Jób 39

1 Víš-li, kterého času rodí kamsíkové, a laň ku porodu pracující spatřil-lis? 2 Máš-li v počtu měsíce, kteréž vyplňují? Znáš-li, pravím, čas porodu jejich? 3 Jak se kladou, plod svůj utiskají, a s bolestí ho pozbývají? 4 Jak se zmocňují mladí jejich, i odchovávají picí polní, a vycházejíce, nenavracují se k nim? 5 Kdo propustil zvěř, aby byla svobodná? A řemení divokého osla kdo rozvázal? 6 Jemuž jsem dal pustinu místo domu jeho, a místo příbytku jeho zemi slatinnou. 7 Posmívá se hluku městskému, a na křikání toho, kdož by jej honil, nic nedbá. 8 To, což nachází v horách, jest pastva jeho; nebo toliko zeliny hledá. 9 Svolí-liž jednorožec, aby tobě sloužil, a u jeslí tvých aby nocoval? 10 Připřáhneš-liž provazem jednorožce k orání? Bude-liž vláčeti brázdy za tebou? 11 Zdaž se na něj ubezpečíš, proto že jest veliká síla jeho, a poručíš jemu svou práci? 12 Zdaž se jemu dověříš, že sveze semeno tvé, a na humno tvé shromáždí? 13 Ty-lis dal pávům křídlo pěkné, aneb péro čápu neb pstrosu? 14 A že opouští na zemi vejce svá, ačkoli je v prachu osedí, 15 Nic nemysle, že by je noha potlačiti, aneb zvěř polní pošlapati mohla? 16 Tak se zatvrzuje k mladým svým, jako by jich neměl; jako by neužitečná byla práce jeho, tak jest bez starosti. 17 Nebo nedal jemu Bůh moudrosti, aniž mu udělil rozumnosti. 18 Èasem svým zhůru se vznášeje, posmívá se koni i jezdci jeho. 19 Zdaž ty dáti můžeš koni sílu? Ty-li ozdobíš šíji jeho řehtáním? 20 Zdali jej zastrašíš jako kobylku? Anobrž frkání chřípí jeho strašlivé jest. 21 Kopá důl, a pléše v síle své, vycházeje vstříc i zbroji. 22 Směje se strachu, aniž se leká, aniž ustupuje zpátkem před ostrostí meče, 23 Ač i toul na něm chřestí, a blyští se dřevce a kopí. 24 S hřmotem a s hněvem kopá zemi, aniž pokojně stojí k zvuku trouby. 25 Anobrž k zvuku trouby řehce, a zdaleka cítí boj, hluk knížat a prokřikování. 26 Zdali podlé rozumu tvého létá jestřáb, roztahuje křídla svá na poledne? 27 Zdali k rozkazu tvému zhůru se vznáší orlice, a vysoko se hnízdí? 28 Na skále přebývá, přebývá na špičaté skále jako na hradě, 29 Odkudž hledá pokrmu, kterýž z daleka očima svýma spatřuje. 30 Ano i mladí její střebí krev, a kde těla mrtvá, tu i ona jest. 31 A tak odpovídaje Hospodin Jobovi, řekl: 32 Zdali hádající se s Všemohoucím obviní jej? Kdo chce viniti Boha, nechť odpoví na to. 33 Tehdy odpověděl Job Hospodinu a řekl: 34 Aj, chaternýť jsem, což bych odpovídal tobě? Ruku svou kladu na ústa svá. 35 Jednou jsem mluvil, ale nebudu již odmlouvati, nýbrž i podruhé, ale nebudu více přidávati.

1 Știi tu când își fac caprele sălbatice puii?

Vezi tu pe cerboaice*Ps. 29:9. când fată?

2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate

și cunoști tu vremea când nasc?

3 Ele se pleacă, fată puii

și scapă iute de durerile lor.

4 Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod;

pleacă și nu se mai întorc la ele.

5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic,

izbăvindu-l de orice legătură?

6 I-am dat*Cap. 24:5.Ier. 2:14.Osea 8:9. ca locuință pustiul

și pământul sărac ca locaș.

7 El râde de zarva cetăților

și n-aude strigătele stăpânului care-l mână.

8 Străbate munții ca să-și găsească hrana

și umblă după tot ce este verde.

9 Vrea bivolul sălbatic*Num. 23:22.Deut. 33:11. să fie în slujba ta?

Și stă el noaptea la ieslea ta?

10 Îl poți lega tu cu o funie ca să tragă o brazdă?

Merge el după tine ca să grăpeze bulgării din văi?

11 Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare?

Și-i lași tu grija lucrărilor tale?

12 Te lași tu pe el pentru căratul roadelor tale,

ca să le strângă în aria ta?

13 Aripa struțului bate cu veselie,

de-ai zice că este aripa și penișul berzei.

14 Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle

și le lasă să se încălzească în nisip.

15 Ea uită că piciorul le poate strivi,

că o fiară de câmp le poate călca în picioare.

16 Este aspră*Plâng. 4:3. cu puii săi, de parcă nici n-ar fi ai ei.

Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum!

17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune*Cap. 35:11.

și nu i-a făcut parte de pricepere.

18 Când se scoală și pornește,

râde de cal și de călărețul lui.

19 Tu dai putere calului

și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie?

20 Tu-l faci să sară ca lăcusta?

Nechezatul lui puternic răspândește groaza.

21 Scurmă pământul și, mândru de puterea lui,

se aruncă*Ier. 8:6. asupra celor înarmați;

22 își bate joc de frică, nu se teme

și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

23 Zăngănește tolba cu săgeți pe el,

sulița și lancea strălucesc,

24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul,

n-are astâmpăr când răsună trâmbița.

25 La sunetul trâmbiței parcă zice: ‘Înainte!’

De departe miroase bătălia,

glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă.

26 Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul

și își întinde aripile spre miazăzi?

27 Oare din porunca ta se înalță vulturul

și își așază cuibul*Ier. 49:16.Obad. 4. pe înălțimi?

28 El locuiește în stânci,

acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților.

29 De acolo descoperă el prada

și își cufundă privirile în depărtare după ea.

30 Puii lui îi beau sângele;

și acolo unde sunt hoituri*Mat. 24:38.Luca 17:37., acolo-i și vulturul."