1 Ještě dále Job vedl řeč svou, a řekl: 2 Ó bych byl jako za časů předešlých, za dnů, v nichž mne Bůh zachovával, 3 Dokudž svítil svící svou nad hlavou mou, při jehož světle chodíval jsem v temnostech, 4 Tak jako jsem byl za dnů mladosti své, dokudž přívětivost Boží byla v stanu mém, 5 Dokudž ještě Všemohoucí byl se mnou, a všudy vůkol mne dítky mé, 6 Když šlepěje mé máslem oplývaly, a skála vylévala mi prameny oleje, 7 Když jsem vycházel k bráně skrze město, a na ulici strojíval sobě stolici svou. 8 Jakž mne spatřovali mládenci, skrývali se, starci pak povstávali a stáli. 9 Knížata choulili se v řečech, anobrž ruku kladli na ústa svá. 10 Hlas vývod se tratil, a jazyk jejich lnul k dásním jejich. 11 Nebo ucho slyše, blahoslavilo mne, a oko vida, posvědčovalo mi, 12 Že vysvobozuji chudého volajícího, a sirotka, i toho, kterýž nemá spomocníka. 13 Požehnání hynoucího přicházelo na mne, a srdce vdovy k plésání jsem vzbuzoval. 14 V spravedlnost jsem se obláčel, a ona ozdobovala mne; jako plášť a koruna byl soud můj. 15 Místo očí býval jsem slepému, a místo noh kulhavému. 16 Byl jsem otcem nuzných, a na při, jíž jsem nebyl povědom, vyptával jsem se. 17 A tak vylamoval jsem třenovní zuby nešlechetníka, a z zubů jeho vyrážel jsem loupež. 18 A protož jsem říkal: V hnízdě svém umru, a jako písek rozmnožím dny. 19 Kořen můj rozloží se při vodách, a rosa nocovati bude na ratolestech mých. 20 Sláva má mladnouti bude při mně, a lučiště mé v ruce mé obnovovati se. 21 Poslouchajíce, čekali na mne, a přestávali na radě mé. 22 Po slovu mém nic neměnili, tak na ně dštila řeč má. 23 Nebo očekávali mne jako deště, a ústa svá otvírali jako k přívalu žádostivému. 24 Žertoval-li jsem s nimi, nevěřili; pročež u vážnosti mne míti neoblevovali. 25 Přišel-li jsem kdy k nim, sedal jsem na předním místě, a tak bydlil jsem jako král v vojště, když smutných potěšuje.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
Iov, mai înainte
1 Iov a luat din nou cuvântul în pilde și a zis:
2 „O, cum nu pot să fiu caCap. 7:3. în lunile trecute,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
3 cândCap. 18:6. candela Lui strălucea deasupra capului meu
și lumina Lui mă călăuzea în întuneric!
4 Cum nu sunt ca în zilele puterii mele,
când Dumnezeu veghea ca un prietenPs. 25:14. peste cortul meu,
5 când Cel Atotputernic încă era cu mine
și când copiii mei stăteau în jurul meu;
6 când mi se scăldau pașiiGen. 49:11.Deut. 32:13;33:24. în smântână
și stâncaCap. 20:17.Ps. 81:16. vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
7 Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății
și dacă îmi pregăteam un scaun în piață,
8 tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,
bătrânii se sculau și stăteau în picioare.
9 Mai-marii își opreau cuvântările
și își puneauCap. 21:5. mâna la gură.
10 Glasul căpeteniilor tăcea
și li se lipea limbaPs. 137:6. de cerul gurii.
11 Urechea care mă auzea mă numea fericit,
ochiul care mă vedea mă lăuda.
12 Căci scăpamPs. 72:12.Prov. 21:13;24:11. pe săracul care cerea ajutor
și pe orfanul lipsit de sprijin.
13 Binecuvântarea nenorocitului venea peste mine,
umpleam de bucurie inima văduvei.
14 Mă îmbrăcam cu dreptateaDeut. 24:13.Ps. 132:9.Is. 59:17;61:10.Efes. 6:14.1 Tes. 5:8. și-i slujeam de îmbrăcăminte,
neprihănirea îmi era manta și turban.
15 OrbuluiNum. 10:31. îi eram ochi
și șchiopului, picior.
16 Celor nenorociți le eram tată
și cercetam pricinaProv. 29:7. celui necunoscut.
17 Rupeam falcaPs. 58:6.Prov. 30:14. celui nedrept
și-i smulgeam prada din dinți.
18 Atunci ziceam: ‘În cuibulPs. 30:6. meu voi muri,
zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19 ApaPs. 1:3.Ier. 17:8. Cap. 18:16. va pătrunde în rădăcinile mele,
roua va sta toată noaptea peste ramurile mele.
20 Slava mea va înverzi neîncetat
și arculGen. 49:24. îmi va întineri în mână.’
21 Oamenii mă ascultau și așteptau,
tăceau înaintea sfaturilor mele.
22 După cuvântările mele, niciunul nu răspundea
și cuvântul meu era pentru toți o rouă binefăcătoare.
23 Mă așteptau ca pe ploaie,
căscau gura ca după ploaiaZah. 10:1. de primăvară.
24 Când li se înmuia inima, le zâmbeam
și nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea.
25 Îmi plăcea să mă duc la ei și mă așezam în fruntea lor;
eram ca un împărat în mijlocul unei oștiri,
ca un mângâietor lângă niște întristați.
/images/a/WG5FS9VaSWVnVmV3VI8yP)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)