Ezechiel 31

1 Bylo pak jedenáctého léta, třetího měsíce, prvního dne téhož měsíce, že se stalo slovo Hospodinovo ke mně, řkoucí: 2 Synu člověčí, rci Faraonovi králi Egyptskému i množství jeho: K komu jsi podoben v své velikosti? 3 Aj, Assur byl jako cedr na Libánu, pěkných ratolestí, a větvovím zastěňující, a vysokého zrůstu, jehož vrchové byli mezi hustými větvemi. 4 Vody k zrůstu přivedly jej, propast jej vyvýšila, potoky jejími opuštěn byl vůkol kmen jeho, ješto jen praménky své vypouštěla na všecka dříví polní. 5 Takž se vyvýšil zrůst jeho nade všecka dříví polní, a rozmnožili se výstřelkové jeho, a pro hojnost vod roztáhly se ratolesti jeho, kteréž vypustil. 6 Na ratolestech jeho hnízdilo se všelijaké ptactvo nebeské, a pod větvemi jeho rodili se všelijací živočichové polní, a v stínu jeho sedali všickni národové velicí. 7 I byl ušlechtilý pro svou velikost, a pro dlouhost větví svých; nebo kořen jeho byl při vodách mnohých. 8 Cedrové v zahradě Boží nepřikryli ho, jedle nevrovnaly se ratolestem jeho, a stromové kaštanoví nebyli podobni větvem jeho. Žádné dřevo v zahradě Boží nebylo rovné jemu v kráse své. 9 Ozdobil jsem jej množstvím větvoví jeho, tak že mu záviděla všecka dříví Eden, kteráž byla v zahradě Boží. 10 Protož takto praví Panovník Hospodin: Proto že vysoce vyrostl, a vypustil vrch svůj mezi husté větvoví, a pozdvihlo se srdce jeho příčinou vysokosti jeho: 11 Protož vydal jsem jej v ruku nejsilnějšího z národů, aby s ním přísně nakládal; pro bezbožnost jeho vyhnal jsem jej. 12 A tak vyťali jej cizozemci, nejukrutnější národové, a nechali ho tu. Po horách i po všech údolích opadly větve jeho, a slomeny jsou ratolesti jeho na všecky prudké potoky té země. Pročež vystoupili z stínu jeho všickni národové země, a opustili jej. 13 Na němž padlém bydlí všelijaké ptactvo nebeské, a na ratolestech jeho jsou všelijací živočichové polní, 14 Proto aby se nevyvyšovalo v zrostu svém žádné dříví při vodách, a aby nevypouštělo vrchů svých mezi hustými větvemi, a nevypínalo se nad jiné vysokostí svou žádné dřevo zapojené vodami, proto že všickni ti oddáni jsou k smrti, dolů do země mezi syny lidské s těmi, kteříž sstupují do jámy. 15 Takto praví Panovník Hospodin: Toho dne, v kterýž on sstoupil do hrobu, přivedl jsem k kvílení, a přikryl jsem příčinou jeho propast, a zadržel jsem potoky její, aby se zastavily vody mnohé, a učinil jsem, aby smutek nesl příčinou jeho Libán, a všecko dříví polní příčinou jeho aby umdlelo. 16 Od hřmotu pádu jeho učinil jsem, že se třásli národové, když jsem jej svedl do hrobu s těmi, kteříž sstupují do jámy. Nad čímž se potěšila na zemi dole všecka dříví Eden, což výborného a dobrého jest na Libánu, vše což zapojeného jest vodou. 17 I ti s ním sstoupili do hrobu k těm, kteříž jsou zbiti mečem, i rámě jeho, i kteříž sedali v stínu jeho u prostřed národů. 18 Kterému z stromů Eden podoben jsi tak v slávě a velikosti? Však svržen budeš s dřívím Eden dolů na zem, mezi neobřezanci s zbitými mečem lehneš. Toť jest Farao i všecko množství jeho, praví Panovník Hospodin.

1 În anul al unsprezecelea, în ziua întâi a lunii a treia, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 2 „Fiul omului, spune lui Faraon, împăratul Egiptului, și mulțimii lui: ‘Cu cine*Vers. 18. te asemeni tu în mărimea ta? 3 Iată*Dan. 4:10. că asirianul era un cedru falnic în Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzișul umbros, tulpina înaltă, iar vârful îi ajungea până la nori. 4 Apele*Ier. 51:36. îl făcuseră să crească, adâncul îl făcuse înalt, râurile lui îi scăldau răsadnița și își trimiteau pâraiele la toți copacii de pe câmp. 5 De aceea, tulpina*Dan. 4:11. lui se înălța deasupra tuturor copacilor de pe câmp, crengile i se înmulțiseră și ramurile i se întindeau de mulțimea apelor care-l făcuseră să dea lăstari. 6 Toate păsările*Cap. 17:23.Dan. 4:12. cerului își făceau cuiburi în crengile lui; toate fiarele câmpului fătau sub ramurile lui și tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui. 7 Era frumos prin mărimea lui, prin întinderea ramurilor lui, căci rădăcinile îi erau înfipte în ape mari. 8 Cedrii din grădina*Gen. 2:8;13:10. Cap. 28:13. lui Dumnezeu nu-l întreceau, chiparoșii nu erau de asemuit cu crengile lui și platanii nu erau ca ramurile lui; niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu era ca el în frumusețe. 9 Îl făcusem atât de frumos prin mulțimea crengilor lui, că-l pizmuiau toți copacii Edenului, care se aflau în grădina lui Dumnezeu.’ 10 De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘Pentru că avea o tulpină așa de înaltă, pentru că își înălța*Dan. 5:20. vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui, 11 l-am dat în mâinile viteazului neamurilor, care-i va face după răutatea lui, căci l-am izgonit. 12 Străinii, cele mai grozave*Cap. 28:7. popoare, l-au tăiat și l-au lepădat. Crengile*Cap. 32:5;35:8. i-au căzut în munți și în toate văile. Ramurile i s-au sfărâmat în toate puhoaiele țării și toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l-au părăsit. 13 Pe sfărâmăturile lui*Is. 18:6. Cap. 32:4. au venit și s-au așezat toate păsările cerului și toate fiarele câmpului și-au făcut culcușul între ramurile lui, 14 ca să nu se mai îngâmfe niciunul din copacii de lângă ape cu înălțimea lor și să nu-și mai ridice vârful până în nori, ca să nu se mai fălească stejarii udați de apă cu înălțimea lor, căci toți*Ps. 82:7. sunt dați pradă morții, în*Cap. 32:18. adâncimile pământului, printre copiii oamenilor, împreună cu cei ce se coboară în groapă.’ 15 Așa vorbește Domnul Dumnezeu: ‘În ziua când s-a coborât în Locuința morților, am răspândit jalea, am acoperit adâncul din pricina lui și i-am oprit râurile; apele cele mari au fost oprite; am întristat Libanul pentru el și toți copacii de pe câmp s-au uscat. 16 De vuietul căderii lui am făcut să se cutremure*Cap. 26:15. neamurile când l-am aruncat*Is. 14:15. în Locuința morților împreună cu cei ce se coboară în groapă și s-au mângâiat*Cap. 32:31. în adâncimile pământului toți*Is. 14:8. copacii Edenului, cei mai frumoși și cei mai buni copaci din Liban, toți cei udați de ape. 17 S-au coborât și ei cu el în Locuința morților, la cei ce au pierit uciși de sabie, ei, care erau brațul lui și locuiau*Plâng. 4:20. la umbra lui printre neamuri. 18 Cu*Vers. 2. Cap. 32:19. cine poți fi asemuit tu în slavă și în mărime între copacii Edenului? Totuși vei fi aruncat împreună cu copacii Edenului în adâncimile pământului și vei fi*Cap. 28:10;32:19. culcat în mijlocul celor netăiați împrejur, împreună cu cei ce au pierit uciși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulțimea lui’, zice Domnul Dumnezeu."