Ezechiel 12

1 I stalo se slovo Hospodinovo ke mně, řkoucí: 2 Synu člověčí, u prostřed domu zpurného ty bydlíš, kteříž mají oči, aby viděli, však nevidí; uši mají, aby slyšeli, však neslyší, proto že dům zpurný jsou. 3 Protož ty, synu člověčí, připrav sobě to, s čím bys se stěhoval, a stěhuj se ve dne před očima jejich. Přestěhuješ se pak z místa svého na místo jiné před očima jejich, zdaby aspoň viděli; nebo dům zpurný jsou. 4 Vynesa pak své věci, jakožto ty, s nimiž se stěhovati máš ve dne před očima jejich, vyjdi u večer před očima jejich, jako ti, kteříž se stěhují. 5 Před očima jejich prokopej sobě zed, a vynes skrze ni. 6 Před očima jejich na rameni nes, po tmě vynes, tvář svou přikrej, a nehleď na zemi; nebo za zázrak dal jsem tě domu Izraelskému. 7 I učinil jsem tak, jakž rozkázáno bylo. Věci své vynesl jsem, jakožto ty, s nimiž bych se stěhoval ve dne, u večer pak prokopal jsem sobě zed rukou; po tmě jsem je vynesl, na rameni nesa před očima jejich. 8 Opět stalo se slovo Hospodinovo ke mně ráno, řkoucí: 9 Synu člověčí, zdaližť řekli dům Izraelský, dům ten zpurný: Co ty děláš? 10 Rciž jim: Takto praví Panovník Hospodin: Na kníže v Jeruzalémě vztahuje se břímě toto a na všecken dům Izraelský, kteříž jsou u prostřed něho. 11 Rciž jim: Já jsem zázrakem vaším. Jakož jsem činil, tak se stane jim, postěhují se a v zajetí půjdou. 12 A kníže, kteréž jest u prostřed nich, na rameni ponese po tmě a vyjde. Zed prokopají, aby jej vyvedli skrze ni; tvář svou zakryje, tak že nebude viděti okem svým země. 13 Nebo roztáhnu sít svou na něj, a polapen bude do vrše mé, a zavedu jej do Babylona, země Kaldejské, kteréž neuzří, a tam umře. 14 Všecky také, kteříž jsou vůkol něho na pomoc jemu, i všecky houfy jeho rozptýlím na všecky strany, a mečem dobytým budu je stihati. 15 I zvědí, že já jsem Hospodin, když je rozptýlím mezi národy, a rozženu je po krajinách. 16 Pozůstavím pak z nich muže nemnohé po meči, po hladu a po moru, aby vypravovali všecky ohavnosti své mezi národy, kamž se dostanou, i zvědí, že já jsem Hospodin. 17 Opět stalo se slovo Hospodinovo ke mně, řkoucí: 18 Synu člověčí, chléb svůj s strachem jez, a vodu svou s třesením a s zámutkem pí, 19 A rci lidu země této: Takto praví Panovník Hospodin o obyvatelích Jeruzalémských, o zemi Izraelské: Chléb svůj s zámutkem jísti budou, a vodu svou s předěšením píti, aby obloupena byla země jeho z hojnosti své, pro nátisk všech přebývajících v ní. 20 Města také, v nichž bydlejí, zpustnou, a země pustá bude, a tak zvíte, že já jsem Hospodin. 21 Opět stalo se slovo Hospodinovo ke mně, řkoucí: 22 Synu člověčí, jaké to máte přísloví o zemi Izraelské, říkajíce: Prodlí se dnové, aneb zahyne všeliké vidění? 23 Protož rci jim: Takto praví Panovník Hospodin: Učiním, aby přestalo přísloví toto, aniž užívati budou přísloví toho více v Izraeli. Rci jim: Nýbrž přiblížili se dnové ti a splnění všelikého vidění. 24 Nebo nebude více žádného vidění marného, a hádání pochlebníka u prostřed domu Izraelského, 25 Proto že já Hospodin mluviti budu, a kterékoli slovo promluvím, stane se. Neprodlíť se dlouho, ale za dnů vašich, dome zpurný, mluviti budu slovo, a naplním je, praví Panovník Hospodin. 26 I stalo se slovo Hospodinovo ke mně, řkoucí: 27 Synu člověčí, aj, dům Izraelský říkají: Vidění to, kteréž vidí tento, ke dnům mnohým patří, a na dlouhé časy tento prorokuje. 28 Protož rci jim: Takto praví Panovník Hospodin: Neprodlíť se dlouho všeliké slovo mé, ale slovo, kteréž mluviti budu, stane se, praví Panovník Hospodin.

Robia lui Zedechia și risipirea poporului

1 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, tu locuiești în mijlocul unei case de îndărătnici*Cap. 2:3,6-8;3:26,27., care au ochi*Is. 6:9;42:20.Ier. 5:21.Mat. 13:13,14. să vadă, și nu văd, urechi de auzit, și n-aud, căci*Cap. 2:5. sunt o casă de răzvrătiți. 3 De aceea, fiul omului, pregătește-ți lucrurile de călătorie și pleacă ziua, sub ochii lor! Pleacă în fața lor din locul unde ești și du-te în alt loc – poate că vor vedea că sunt o casă de îndărătnici. 4 Scoate-ți lucrurile ca niște lucruri de călătorie ziua, sub ochii lor, dar pleacă seara, în fața lor, cum pleacă cei ce se duc în robie! 5 Să spargi zidul sub ochii lor și să-ți scoți lucrurile pe acolo. 6 Să le pui pe umăr sub ochii lor, să le scoți afară pe negură, să-ți acoperi fața și să nu te uiți la pământ, căci vreau să fii un semn*Is. 8:18. Cap. 4:3; 24:24. Vers. 11. pentru casa lui Israel." 7 Am făcut cum mi se poruncise: mi-am scos lucrurile ziua ca pentru călătorie, seara am spart zidul cu mâna și le-am scos pe negură și le-am pus pe umăr, în fața lor. 8 Dimineața însă, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 9 „Fiul omului, nu ți-a zis casa lui Israel, această casă*Cap. 2:5. de îndărătnici: ‘Ce*Cap. 17:12;24:19. faci?’ 10 Spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Prorocia*Mal. 1:1. aceasta privește pe domnul care este la Ierusalim și pe toată casa lui Israel care se află acolo.»’ 11 Spune: ‘Eu sunt un semn*Vers. 6. pentru voi! Cum am făcut eu, așa li se va face și lor: se vor duce*2 Împ. 25:4,5,7. într-o țară străină, în robie.’ 12 Domnitorul*Ier. 39:4. care este în mijlocul lor își va pune lucrurile pe umăr și va pleca pe negură; vor sparge zidul ca să-l scoată afară; își va acoperi fața, ca să nu vadă pământul cu ochii. 13 Îmi voi întinde mreaja*Iov 19:6.Ier. 52:9.Plâng. 1:13. Cap. 17:20. peste el și va fi prins în lațul Meu; îl voi duce*2 Împ. 25:7.Ier. 52:11. Cap. 17:16. la Babilon, în țara haldeenilor, dar nu-i va vedea și va muri acolo. 14 Pe toți cei ce stau în jurul lui și îi sunt de ajutor și pe toate oștile lui îi voi risipi*2 Împ. 25:4,5. Cap. 5:10. în toate vânturile și voi scoate*Cap. 5:2,12. sabia după ei. 15 Atunci vor ști*Ps. 9:16. Cap. 6:7,14; 11:10. Vers. 16,20. că Eu sunt Domnul, când îi voi împrăștia printre neamuri și îi voi risipi în felurite țări. 16 Dar voi lăsa*Cap. 6:8-10. din ei vreo câțiva oameni care vor scăpa de sabie, de foamete și de ciumă, ca să istorisească toate urâciunile lor printre neamurile la care vor merge și să știe că Eu sunt Domnul." 17 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 18 „Fiul omului, îți vei mânca*Cap. 4:16. pâinea tremurând și îți vei bea apa cu neliniște și groază. 19 Spune poporului din țară: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu despre locuitorii Ierusalimului din țara lui Israel: «Ei își vor mânca pâinea cu neliniște și își vor bea apa cu groază, căci țara le va fi jefuită*Zah. 7:14. de tot ce are din pricina silniciei*Ps. 107:34. tuturor celor ce o locuiesc. 20 Cetățile pline cu popor vor fi nimicite și țara va fi pustiită, ca să știți că Eu sunt Domnul.»’" 21 Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 22 „Fiul omului, ce înseamnă acest cuvânt de batjocură pe care-l întrebuințați în țara lui Israel: ‘Zilele se*Vers. 27. Cap. 11:3.Amos 6:3,9.2 Pet. 3:4. lungesc și toate vedeniile rămân neîmplinite’? 23 De aceea spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Voi face să înceteze acest cuvânt de batjocură și nu se va mai întrebuința în Israel.»’ De aceea spune-le: ‘Se apropie*Ioel 2:1.Ţef. 1:14. zilele și toate vedeniile se vor împlini! 24 Căci nu*Cap. 13:23. vor mai fi vedenii*Plâng. 2:14. mincinoase, nici prorociri înșelătoare în mijlocul casei lui Israel! 25 Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune*Is. 55:11. Vers. 28.Dan. 9:12.Luca 21:33. se va împlini și nu va mai fi amânat; da, în zilele voastre, casă de îndărătnici, voi rosti un cuvânt și-l voi împlini’", zice Domnul Dumnezeu. 26 Cuvântul Domnului mi-a vorbit apoi astfel: 27 „Fiul omului*Vers. 22., iată, casa lui Israel zice: ‘Vedeniile pe care le are el nu sunt aproape să se împlinească și prorocește pentru vremuri*2 Pet. 3:4. depărtate!’ 28 De aceea*Vers. 23,25. spune-le: ‘Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Nu va mai fi zăbavă în împlinirea cuvintelor Mele, ci cuvântul pe care-l voi rosti se va împlini»’", zice Domnul Dumnezeu.