1 Slyšiž tedy, prosím, Jobe, řeči mé, a všech slov mých ušima svýma pozoruj. 2 Aj, jižť otvírám ústa svá, mluví jazyk můj v ústech mých. 3 Upřímost srdce mého a umění vynesou rtové moji. 4 Duch Boha silného učinil mne, a dchnutí Všemohoucího dalo mi život. 5 Můžeš-li, odpovídej mi, připrav se proti mně, a postav se. 6 Aj, já podlé žádosti tvé buduť místo Boha silného; z bláta sformován jsem i já. 7 Pročež strach ze mne nepředěsí tě, a ruka má nebudeť k obtížení. 8 Řekl jsi pak přede mnou, a hlas ten řečí tvých slyšel jsem: 9 Èist jsem, bez přestoupení, nevinný jsem, a nepravosti při mně není. 10 Aj, příčiny ku potření mne shledal Bůh, klade mne sobě za nepřítele, 11 Svírá poutami nohy mé, střeže všech stezek mých. 12 Aj, tím nejsi spravedliv, odpovídám tobě, nebo větší jest Bůh nežli člověk. 13 Oč se s ním nesnadníš? Žeť všech svých věcí nezjevuje? 14 Ano jednou mluví Bůh silný, i dvakrát, a nešetří toho člověk. 15 Skrze sny u vidění nočním, když připadá hluboký sen na lidi ve spaní na ložci, 16 Tehdáž odkrývá ucho lidem, a čemu je učí, to zpečeťuje, 17 Aby odtrhl člověka od skutku zlého, a pýchu od muže vzdálil, 18 A zachoval duši jeho od jámy, a život jeho aby netrefil na meč. 19 Tresce i bolestí na lůži jeho, a všecky kosti jeho násilnou nemocí, 20 Tak že sobě život jeho oškliví pokrm, a duše jeho krmi nejlahodnější. 21 Hyne tělo jeho patrně, a vyhlédají kosti jeho, jichž prvé nebylo vídati. 22 A tak bývá blízká hrobu duše jeho, a život jeho smrtelných ran. 23 Však bude-li míti anděla vykladače jednoho z tisíce, kterýž by za člověka oznámil pokání jeho: 24 Tedy smiluje se nad ním, a dí: Vyprosť jej, ať nesstoupí do porušení, oblíbilť jsem mzdu vyplacení. 25 I odmladne tělo jeho nad dítěcí, a navrátí se ke dnům mladosti své. 26 Kořiti se bude Bohu, a zamiluje jej, a patřiti bude na něj tváří ochotnou; nadto navrátí člověku spravedlnost jeho. 27 Kterýž hledě na lidi, řekne: Zhřešilť jsem byl, a to, což pravého bylo, převrátil jsem, ale nebylo mi to prospěšné. 28 Bůh však vykoupil duši mou, aby nešla do jámy, a život můj, aby světlo spatřoval. 29 Aj, všeckoť to dělá Bůh silný dvakrát i třikrát při člověku, 30 Aby odvrátil duši jeho od jámy, a aby osvícen byl světlem živých. 31 Pozoruj, Jobe, poslouchej mne, mlč, ať já mluvím. 32 Jestliže máš slova, odpovídej mi, nebo bych chtěl ospravedlniti tebe. 33 Pakli nic, ty mne poslouchej; mlč, a poučím tě moudrosti.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
1 Acum dar, Iov, ascultă cuvântările mele,
ia aminte la toate cuvintele mele!
2 Iată, deschid gura
și mi se mișcă limba în cerul gurii.
3 Cu curăție de inimă voi vorbi,
buzele mele vor spune adevărul curat:
4 DuhulGen. 2:7. lui Dumnezeu m-a făcut
și suflarea Celui Atotputernic îmi dă viață.
5 Dacă poți, răspunde-mi,
apără-ți pricina, fii gata!
6 Înaintea lui Dumnezeu eu sunt semenulCap. 9:34,35;13:20,21;31:35. tău
și eu, ca și tine, am fost făcut din noroi.
7 Astfel, frica de mineCap. 9:34;13:21. nu te va tulbura
și greutatea mea nu te va copleși.
8 Dar tu ai spus în auzul meu
și am auzit sunetul cuvintelor tale:
9 ‘Sunt curatCap. 9:17;10:7;11:4;16:17;23:10,11;27:5;29:14;31:1., sunt fără păcat,
sunt fără prihană, nu este fărădelege în mine.
10 Și Dumnezeu caută pricină de ură împotriva mea,
mă socoteșteCap. 13:24;16:9;19:11. vrăjmaș al Lui;
11 îmi puneCap. 13:27;14:16;31:4. picioarele în butuci,
îmi pândește toate mișcările.’
12 Îți voi răspunde că aici n-ai dreptate,
căci Dumnezeu este mai mare decât omul.
13 Vrei dar să te cerțiIs. 45:9. cu El
pentru că nu dă socoteală fiecăruia de faptele Lui?
14 Dumnezeu vorbește însă când într-un felCap. 40:5.Ps. 62:11., când într-altul,
dar omul nu ia seama.
15 El vorbește prin viseNum. 12:6. Cap. 4:13., prin vedenii de noapte,
când oamenii sunt cufundați într-un somn adânc, când dorm în patul lor.
16 Atunci, El le dă înștiințăriCap. 36:10,15.
și le întipărește învățăturile Lui,
17 ca să abată pe om de la rău
și să-l ferească de mândrie,
18 ca să-i păzească sufletul de groapă
și viața de loviturile sabiei.
19 Și prin durere este mustrat omul în culcușul lui,
când o luptă necurmată îi frământă oasele.
20 Atunci îi este greațăPs. 107:18. de pâine,
chiar și de bucatele cele mai alese.
21 Carnea i se prăpădește și piere,
oasele care nu i se vedeau rămân goale;
22 sufletul i se apropie de groapă
și viața, de vestitorii morții.
23 Dar, dacă se găsește un înger mijlocitor pentru el,
unul din miile acelea care vestesc omului calea pe care trebuie s-o urmeze,
24 Dumnezeu Se îndură de el și zice îngerului:
‘Izbăvește-l, ca să nu se coboare în groapă;
am găsit un preț de răscumpărare pentru el!’
25 Și atunci carnea lui se face mai fragedă ca în copilărie,
se întoarce la zilele tinereții lui.
26 Se roagă lui Dumnezeu, și Dumnezeu îi este binevoitor,
îl lasă să-I vadă Fața cu bucurie
și-i dă înapoi nevinovăția.
27 Atunci, el cântă înaintea oamenilor și2 Sam. 12:13.Prov. 28:13.Luca 15:21.1 Ioan 1:9. zice:
‘Am păcătuit, am călcat dreptatea
și n-am fostRom. 6:21. pedepsit după faptele mele;
28 Dumnezeu mi-a izbăvit sufletulIs. 38:17. ca să nu intre în groapă
și viața mea vede lumina!’
29 Iată, acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori omului,
30 ca să-l ridiceVers. 28.Ps. 56:13. din groapă,
ca să-l lumineze cu lumina celor vii.
31 Ia aminte, Iov, și ascultă-mă!
Taci, și voi vorbi!
32 Dacă ai ceva de spus, răspunde-mi!
Vorbește, căci aș vrea să-ți dau dreptate.
33 Dacă n-ai nimic de zis, ascultă-măPs. 34:11.!
Taci, și te voi învăța înțelepciunea."
/images/a/WG5FS9VaSWVnVmV3VI8yP)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)