Ezechiel 1

1 Stalo se pak třidcátého léta, čtvrtého měsíce, dne pátého, když jsem byl mezi zajatými u řeky Chebar, že otevřína byla nebesa, a viděl jsem vidění Boží. 2 Pátého dne téhož měsíce, pátého léta zajetí krále Joachina, 3 V pravdě stalo se slovo Hospodinovo k Ezechielovi knězi, synu Buzi, v zemi Kaldejské u řeky Chebar, a byla nad ním ruka Hospodinova. 4 I viděl jsem, a aj, vítr tuhý přicházel od půlnoci, a oblak veliký, a oheň plápolající, a okolo něho byl blesk, a z prostředku jeho jako nějaká velmi prudká světlost, z prostředku toho ohně. 5 Z prostředku jeho také ukázalo se podobenství čtyř zvířat, jejichž takový byl způsob: Podobenství člověka měli. 6 A po čtyřech tvářích jedno každé, a po čtyřech křídlích jedno každé mělo. 7 Jejichž nohy nohy přímé, ale zpodek noh jejich jako zpodek nohy telecí, a blyštěly se podobně jako ocel pulerovaná. 8 Ruce pak lidské pod křídly jejich, po čtyřech stranách jejich, a tváři jejich i křídla jejich na čtyřech těch stranách. 9 Spojena byla křídla jejich jednoho s druhým. Neobracela se, když šla; jedno každé přímo na svou stranu šlo. 10 Podobenství pak tváří jejich s předu tvář lidská, a tvář lvová po pravé straně každého z nich; tvář pak volovou po levé straně všech čtvero, též tvář orličí s zadu mělo všech čtvero z nich. 11 A tváři jejich i křídla jejich pozdvižena byla zhůru. Každé zvíře dvě křídla pojilo s křídly dvěma druhého, dvěma pak přikrývala těla svá. 12 A každé přímo na svou stranu šlo. Kamkoli ukazoval duch, aby šla, tam šla, neuchylovala se, když chodila. 13 Podobnost také těch zvířat na pohledění byla jako uhlí řeřavého, na pohledění jako pochodně. Kterýžto oheň ustavičně chodil mezi zvířaty, a ten oheň měl blesk, a z téhož ohně vycházelo blýskání. 14 Také ta zvířata běhala, a navracovala se jako prudké blýskání. 15 A když jsem hleděl na ta zvířata, a aj, kolo jedno bylo na zemi při zvířatech u čtyř tváří jednoho každého z nich. 16 Na pohledění byla kola, a udělání jich jako barva tarsis, a podobnost jednostejnou měla všecka ta kola, a byla na pohledění i udělání jejich, jako by bylo kolo u prostřed kola. 17 Na čtyři strany své jíti majíce, chodila, a neuchylovala se, když šla. 18 A loukoti své, i vysokost měla, že hrůza z nich šla, a šínové jejich vůkol všech čtyř kol plní byli očí. 19 Když pak chodila zvířata, chodila kola podlé nich, a když se vznášela zvířata vzhůru od země, vznášela se i kola. 20 Kdekoli chtěl Duch, aby šla, tam šla; kde Duch chtěl jíti, i kola vznášela se naproti nim, nebo duch zvířat byl v kolách. 21 Když ona šla, šla, a když ona stála, stála, a když se vznášela od země, vznášela se také kola s nimi, nebo duch zvířat byl v kolách. 22 Podobenství pak oblohy bylo nad hlavami zvířat jako podobenství křištálu roztaženého nad hlavami jejich svrchu. 23 A pod oblohou křídla jejich pozdvižená byla, jedno připojené k druhému. Každé mělo dvě, jimiž se přikrývalo, každé, pravím, mělo dvě, jimiž přikrývalo tělo své. 24 I slyšel jsem zvuk křídel jejich jako zvuk vod mnohých, jako zvuk Všemohoucího, když chodila, zvuk hluku jako zvuk vojska. Když pak stála, spustila křídla svá. 25 Byl také zvuk svrchu nad oblohou, kteráž byla nad hlavou jejich, když stála a spustila křídla svá. 26 Svrchu pak na obloze, kteráž byla nad hlavou jejich, bylo podobenství trůnu, na pohledění jako kámen zafirový, a nad podobenstvím trůnu na něm svrchu, na pohledění jako tvárnost člověka. 27 I viděl jsem na pohledění jako velmi prudkou světlost, a u vnitřku jejím vůkol na pohledění jako oheň, od bedr jeho vzhůru; od bedr pak jeho dolů viděl jsem na pohledění jako oheň, a blesk vůkol něho. 28 Na pohledění jako duha, kteráž bývá na oblace v čas deště, takový na pohledění byl blesk vůkol. To bylo vidění podobenství slávy Hospodinovy. Kteréžto viděv, padl jsem na tvář svou, a slyšel jsem hlas mluvícího.

Chemarea lui Ezechiel

1 În al treizecilea an, în a cincea zi a lunii a patra, pe când eram între prinșii de război de la*Vers. 3. Cap. 3:15,23;10:15,20,22;43:3. râul Chebar, s-au deschis*Mat. 3:16.Fapte 7:56;10:11.Apoc. 19:11. cerurile și am avut vedenii*Cap. 8:3. dumnezeiești. 2 În a cincea zi a lunii – era în anul al cincilea al robiei*2 Împ. 24:12,15. împăratului Ioiachin –, 3 Cuvântul Domnului a vorbit lui Ezechiel, fiul lui Buzi, preotul, în țara haldeenilor, lângă râul Chebar, și acolo a venit mâna*1 Împ. 18:46.2 Împ. 3:15. Cap. 3:14,22;8:1; 40:1. Domnului peste el. 4 M-am uitat și iată că au venit de la miazănoapte*Ier. 1:14;4:6;6:1. un vânt*Ier. 23:19;25:32. năprasnic, un nor gros și un snop de foc, care răspândea de jur împrejur o lumină strălucitoare, în mijlocul căreia lucea ca o aramă lustruită, care ieșea din mijlocul focului. 5 Tot în mijloc*Apoc. 4:6., se mai vedeau patru făpturi vii, a căror înfățișare*Cap. 10:8. avea o asemănare*Vers. 10. Cap. 10:14,21. omenească. 6 Fiecare din ele avea patru fețe și fiecare avea patru aripi. 7 Picioarele lor erau drepte și talpa picioarelor lor era ca a piciorului unui vițel și scânteiau*Dan. 10:6.Apoc. 1:15. ca niște aramă lustruită. 8 Sub aripi, de cele patru părți ale lor, aveau niște mâini*Cap. 10:8,21. de om și toate patru aveau fețe și aripi. 9 Aripile*Vers. 11. lor erau prinse una de alta. Și când mergeau*Vers. 12. Cap. 10:11., nu se întorceau în nicio parte, ci fiecare mergea drept înainte. 10 Cât despre chipul*Apoc. 4:7. fețelor lor, era așa: înainte, toate*Num. 2:10. aveau o față de om; la dreapta lor, toate patru aveau*Num. 2:3. câte o față de leu; la stânga lor*Num. 2:18., toate patru aveau câte o față de bou, iar înapoi, toate patru aveau câte o*Num. 2:25. față de vultur. 11 Aripile fiecăreia erau întinse în sus, așa că două din aripile lor ajungeau până la cele învecinate, iar două*Is. 6:2. le acopereau trupurile. 12 Fiecare*Vers. 9. Cap. 10:22. mergea drept înainte, și anume încotro le mâna*Vers. 20. duhul să meargă, într-acolo mergeau, iar în mersul lor nu se*Vers. 9,17. întorceau în nicio parte. 13 În mijlocul acestor făpturi vii era ceva ca niște cărbuni de foc aprinși, care ardeau, și ceva ca niște făclii*Apoc. 4:5. umbla încoace și încolo printre aceste făpturi vii; focul acesta arunca o lumină strălucitoare și din el ieșeau fulgere. 14 Făpturile vii însă, când alergau*Zah. 4:10. și se întorceau, erau ca fulgerul*Mat. 24:27.. 15 Mă uitam la aceste făpturi vii și iată că pe pământ, afară de făpturile vii, era o roată*Cap. 10:9. la fiecare din cele patru fețe ale lor. 16 Înfățișarea*Cap. 10:9,10. acestor roți și materialul din care erau făcute păreau de crisolit*Dan. 10:6. și toate patru aveau aceeași întocmire. Înfățișarea și alcătuirea lor erau de așa fel, încât fiecare roată părea că este în mijlocul unei alte roți. 17 Când mergeau*Vers. 12., alergau pe toate cele patru laturi ale lor și nu se întorceau deloc în mersul lor. 18 Aveau niște obezi de o înălțime înspăimântătoare și, pe obezile lor, cele patru roți erau pline cu ochi*Cap. 10:12.Zah. 4:10. de jur împrejur. 19 Când mergeau*Cap. 10:16,17. făpturile vii, mergeau și roțile pe lângă ele și, când se ridicau făpturile vii de la pământ, se ridicau și roțile. 20 Unde*Vers. 12. le mâna duhul să meargă, acolo mergeau, încotro voia duhul, și împreună cu ele se ridicau și roțile, căci*Cap. 10:17. duhul făpturilor vii era în roți. 21 Când*Vers. 19,20. Cap. 10:17. mergeau făpturile vii, mergeau și roțile; când se opreau ele, se opreau și roțile; când se ridicau de pe pământ, se ridicau și roțile; căci duhul făpturilor vii era în roți. 22 Deasupra capetelor făpturilor vii era ceva ca o întindere*Cap. 10:1. a cerului, care semăna cu cristalul strălucitor și se întindea în aer sus, peste capetele lor. 23 Sub cerul acesta, aripile lor stăteau drepte, întinse una spre alta, și mai aveau, fiecare, câte două aripi, care le acopereau trupurile. 24 Când*Cap. 10:5. umblau, am auzit vâjâitul aripilor lor ca*Cap. 43:2.Dan. 10:6.Apoc. 1:15. vâjâitul unor ape mari și ca glasul*Iov 37:4,5.Ps. 29:3,4;68:33. Celui Atotputernic. Când mergeau, era un vuiet gălăgios, ca al unei oștiri, iar când se opreau, își lăsau aripile în jos. 25 Și venea un vuiet care pornea de deasupra cerului întins peste capetele lor, iar când se opreau își lăsau aripile în jos. 26 Deasupra*Cap. 10:1. cerului care era peste capetele lor, era ceva ca*Exod 24:10. o piatră de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el. 27 Am*Cap. 8:2. mai văzut iarăși o lucire de aramă lustruită, ca niște foc, înăuntrul căruia era omul acesta și care strălucea de jur împrejur; de la chipul rărunchilor lui până sus și de la chipul rărunchilor lui până jos, am văzut ca un fel de foc și, de jur împrejur, era înconjurat cu o lumină strălucitoare. 28 Ca înfățișarea curcubeului*Apoc. 4:3;10:1., care stă în nor într-o zi de ploaie, așa era și înfățișarea acestei lumini strălucitoare care-l înconjura. Astfel*Cap. 3:23;8:4. era arătarea slavei Domnului. Când am văzut-o, am*Cap. 3:23.Dan. 8:17.Fapte 9:4.Apoc. 1:17. căzut cu fața la pământ și am auzit glasul Unuia care vorbea.