Ezechiel 3

1 Tedy řekl mi: Synu člověčí, což před tebou jest, sněz, sněz knihu tuto, a jdi, mluv k domu Izraelskému. 2 I otevřel jsem ústa svá, a dal mi snísti knihu tu, 3 Řka ke mně: Synu člověčí, nakrm břicho své, a střeva svá naplň knihou touto, kteroužť dávám. I snědl jsem, a byla v ústech mých jako med sladká. 4 Za tím řekl mi: Synu člověčí, jdiž k domu Izraelskému, a mluv k nim slovy mými. 5 Nebo nebudeš poslán k lidu hluboké řeči a nesnadného jazyka, ale k domu Izraelskému. 6 Ne k národům mnohým hluboké řeči a nesnadného jazyka, jejichž bys slovům nerozuměl, ješto, kdybych tě k nim poslal, uposlechli by tebe. 7 Ale dům Izraelský nebudou tě chtíti poslouchati, poněvadž nechtí poslouchati mne; nebo všecken dům Izraelský jest tvrdočelný a zatvrdilého srdce. 8 Ale učinil jsem tvář tvou tvrdou proti tváři jejich, a čelo tvé tvrdé proti čelu jejich. 9 Jako kámen přetvrdý, pevnější než skálu učinil jsem čelo tvé; nebojž se jich, aniž se strachuj tváři jejich, proto že dům zpurný jsou. 10 I řekl ke mně: Synu člověčí, všecka slova má, kterážť mluviti budu, přijmi v srdce své, a ušima svýma slyš. 11 A jdi k zajatým, k synům lidu svého, a mluv k nim, a rci jim: Takto praví Panovník Hospodin, již oni slyšte neb nechte. 12 Tehdy odnesl mne Duch, a slyšel jsem za sebou hlas hřmotu velikého: Požehnaná sláva Hospodinova z místa svého. 13 A hlas křídel těch zvířat, kteráž se vespolek dotýkala, a hlas kol naproti nim, a hlas hřmotu velikého. 14 Duch pak odnesl mne, a vzal mne, a odšel jsem truchliv, v hněvě ducha svého, ale ruka Hospodinova nade mnou silnější byla. 15 I přišel jsem k zajatým do Telabib, bydlícím při řece Chebar, a seděl jsem, kdež oni bydlili. Seděl jsem, pravím, sedm dní u prostřed nich s užasnutím. 16 I stalo se po dokonání sedmi dnů, že se stalo slovo Hospodinovo ke mně, řkoucí: 17 Synu člověčí, strážným jsem tě postavil nad domem Izraelským, abys slyše slovo z úst mých, napomínal jich ode mne. 18 Když bych já řekl bezbožnému: Smrtí umřeš, a nenapomenul bys ho, ani nemluvil, abys ho odvedl od cesty jeho bezbožné, proto abys ho při životu zachoval: ten bezbožný pro nepravost svou umře, ale krve jeho z ruky tvé vyhledám. 19 Paklibys ty napomenul bezbožného, a neodvrátil by se od bezbožnosti své, a od cesty své bezbožné, onť pro nepravost svou umře, ale ty duši svou vysvobodíš. 20 Odvrátil-li by se pak spravedlivý od spravedlnosti své, a činil by nepravost, a já bych položil urážku před něj, a tak by umřel, ty pak bys ho nenapomenul: pro hříchť svůj umře, aniž na pamět přijde která spravedlnost jeho, kterouž činil, ale krve jeho z ruky tvé vyhledám. 21 Pakli bys ty napomenul spravedlivého, aby nehřešil spravedlivý, a on by nehřešil, jistě že bude živ; nebo napomenut byl. Ty také duši svou vysvobodíš. 22 I byla tam nade mnou ruka Hospodinova, kterýžto řekl mi: Vstaň, jdi do tohoto údolí, a tam mluviti budu s tebou. 23 A tak vstav, šel jsem do toho údolí, a aj, sláva Hospodinova stála tam, jako sláva, kterouž jsem viděl u řeky Chebar. I padl jsem na tvář svou. 24 Tehdy vstoupil do mne Duch, a postaviv mne na nohy, mluvil ke mně, a řekl mi: Jdiž, zavři se v domě svém. 25 Nebo na tě, synu člověčí, aj, dadí na tě provazy, a sváží tě jimi, a nebudeš moci vyjíti mezi ně. 26 A já učiním, aby jazyk tvůj přilnul k dásním tvým, a abys oněměl, a nebyl jim mužem domlouvajícím, protože dům zpurný jsou. 27 Ale když mluviti budu s tebou, otevru ústa tvá, a díš jim: Takto praví Panovník Hospodin: Kdo slyšeti chce, nechť slyší, a kdo nechce, nechť nechá, že dům zpurný jsou.

1 El mi-a zis: „Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă*Cap. 2:8,9. sulul acesta și du-te de vorbește casei lui Israel!" 2 Am deschis gura și mi-a dat să mănânc sulul acesta. 3 El mi-a zis: „Fiul omului, hrănește-ți trupul și umple-ți măruntaiele cu sulul acesta pe care ți-l dau!" L-am mâncat*Apoc. 10:9.Ier. 15:16., și în gura mea a fost dulce ca mierea*Ps. 19:10;119:103.. 4 El mi-a zis: „Fiul omului, du-te la casa lui Israel și spune-le cuvintele Mele! 5 Căci nu ești trimis la un popor cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. 6 Nu la niște popoare mari, cu o vorbire încurcată și cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poți pricepe. Negreșit*Mat. 11:21,23., dacă te-aș trimite la ele, te-ar asculta! 7 Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că*Ioan 15:20. nu vrea să M-asculte, căci*Cap. 2:4. toată casa lui Israel are fruntea încruntată și inima împietrită. 8 Iată, îți voi face fața tot așa de aspră ca și fețele lor și fruntea tot așa de aspră ca fruntea lor. 9 Îți voi face fruntea ca un diamant*Is. 50:7.Ier. 1:18;15:20.Mica 3:8., mai aspră decât stânca. Nu te teme*Ier. 1:8,17. Cap. 2:6. și nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici!" 10 El mi-a zis: „Fiul omului, primește în inima ta și ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe care ți le spun! 11 Du-te la prinșii de război, la copiii poporului tău, vorbește-le și, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: ‘Așa*Cap. 2:5,7. Vers. 27. vorbește Domnul Dumnezeu!’" 12 Și Duhul m-a*Vers. 14. Cap. 8:3.1 Împ. 18:12.2 Împ. 2:16.Fapte 8:39. răpit și am auzit înapoia mea dârdâitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. 13 Am auzit și vâjâitul aripilor făpturilor vii, care se loveau una de alta, huruitul roților de lângă ele și dârdâitul unui mare cutremur de pământ. 14 Când m-a răpit*Vers. 12. Cap. 8:3. Duhul și m-a luat, mergeam amărât și mânios și mâna*2 Împ. 3:15. Cap. 1:3;8:1; 37:1. Domnului apăsa tare peste mine. 15 Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război care locuiau la râul Chebar, în locul*Iov 2:13.Ps. 137:1. unde se aflau, și am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, șapte zile. 16 După șapte zile, cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: 17 „Fiul*Cap. 33:7,8,9. omului, te pun păzitor*Is. 52:8;56:10;62:6.Ier. 6:17. peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt care va ieși din gura Mea, să-i înștiințezi din partea Mea! 18 Când voi zice celui rău: ‘Vei muri negreșit!’, dacă nu-l vei înștiința și nu-i vei spune ca să-l întorci de la calea lui cea rea și să-i scapi viața, acel om rău va muri*Cap. 33:6.Ioan 8:21,24. prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! 19 Dar, dacă vei înștiința pe cel rău, și el tot nu se va întoarce de la răutatea lui și de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui*Is. 49:4,5.Fapte 20:26. sufletul! 20 Dacă un om neprihănit*Cap. 18:24;33:12,13. se va abate de la neprihănirea lui și va face ce este rău, îi voi pune un laț înainte și va muri. Dacă nu l-ai înștiințat, va muri prin păcatul lui și nu i se va mai pomeni neprihănirea în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta! 21 Dar, dacă vei înștiința pe cel neprihănit să nu păcătuiască și nu va păcătui, va trăi pentru că a primit înștiințarea, iar tu îți vei mântui sufletul!" 22 Și mâna Domnului a venit*Vers. 14. Cap. 1:3. peste mine acolo și mi-a zis: „Scoală-te, du-te în vale*Cap. 8:4. și acolo îți voi vorbi!" 23 M-am sculat și m-am dus în vale și iată că slava*Cap. 1:28. Domnului s-a arătat acolo, așa cum o văzusem*Cap. 1:1. la râul Chebar. Atunci am căzut*Cap. 1:28. cu fața la pământ. 24 Duhul a intrat*Cap. 2:2. în mine și m-a făcut să stau pe picioare. Și Domnul mi-a vorbit și mi-a zis: „Du-te și închide-te în casă! 25 Căci iată, fiul omului, vor pune peste*Cap. 4:8. tine funii cu care te vor lega ca să nu mai poți ieși în mijlocul lor. 26 Îți voi lipi*Cap. 24:27.Luca 1:20,22. limba de cerul gurii ca să rămâi mut și să nu-i poți mustra, căci sunt*Cap. 2:5-7. o casă de îndărătnici! 27 Dar, când*Cap. 24:27;33:22. îți voi vorbi, îți voi deschide gura ca să le spui: ‘Așa*Vers. 11. vorbește Domnul Dumnezeu.’ Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n-asculte! Căci*Vers. 9,26. Cap. 12:2,3. sunt o casă de îndărătnici!