Izraelské, tak že nebude žádného, kdo by šel přes ně. 29 I zvědí, že já jsem Hospodin, když obrátím zemi tu v hroznou poušť pro všecky ohavnosti jejich, kteréž páchali. 30 Ty pak synu člověčí, slyš, synové lidu tvého často mluvívají o tobě, za stěnami i ve dveřích domů, a říkají jeden druhému a každý bratru svému, řka: Poďte medle a poslechněte, jaké slovo vyšlo od Hospodina. 31 I scházejí se k tobě, tak jako se schází lid, a sedají před tebou lid můj, a poslouchají slov tvých, ale nečiní jich. A ačkoli je sobě ústy svými libují, však za mrzkým ziskem svým srdce jejich odchází. 32 A aj, ty jsi jim jako zpěv libý pěkného zvuku a dobře vznějící. Slyšíť zajisté slova tvá, ale žádný jich nečiní. 33 Než když to přijde, (aj, přicházíť), tedy zvědí, že prorok byl u prostřed nich.

Datoriile prorocilor

1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, vorbește copiilor*Cap. 3:11. poporului tău și spune-le: ‘Când*Cap. 14:17. voi aduce sabia peste vreo țară, și poporul țării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare și-l va pune ca străjer*2 Sam. 18:24,25.2 Împ. 9:17. Vers. 7.Osea 9:8., 3 dacă omul acela va vedea venind sabia asupra țării, va suna din trâmbiță și va da de știre poporului 4 și dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiței nu se va feri și va veni sabia și-l va prinde, sângele*Cap. 18:13. lui să cadă asupra capului lui. 5 Fiindcă a auzit sunetul trâmbiței și nu s-a ferit, de aceea sângele lui să cadă asupra lui, dar, dacă se va feri, își va scăpa viața. 6 Dacă însă străjerul va vedea venind sabia și nu va suna din trâmbiță și dacă poporul nu va fi înștiințat și va veni sabia și va răpi viața vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii*Vers. 8. lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului.’ 7 Acum, fiul omului*Cap. 3:17., te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea. 8 Când zic celui rău: ‘Răule, vei muri negreșit!’ și tu nu-i spui ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 9 Dar, dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui, și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul. 10 Spune dar, fiul omului, casei lui Israel: ‘Voi cu drept cuvânt ziceți: «Fărădelegile și păcatele noastre sunt asupra noastră și din pricina lor tânjim*Cap. 24:23. – cum*Is. 49:14. Cap. 37:11. am putea să trăim?»’ 11 Spune-le: ‘«Pe viața Mea», zice Domnul Dumnezeu, «că nu doresc*2 Sam. 14:14. Cap. 18:23,32.2 Pet. 3:9. moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți-vă, întoarceți-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce*Cap. 18:31. vreți să muriți, voi, casa lui Israel?»’ 12 Și tu, fiul omului, spune copiilor poporului tău: ‘Neprihănirea*Cap. 3:20;18:24,26,27. celui neprihănit nu-l va mântui în ziua fărădelegii lui și cel rău nu va cădea*2 Cron. 7:14. lovit de răutatea lui în ziua când se va întoarce de la ea, după cum nici cel neprihănit nu va putea să trăiască prin neprihănirea lui în ziua când va săvârși o fărădelege.’ 13 Când zic celui neprihănit că va trăi negreșit, dacă se încrede*Cap. 3:20;18:24. în neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, atunci toată neprihănirea lui se va uita și el va muri din pricina nelegiuirii pe care a săvârșit-o. 14 Dimpotrivă, când*Cap. 3:18,19;18:27. zic celui rău: ‘Vei muri!’, dacă se întoarce de la păcatul lui și face ce este bine și plăcut, 15 dacă dă înapoi*Cap. 18:7. zălogul, întoarce*Exod 22:2,4.Lev. 6:2,4,5.Num. 5:6,7.Luca 19:8. ce a răpit, urmează învățăturile*Lev. 18:5. Cap. 20:11,13,21. care dau viața și nu săvârșește nicio nelegiuire, va trăi negreșit și nu va muri. 16 Toate*Cap. 18:22. păcatele pe care le-a săvârșit se vor uita; a făcut ce este bine și plăcut, și va trăi negreșit! 17 Copiii*Vers. 20. Cap. 18:25,29. poporului tău zic: ‘Calea Domnului nu este dreaptă!’ Totuși mai degrabă calea lor nu este dreaptă! 18 Dacă*Cap. 18:26,27. cel neprihănit se abate de la neprihănirea lui și săvârșește nelegiuirea, trebuie să moară din pricina aceasta. 19 Dar, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face ce este bine și plăcut, va trăi tocmai din pricina aceasta! 20 Fiindcă ziceți: ‘Calea*Vers. 17. Cap. 18:25,29. Domnului nu este dreaptă!’, vă voi judeca pe fiecare după umbletele lui, casa lui Israel!" 21 În al doisprezecelea an*Cap. 1:2., în ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om*Cap. 24:26. care scăpase din Ierusalim a venit la mine și a zis: „Cetatea*2 Împ. 25:4. a fost luată!" 22 Dar mâna*Cap. 1:3. Domnului venise peste mine seara, înainte de venirea fugarului la mine, și Domnul îmi deschisese*Cap. 24:27. gura până a venit el la mine dimineața. Gura îmi era deschisă și nu mai eram mut. 23 Atunci, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 24 „Fiul omului, cei ce*Cap. 34:2. locuiesc în dărâmăturile*Vers. 27. Cap. 36:4. acelea în țara lui Israel zic: ‘Avraam*Is. 51:2.Fapte 7:5. era singur, și tot a moștenit țara; dar noi*Mica 3:11.Mat. 3:9.Ioan 8:39. suntem mulți și țara ne-a fost dată în stăpânire!’ 25 De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Voi mâncați*Gen. 9:4.Lev. 3:17;7:26;17:10;19:26.Deut. 12:16. carne cu sânge, vă ridicați*Cap. 18:6. ochii spre idolii voștri și vărsați*Cap. 22:6,9. sânge. Și voi să stăpâniți țara? 26 Voi vă bizuiți pe sabia voastră, săvârșiți urâciuni, fiecare din voi necinstește*Cap. 18:6;22:11. pe nevasta aproapelui său. Și voi să stăpâniți țara?»’ 27 De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Pe viața Mea că cei ce*Vers. 24. locuiesc în aceste dărâmături vor cădea uciși de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor*Cap. 39:4., iar cei ce sunt în întărituri și în peșteri*Jud. 6:2.1 Sam. 13:6. vor muri de ciumă. 28 Voi preface*Ier. 44:2,6,22. Cap. 36:34,35. țara într-o pustietate și într-un pustiu; mândria*Cap. 7:24;24:21;30:6,7. tăriei ei se va sfârși, munții*Cap. 6:2,3,6. lui Israel vor fi pustiiți și nimeni nu va mai trece prin ei. 29 Și vor ști că Eu sunt Domnul când voi preface țara într-o pustietate și într-un pustiu din pricina tuturor urâciunilor pe care le-au săvârșit.»’ 30 Fiul omului, copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri și pe la ușile caselor și zic*Is. 29:13. unul altuia, fiecare fratelui său: ‘Veniți dar și ascultați care este cuvântul ieșit de la Domnul!’ 31 Și vin*Cap. 14:1;20:1. cu grămada la tine, stau*Cap. 8:1. înaintea ta ca popor al Meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura*Ps. 78:36,37.Is. 29:13. vorbesc dulce de tot, dar cu inima*Mat. 13:22. umblă tot după poftele lor. 32 Iată că tu ești pentru ei ca un cântăreț plăcut, cu un glas frumos și iscusit la cântare pe coarde. Ei îți ascultă cuvintele, dar nu le împlinesc deloc. 33 Când*1 Sam. 3:20. se vor întâmpla însă aceste lucruri – și iată că se întâmplă! – vor ști*Cap. 2:5. că era un proroc în mijlocul lor."