1 Mojžíšova 27

1 Když se pak sstaral Izák, a pošly byly oči jeho, tak že neviděl, povolal Ezau syna svého staršího, a řekl jemu: Synu můj. Kterýžto odpověděl: Aj, teď jsem. 2 I dí: Aj, já jsem se již sstaral, a nevím dne smrti své. 3 Protož nyní vezmi medle nástroje své, toul svůj a lučiště své, a vyjda do pole, ulov mi zvěřinu. 4 A přistroj mi krmi chutnou, jakž já rád jídám, a přines mi, a budu jísti, aťby požehnala duše má, prvé než umru. 5 (Slyšela pak Rebeka, když mluvil Izák s Ezau synem svým.) I odšel Ezau na pole, aby ulovil zvěřinu a přinesl. 6 Tedy řekla Rebeka Jákobovi synu svému takto: Aj, slyšela jsem, když otec tvůj mluvil k Ezau bratru tvému, a pravil: 7 Přines mi něco z lovu, a přistroj mi krmě chutné, abych jedl, a požehnámť před Hospodinem, prvé než umru. 8 Nyní tedy, synu můj, poslechni hlasu mého v tom, což já přikazuji tobě. 9 Jdi medle k stádu, a odtud mi vezmi dva kozelce výborné, abych přistrojila z nich krmě chutné otci tvému, jakž on rád jídá. 10 A přineseš otci svému, a on jísti bude, na to, aby požehnal tobě, prvé než umře. 11 I řekl Jákob Rebece matce své: Víš, že Ezau bratr můj jest člověk chlupatý, a já jsem člověk hladký. 12 Jestliže omaká mne otec můj, tedy zůstanu u něho za podvodného; a tak uvedu na sebe zlořečenství, a ne požehnání. 13 Jemužto odpověděla matka: Nechť jest na mne zlořečenství tvé, synu můj; jen ty poslechni hlasu mého, a jdi, přines mi. 14 Tedy odšed, vzal, a přinesl matce své. I připravila matka jeho krmě chutné, jakž otec jeho rád jídal. 15 A vzala Rebeka nejlepší šaty Ezausyna svého staršího, kteréž měla u sebe v domě, a oblékla Jákoba, syna svého mladšího. 16 A kožkami kozelčími obvinula ruce jeho, a díl hladký hrdla jeho. 17 I dala chléb a krmě chutné, kteréž připravila, v ruce Jákoba syna svého. 18 A on přišed k otci svému, řekl: Otče můj! Kterýžto odpověděl: Aj, teď jsem. Kdož jsi ty, synu můj? 19 I dí Jákob otci svému: Já jsem Ezau, prvorozený tvůj. Učinil jsem, jakž jsi mi poručil. Vstaň, prosím, sedni a jez z lovu mého, aby mi požehnala duše tvá. 20 Tedy řekl Izák synu svému: Což to? Brzys to nalezl, synu můj. A on dí: Nebo Hospodin Bůh tvůj způsobil to, aby mi se pojednou nahodilo. 21 I řekl Izák Jákobovi: Přistupiž, ať omakám tě, synu můj, ty-li jsi syn můj Ezau, či nejsi. 22 Tedy přistoupil Jákob k Izákovi otci svému; a on omakal ho, i řekl: Hlas jest hlas Jákobův, ale ruce tyto ruce Ezau. 23 A nepoznal ho; nebo byly ruce jeho, jako ruce Ezau bratra jeho, chlupaté. I požehnal mu. 24 A řekl: Ty-liž jsi pak syn můj Ezau? Odpověděl: Já. 25 I řekl: Podejž mi, ať jím z lovu syna svého, aby tobě požehnala duše má. Tedy podal mu, a on jedl. Přinesl mu také vína, a on pil. 26 I řekl jemu Izák otec jeho: Přistupiž nyní, a polib mne, synu můj. 27 I přistoupil a políbil ho. A jakž ucítil Izák vůni roucha jeho, požehnal mu, řka: Pohleď, vůně syna mého jest jako vůně pole, jemuž požehnal Hospodin. 28 Dejž tobě Bůh z rosy nebeské, a z tučnosti zemské, i hojnost obilé a vína. 29 Nechažť slouží tobě lidé, a sklánějí se před tebou národové. Budiž pánem bratří svých, a ať se sklánějí před tebou synové matky tvé. Kdož by zlořečili tobě, nechť jsou zlořečení, a kdo by dobrořečili tobě, požehnaní. 30 A když přestal Izák požehnání dávati Jákobovi, a sotva že vyšel Jákob od Izáka otce svého, Ezau bratr jeho přišel z lovu svého. 31 A připraviv i on krmě chutné, přinesl otci svému a řekl mu: Nechžť vstane otec můj, a jí z lovu syna svého, aby mi požehnala duše tvá. 32 I řekl jemu Izák otec jeho: Kdo jsi ty? Dí on: Já jsem syn tvůj, prvorozený tvůj Ezau. 33 Tedy zhrozil se Izák hrůzou velikou náramně, a řekl: Kdo pak a kde jest ten, ješto uloviv zvěřinu, přinesl mi? A já jsem jedl ze všeho, prvé než jsi ty přišel, a požehnal jsem mu, a budeť požehnaným. 34 Uslyšev Ezau slova otce svého, zkřikl hlasem velikým, a hořkostí naplněn jest náramně, a řekl otci svému: Požehnejž mně, i mně také, můj otče! 35 Kterýžto řekl: Přišel bratr tvůj podvodně a uchvátil požehnání tvé. 36 Tedy řekl: Právětě nazváno jméno jeho Jákob; nebo již po dvakráte mne podvedl, prvorozenství mé odjal, a teď nyní uchvátil požehnání mé. Řekl ještě: Zdali jsi nezachoval i mně požehnání? 37 Odpověděl Izák a řekl k Ezau: Aj, ustavil jsem ho pánem nad tebou, a všecky bratří jeho dal jsem mu za služebníky; obilím také a vínem opatřil jsem ho. Což tedy již tobě učiniti mohu, synu můj? 38 I řekl Ezau otci svému: Zdaliž to jedno toliko máš požehnání, otče můj? Požehnejž mně, i mně také, můj otče! I povýšil Ezau hlasu svého a plakal. 39 Tedy odpověděl Izák otec jeho, a řekl k němu: Aj, v tučnostech země bude bydlení tvé a v rose nebeské s hůry; 40 A v meči svém živ budeš, a bratru svému sloužiti budeš; ale přijde čas, že budeš panovati a svržeš jho jeho s šíje své. 41 Protož v nenávisti měl Ezau Jákoba pro požehnání, jímž požehnal mu otec jeho, a řekl v srdci svém: Přiblížiť se dnové smutku otce mého, a zabiji Jákoba, bratra svého. 42 I oznámena jsou Rebece slova Ezau, staršího syna jejího. Pročež ona poslavši, povolala Jákoba syna svého mladšího, a řekla jemu: Hle, Ezau bratr tvůj těší se tím, že tě zabije. 43 Protož nyní, synu můj, poslechni hlasu mého, a vstana, utec k Lábanovi, bratru mému do Cháran. 44 A pobuď s ním za některý čas, až by se odvrátila prchlivost bratra tvého, 45 A přestalo rozhněvání bratra tvého na tebe, a zapomenul by na to, což jsi mu učinil. Potom já pošli a vezmu tě odtud. Proč mám zbavena býti obou synů jednoho dne? 46 I řekla Rebeka Izákovi: Stýště mi se živu býti pro dcery Het. Vezme-li Jákob ženu ze dcer Het, jako tyto jsou ze dcer země této, k čemu mi život?

Binecuvântarea lui Esau

1 Isaac îmbătrânise și ochii*Cap. 48:10.1 Sam. 3:2. îi slăbiseră, așa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, și i-a zis: „Fiule!" „Iată-mă", i-a răspuns el. 2 Isaac a zis: „Iată, am îmbătrânit și nu*Prov. 27:1.Iac. 4:14. știu ziua morții mele. 3 Acum*Cap. 25:27,28. dar, te rog, ia-ți armele, tolba și arcul, du-te la câmp și adu-mi vânat. 4 Fă-mi o mâncare, cum îmi place mie, și adu-mi s-o mănânc, ca să te binecuvânteze sufletul*Vers. 27. Cap. 48:9,15;49:28.Deut. 33:1. meu înainte de a muri." 5 Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Și Esau s-a dus la câmp, ca să prindă vânatul și să-l aducă. 6 Apoi, Rebeca a zis fiului său Iacov: „Iată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: 7 ‘Adu-mi vânat și fă-mi o mâncare ca să mănânc, și te voi binecuvânta înaintea Domnului, înainte de moartea mea.’ 8 Acum, fiule, ascultă*Vers. 13. sfatul meu și fă ce îți poruncesc. 9 Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o mâncare*Vers. 4. gustoasă, cum îi place; 10 tu ai s-o duci tatălui tău s-o mănânce, ca să te binecuvânteze*Vers. 4. înainte de moartea lui." 11 Iacov a răspuns mamei sale: „Iată, fratele meu Esau*Cap. 25:25. este păros, iar eu n-am păr deloc. 12 Poate că tatăl meu mă va pipăi*Vers. 22. și voi trece drept mincinos înaintea lui și, în loc de binecuvântare, voi face să vină peste mine blestemul*Cap. 9:25.Deut. 27:18.." 13 Mama sa i-a zis: „Blestemul acesta, fiule, să cadă peste mine*Cap. 43:9.1 Sam. 25:24.2 Sam. 14:9.Mat. 27:25.! Ascultă numai sfatul meu și du-te de adu-mi-i." 14 Iacov s-a dus de i-a luat și i-a adus mamei sale, care a făcut o mâncare*Vers. 4,9. cum îi plăcea tatălui său. 15 În urmă, Rebeca a luat hainele cele bune*Vers. 27. ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, și le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr. 16 I-a acoperit cu pielea iezilor mâinile și gâtul, care erau fără păr. 17 Și a dat în mâna fiului său Iacov mâncarea gustoasă și pâinea pe care le pregătise. 18 El a venit la tatăl său și a zis: „Tată!" „Iată-mă", a zis Isaac. „Cine ești tu, fiule?" 19 Iacov a răspuns tatălui său: „Eu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, șezi de mănâncă din vânatul meu, pentru ca să mă binecuvânteze*Vers. 4. sufletul tău!" 20 Isaac a zis fiului său: „Cum, l-ai și găsit, fiule?" Și Iacov a răspuns: „Domnul Dumnezeul tău mi l-a scos înainte." 21 Isaac a zis lui Iacov: „Apropie-te dar, să te pipăi*Vers. 12., fiule, ca să știu dacă ești cu adevărat fiul meu Esau sau nu." 22 Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit și a zis: „Glasul este glasul lui Iacov, dar mâinile sunt mâinile lui Esau." 23 Nu l-a cunoscut, pentru că mâinile îi erau păroase*Vers. 16., ca mâinile fratelui său Esau, și l-a binecuvântat. 24 Isaac a zis: „Tu ești deci fiul meu Esau?" Și Iacov a răspuns: „Eu sunt." 25 Isaac a zis: „Adu-mi să mănânc din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te*Vers. 4. binecuvânteze." Iacov i-a adus, și el a mâncat; i-a adus și vin și a băut. 26 Atunci, tatăl său, Isaac, i-a zis: „Apropie-te dar și sărută-mă, fiule."

27 Iacov s-a apropiat și l-a sărutat. Isaac a simțit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuvântat și a zis:

„Iată, mirosul*Osea 14:6. fiului meu este ca mirosul unui câmp pe care l-a binecuvântat Domnul.

28 Să-ți dea*Evr. 11:20. Dumnezeu rouă*Deut. 33:13,28.2 Sam. 1:21. din cer

Și grăsimea*Cap. 45:18. pământului,

Grâu și vin*Deut. 33:28. din belșug!

29 Să-ți fie supuse noroade*Cap. 9:25;25:23.,

Și neamuri să se închine înaintea ta!

Să fii stăpânul fraților tăi,

Și fiii*Cap. 49:8. mamei tale să se închine înaintea ta!

Blestemat*Cap. 12:3.Num. 24:9. să fie oricine te va blestema

Și binecuvântat să fie oricine te va binecuvânta."

30 Isaac sfârșise de binecuvântat pe Iacov și abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, când fratele său Esau s-a întors de la vânătoare. 31 A făcut și el o mâncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Și a zis tatălui său: „Tată, scoală-te și mănâncă*Vers. 4. din vânatul fiului tău, pentru ca să mă binecuvânteze sufletul tău!" 32 Tatăl său Isaac i-a zis: „Cine ești tu?" Și el a răspuns: „Eu sunt fiul tău cel mai mare, Esau." 33 Isaac s-a înspăimântat foarte tare și a zis: „Cine este atunci cel ce a prins vânat și mi l-a adus? Eu am mâncat din toate înainte de a veni tu și l-am binecuvântat. De aceea va rămâne*Cap. 28:3,4.Rom. 11:29. binecuvântat." 34 Când a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari țipete*Evr. 12:17., pline de amărăciune, și a zis tatălui său: „Binecuvântează-mă și pe mine, tată!" 35 Isaac a zis: „Fratele tău a venit cu vicleșug și ți-a luat binecuvântarea." 36 Esau a zis: „Da, nu degeaba*Cap. 25:26. i-au pus numele Iacov, căci m-a înșelat de două ori. Mi-a luat*Cap. 25:33. dreptul de întâi născut și iată-l acum că a venit de mi-a luat și binecuvântarea!" Și a zis: „N-ai păstrat nicio binecuvântare pentru mine?" 37 Isaac a răspuns și a zis lui Esau: „Iată, l-am făcut stăpân*2 Sam. 8:14. Vers. 29. peste tine și i-am dat ca slujitori pe toți frații lui, l-am înzestrat cu grâu*Vers. 28. și vin din belșug. Ce mai pot face oare pentru tine, fiule?" 38 Esau a zis tatălui său: „N-ai decât această singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă și pe mine, tată!" Și Esau a ridicat glasul și a plâns*Evr. 12:17..

39 Tatăl său Isaac a răspuns și i-a zis:

„Iată! Locuința*Vers. 28.Evr. 11:20. ta va fi lipsită*27:39 Sau: departe. de grăsimea pământului

Și de roua cerului, de sus.

40 Vei trăi din sabia ta

Și vei sluji*Cap. 35:23.2 Sam. 8:14.Obad. 18-20. fratelui tău,

Dar, când*2 Împ. 8:20. te vei răscula,

Vei scutura jugul lui de pe gâtul tău!"

Esau urăște pe Iacov

41 Esau a prins ură*Cap. 37:4,8. pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Și Esau zicea în inima sa: „Zilele*Cap. 50:3,4,10. de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, și apoi am*Obad. 10. să ucid pe fratele meu Iacov." 42 Și au spus Rebecăi cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai tânăr, și i-a zis: „Iată, fratele tău Esau vrea să se răzbune*Ps. 64:5. pe tine, omorându-te. 43 Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban, în*Cap. 11:31. Haran, 44 și rămâi la el câtăva vreme, până se va potoli mânia fratelui tău, 45 până va trece de la tine urgia fratelui tău și va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi amândoi într-o zi?" 46 Rebeca a zis lui Isaac: „M-am*Cap. 26:35;28:8. scârbit de viață din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov*Cap. 24:3. va lua o asemenea nevastă dintre fetele lui Het, dintre fetele țării acesteia, la ce-mi mai este bună viața?"