Jób 36

1 Zatím přidal Elihu, a řekl: 2 Postrp mne maličko, a oznámímť šíře; neboť mám ještě, co bych za Boha mluvil. 3 Vynesu smysl svůj zdaleka, a stvořiteli svému přivlastním spravedlnost. 4 V pravdě, žeť nebudou lživé řeči mé; zdravě smýšlejícího máš mne s sebou. 5 Aj, Bůh silný mocný jest, aniž svých zamítá; silný jest, a srdce udatného. 6 Neobživuje bezbožného, chudým pak k soudu dopomáhá. 7 Neodvrací od spravedlivého očí svých, nýbrž s králi na stolici sází je na věky, i bývají zvýšeni. 8 Pakli by poutami sevříni byli, zapleteni jsouce provazy ssoužení: 9 Tudy jim v známost uvodí hřích jejich, a že přestoupení jejich se ssilila. 10 A tak otvírá sluch jejich, aby se napravili, anobrž mluví jim, aby se navrátili od nepravosti. 11 Uposlechnou-li a budou-li jemu sloužiti, stráví dny své v dobrém, a léta svá v potěšení. 12 Pakli neuposlechnou, od meče sejdou, a pozdychají bez umění. 13 Nebo kteříž jsou nečistého srdce, přivětšují hněvu, aniž k němu volají, když by je ssoužil. 14 Protož umírá v mladosti duše jejich, a život jejich s smilníky. 15 Vytrhuje, pravím, ssouženého z jeho ssoužení, a ty, jejichž sluch otvírá, v trápení. 16 A tak by i tebe přenesl z prostředku úzkosti na širokost, kdež není stěsnění, a byl by pokojný stůl tvůj tukem oplývající. 17 Ale ty zasloužils, abys jako bezbožný souzen byl; soud a právo na tě dochází. 18 Jistě strach, aby tě neuvrhl Bůh u větší ránu, tak že by jakkoli veliká výplaty mzda, tebe nevyprostila. 19 Zdaliž by sobě co vážil bohatství tvého? Jistě ani nejvýbornějšího zlata, ani jakékoli síly neb moci tvé. 20 Nechvátejž tedy k noci, v kterouž odcházejí lidé na místo své. 21 Hleď, abys se neohlédal na marnost, zvoluje ji raději, nežli ssoužení. 22 Aj, Bůh silný nejvyšší jest mocí svou. Kdo jemu podobný učitel? 23 Kdo jemu vyměřil cestu jeho? Kdo jemu smí říci: Èiníš nepravost? 24 Pamětliv buď raději, abys vyvyšoval dílo jeho, kteréž spatřují lidé, 25 Kteréž, pravím, všickni lidé vidí, na něž člověk patří zdaleka. 26 Nebo Bůh silný tak jest veliký, že ho nemůžeme poznati, počet let jeho jest nevystižitelný. 27 On zajisté vyvodí krůpěje vod, kteréž vylévají déšť z oblaků jeho, 28 Když se rozpouštějí oblakové, a kropí na mnohé lidi. 29 (Anobrž vyrozumí-li kdo roztažení oblaků, a zvuku stánku jeho, 30 Jak rozprostírá nad ním světlo své, aneb všecko moře přikrývá? 31 Skrze ty věci zajisté tresce lidi, a též dává pokrmu hojnost. 32 Oblaky zakrývá světlo, a přikazuje mu ukrývati se za to, co je potkává.) 33 Ohlašuje o něm zvuk jeho, též dobytek, a to hned, když pára zhůru vstupuje. 34 Takéť se i nad tím děsí srdce mé, až se pohybuje z místa svého.

1 Elihu a urmat și a zis:

2 „Așteaptă puțin și voi urma,

căci mai am încă de vorbit pentru Dumnezeu.

3 Îmi voi lua temeiurile de departe

și voi dovedi dreptatea Ziditorului meu.

4 Fii încredințat, cuvântările mele nu sunt minciuni,

ci ai de-a face cu un om cu simțăminte curate.

5 Dumnezeu este puternic, dar nu leapădă pe nimeni

și este puternic*Cap. 9:4;12:13,16;37:23.Ps. 99:4. prin tăria priceperii Lui.

6 El nu lasă pe cel rău să trăiască

și face dreptate celui nenorocit.

7 Nu-Și*Ps. 33:18;34:15. întoarce ochii de la cei fără prihană

și-i pune pe scaunul de domnie cu*Ps. 113:8. împărații,

îi așază pentru totdeauna ca să domnească.

8 Se întâmplă să cadă în lanțuri*Ps. 107:10.

și să fie prinși în legăturile nenorocirii?

9 Le pune înainte faptele lor,

fărădelegile lor, mândria lor.

10 Îi înștiințează*Cap. 33:16,23. ca să se îndrepte,

îi îndeamnă să se întoarcă de la nelegiuire.

11 Dacă ascultă și se supun,

își sfârșesc*Cap. 21:13.Is. 1:19,20. zilele în fericire

și anii în bucurie.

12 Dacă n-ascultă, pier uciși de sabie,

mor în orbirea lor.

13 Nelegiuiții se mânie*Rom. 2:5.,

nu strigă către Dumnezeu când îi înlănțuie;

14 își pierd viața în*Cap. 15:32;22:16.Ps. 55:23. tinerețe,

mor ca cei desfrânați.

15 Dar Dumnezeu scapă pe cel nenorocit prin nenorocirea lui

și prin suferință îl înștiințează.

16 Și pe tine te va scoate din strâmtoare,

ca să te pună la loc*Ps. 18:19;31:8;118:5. larg, în slobozenie deplină,

și masa*Ps. 23:5. ta va fi încărcată cu bucate gustoase*Ps. 36:8..

17 Dar, dacă-ți aperi pricina ca un nelegiuit,

pedeapsa este nedezlipită de pricina ta.

18 Supărarea să nu te împingă la batjocură

și mărimea*Ps. 49:7. prețului răscumpărării să nu te ducă în rătăcire!

19 Oare ar ajunge strigătele*Prov. 11:4. tale să te scoată din necaz

și chiar toate puterile pe care le-ai putea desfășura?

20 Nu suspina după noapte,

care ia popoarele din locul lor.

21 Ferește-te să faci*Ps. 66:18. rău,

căci suferința te îndeamnă*Evr. 11:25. la rău.

22 Dumnezeu este mare în puterea Lui;

cine ar putea să învețe*Is. 40:13,14.Rom. 11:34.1 Cor. 2:16. pe alții ca El?

23 Cine Îi cere socoteală*Cap. 34:13. de căile Lui

și cine îndrăznește să-I*Cap. 34:10. spună: ‘Faci rău’?

24 Nu uita să lauzi*Ps. 92:5.Apoc. 15:3. faptele Lui,

pe care toți oamenii trebuie să le mărească!

25 Orice om le privește,

fiecare muritor le vede de departe.

26 Iată ce mare e Dumnezeu!

Dar noi nu-L putem pricepe*1 Cor. 13:12.,

numărul anilor*Ps. 90:2;102:24,27.Evr. 1:12. Lui nimeni nu l-a pătruns.

27 Căci El trage*Ps. 147:8. la El picăturile de apă,

le preface în abur și dă ploaia,

28 pe care norii*Prov. 3:20. o strecoară

și o picură peste mulțimea oamenilor.

29 Și cine poate pricepe ruperea norului

și bubuitul cortului Său?

30 Iată, El Își întinde lumina*Cap. 37:3. în jurul Lui

și acoperă adâncimile mării.

31 Prin aceste mijloace*Cap. 37:13;38:23.,

El judecă popoarele

și dă*Ps. 136:25.Fapte 14:17. belșug de hrană.

32 Ia fulgerul în mână

și-l aruncă asupra potrivnicilor Lui.

33 Dă de veste că e de față printr-un*1 Împ. 18:41,45. bubuit

și până și turmele Îi simt apropierea.