1 Mojžíšova 50

1 Tedy padl Jozef na tvář otce svého, a plakal nad ním, líbaje ho. 2 A poručil služebníkům svým lékařům, aby vonnými věcmi pomazali otce jeho. I pomazali lékaři vonnými věcmi Izraele. 3 A vyplnilo se při něm čtyřidceti dní; (nebo tak vyplňují se dnové těch, kteříž mazáni bývají vonnými věcmi). I plakali ho Egyptští za sedmdesáte dní. 4 Když pak dnové pláče toho pominuli, mluvil Jozef k domu Faraonovu, řka: Jestliže jsem nyní nalezl milost před očima vašima, mluvte, prosím, v uši Faraonovy, a rcete: 5 Otec můj přísahou mne zavázal, řka: Aj, já umírám; v hrobě mém, kterýž jsem sobě vykopal v zemi Kananejské, tam mne pochovej. Nyní tedy, prosím, nechť vstoupím a pochovám otce svého, a navrátím se zase. 6 I řekl Farao: Vstup a pochovej otce svého tak, jakž tě přísahou zavázal. 7 Tedy vstoupil Jozef, aby pochoval otce svého, a vstoupili s ním všickni služebníci Faraonovi, starší domu jeho a všickni starší země Egyptské, 8 Všecken také dům Jozefův, a všickni bratří jeho i dům otce jeho; toliko dětí svých, ovec a volů nechali v zemi Gesen. 9 Vstoupili s ním také i vozové a jezdci, a bylo vojsko to veliké velmi. 10 I přišli až k místu Atád, kteréž jest při brodu Jordánském, a kvílili tam kvílením velikým a velmi žalostným; i držel tu zámutek po otci svém za dnů sedm. 11 Vidouce pak obyvatelé země té, totiž Kananejští, zámutek na místě tom Atád, řekli: Těžký to mají zámutek Egyptští. Protož nazváno jest jméno jeho Abel Mizraim, a to jest při brodu Jordánském. 12 Učinili tedy s ním synové jeho tak, jakž jim byl poručil. 13 A donesše ho do země Kananejské, pochovali ho v jeskyni na poli Machpelah, kterouž byl koupil Abraham s tím polem k dědičnému pohřbu od Efrona Hetejského, naproti Mamre. 14 A když pochoval Jozef otce svého, navrátil se do Egypta s bratřími svými a se všemi, kteříž byli vstoupili s ním, aby pochovali otce jeho. 15 Vidouce pak bratří Jozefovi, že umřel otec jejich, řekli: Snad v nenávisti nás míti bude Jozef, a vrchovatě nahradí nám všecko zlé, kteréž jsme jemu činili. 16 Protož vzkázali Jozefovi, řkouce: Otec tvůj ještě před smrtí svou přikázal, řka: 17 Takto díte Jozefovi: Prosím, odpusť již bratřím svým přestoupení a hřích jejich; nebo zle učinili tobě. Protož již odpusť, prosím, přestoupení služebníkům Boha, jehož ctil otec tvůj. I rozplakal se Jozef, když k němu mluvili. 18 Přistoupili potom také bratří jeho, a padše před ním, řekli: Aj, my jsme služebníci tvoji. 19 Jimž odpověděl Jozef: Nebojte se; nebo zdaliž jsem já vám za Boha? 20 Vy zajisté skládali jste proti mně zlé; ale Bůh obrátil to v dobré, aby učinil to, což vidíte nyní, a při životu zachoval lid mnohý. 21 Protož nebojte se již; já chovati vás budu i děti vaše. A tak těšil je, a mluvil k srdci jejich. 22 Bydlil pak Jozef v Egyptě, on i dům otce jeho, a živ byl Jozef sto a deset let. 23 A viděl Jozef syny Efraimovy až do třetího pokolení; ano i synové Machira, syna Manassesova, vychováni jsou u Jozefa. 24 Mluvil potom Jozef bratřím svým: Já tudíž umru; Bůh pak jistotně navštíví vás, a vyvede vás z země této do země, kterouž přisáhl Abrahamovi, Izákovi a Jákobovi. 25 Protož přísahou zavázal Jozef syny Izraelovy, řka: Když navštíví vás Bůh, vynestež kosti mé odsud. 26 I umřel Jozef, když byl ve stu a v desíti letech; a pomazán jsa vonnými věcmi, vložen jest do truhly v Egyptě.

Îngroparea lui Iacov

1 Iosif s-a aruncat*Cap. 46:4. pe fața tatălui său, l-a plâns*2 Împ. 13:14. și l-a sărutat. 2 A poruncit doctorilor care erau în slujba lui să îmbălsămeze*Vers. 26.2 Cron. 16:14.Mat. 26:12.Marcu 14:8;16:1.Luca 24:1.Ioan 12:7;19:39,40. pe tatăl său, și doctorii au îmbălsămat pe Israel. 3 Patruzeci de zile au trecut astfel și au fost întrebuințate cu îmbălsămarea lui. Și egiptenii l-au plâns*Num. 20:29.Deut. 34:8. șaptezeci de zile. 4 După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa*Est. 4:2. lui Faraon și le-a zis: „Dacă am căpătat trecere înaintea voastră, spuneți, vă rog, lui Faraon ce vă spun eu: 5 ‘Tatăl meu*Cap. 47:29. m-a pus să jur, zicând: «Iată, în curând eu am să mor! Să mă îngropi în mormântul pe care*2 Cron. 11:14.Is. 22:16.Mat. 27:60. mi l-am săpat în țara Canaan.» Aș vrea dar să mă sui acolo, ca să îngrop pe tatăl meu, și după aceea mă voi întoarce.’" 6 Faraon a răspuns: „Suie-te și îngroapă pe tatăl tău, după jurământul pe care te-a pus să-l faci." 7 Iosif s-a suit ca să îngroape pe tatăl său. Împreună cu el s-au suit toți slujitorii lui Faraon, bătrânii casei lui, toți bătrânii țării Egiptului, 8 toată casa lui Iosif, frații săi și casa tatălui său; n-au lăsat în ținutul Gosen decât pruncii, oile și boii. 9 Împreună cu Iosif mai erau care și călăreți, așa că alaiul era foarte mare. 10 Când au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut plângere*2 Sam. 1:17.Fapte 8:2. mare și jalnică, și Iosif a ținut în cinstea tatălui său un bocet*1 Sam. 31:13.Iov 2:13. de șapte zile. 11 Locuitorii țării, canaaniții, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad și au zis: „Iată un mare bocet printre egipteni!" De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Mițraim (Jalea egiptenilor); ea este dincolo de Iordan. 12 Astfel au împlinit fiii*Cap. 49:29,30.Fapte 7:16. lui Iacov poruncile tatălui lor. 13 L-au dus în țara Canaan și l-au îngropat în peștera din ogorul Macpela, pe care-l*Cap. 23:16. cumpărase Avraam de la hetitul Efron ca moșie de înmormântare și care este față în față cu Mamre. 14 Iosif, după ce a îngropat pe tatăl său, s-a întors în Egipt împreună cu frații săi și cu toți cei ce se suiseră cu el ca să îngroape pe tatăl său.

Bunătatea lui Iosif

15 Când au văzut frații lui Iosif că tatăl lor a murit, au*Iov 15:21,22. zis: „Dacă va prinde Iosif ură pe noi și ne va întoarce tot răul pe care i l-am făcut?" 16 Și au trimis să spună lui Iosif: „Tatăl tău a dat porunca aceasta înainte de moarte: 17 ‘Așa să vorbiți lui Iosif: «O, iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut*Prov. 28:13. Cap. 49:25. rău!»’ Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!" Iosif a plâns când a auzit cuvintele acestea. 18 Frații lui au venit și s-au aruncat*Cap. 37:7,10. ei înșiși cu fața la pământ înaintea lui și i-au zis: „Suntem robii tăi." 19 Iosif le-a zis: „Fiți fără*Cap. 45:5. teamă, căci sunt*Deut. 32:35.2 Împ. 5:7.Iov 34:29.Rom. 12:19.Evr. 10:30. eu oare în locul lui Dumnezeu? 20 Voi*Ps. 56:5.Is. 10:7., negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău, dar Dumnezeu*Cap. 45:5,7.Fapte 3:13-15. a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, și anume să scape viața unui popor în mare număr. 21 Fiți dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni*Cap. 47:12.Mat. 5:44. pe voi și pe copiii voștri." Și i-a mângâiat și le-a îmbărbătat inimile.

Moartea lui Iosif

22 Iosif a locuit în Egipt, el și casa tatălui său, și a trăit o sută zece ani. 23 Iosif a văzut pe fiii lui Efraim până la al treilea*Iov 42:16. neam; și fiii*Num. 32:39. lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut*Cap. 30:3. pe genunchii lui. 24 Iosif a zis fraților săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu*Cap. 15:14;46:4;48:21.Exod 3:16,17.Evr. 11:22. vă va cerceta și vă va face să vă suiți din țara aceasta în țara pe care a jurat*Cap. 15:18;26:3;35:12;46:4. că o va da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov." 25 Iosif*Exod 13:19.Ios. 24:32.Fapte 7:16. a pus pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luați și oasele mele de aici." 26 Iosif a murit în vârstă de o sută zece ani. L-au îmbălsămat*Vers. 2. și l-au pus într-un sicriu în Egipt.