Jób 9

1 Odpověděv pak Job, řekl: 2 I ovšem vím, žeť tak jest; nebo jak by mohl člověk spravedliv býti před Bohem silným? 3 A chtěl-li by se hádati s ním, nemohl by jemu odpovědíti ani na jedno z tisíce slov. 4 Moudrého jest srdce a silný v moci. Kdo zatvrdiv se proti němu, pokoje užil? 5 On přenáší hory, než kdo shlédne, a podvrací je v prchlivosti své. 6 On pohybuje zemí z místa jejího, tak že se třesou sloupové její. 7 On když zapovídá slunci, nevychází, a hvězdy zapečeťuje. 8 On roztahuje nebe sám, a šlapá po vlnách mořských. 9 On učinil Arktura, Oriona, Kuřátka a hvězdy skryté na poledne. 10 On činí věci veliké, a to nevystižitelné a divné, jimž není počtu. 11 Ano jde-li mimo mne, tedy nevidím; ovšem když pomíjí, neznamenám ho. 12 Tolikéž jestliže co uchvátí, kdo mu to rozkáže navrátiti? Kdo dí jemu: Co činíš? 13 Nezdržel-li by Bůh hněvu svého, klesli by před ním spolu spuntovaní, jakkoli mocní. 14 Jakž bych já tedy jemu odpovídati, a jaká slova svá proti němu vyhledati mohl? 15 Kterémuž, bych i spravedliv byl, nebudu odpovídati, ale před soudcím svým pokořiti se budu. 16 Ač bych pak i volal, a on mi se ozval, neuvěřím, aby vyslyšel hlas můj, 17 Poněvadž vichřicí setřel mne, rozmnožil rány mé bez příčiny. 18 Aniž mi dá oddechnouti, ale sytí mne hořkostmi. 19 Obrátil-li bych se k moci, aj, onť jest nejsilnější; pakli k soudu, kdo mi rok složí? 20 Jestliže se za spravedlivého stavěti budu, ústa má potupí mne; pakli za upřímého, převráceného mne býti ukáží. 21 Jsem-li upřímý, nebudu věděti toho; nenáviděti budu života svého. 22 Jediná jest věc, pročež jsem to mluvil, že upřímého jako bezbožného on zahlazuje. 23 Jestliže bičem náhle usmrcuje, zkušování nevinných se posmívá; 24 Země dána bývá v ruku bezbožného, tvář soudců jejich zakrývá: jestliže ne on, kdož jiný jest? 25 Dnové pak moji rychlejší byli nežli posel; utekli, aniž viděli dobrých věcí. 26 Pominuli jako prudké lodí, jako orlice letící na pastvu. 27 Dím-li: Zapomenu se na své naříkání, zanechám horlení svého, a posilím se: 28 Lekám se všech bolestí svých, vida, že mne jich nezprostíš. 29 Jestli jsem bezbožný, pročež bych nadarmo pracoval? 30 Ano bych se i umyl vodou sněžnou, a očistil mýdlem ruce své, 31 Tedy v jámě pohřížíš mne, tak že se ode mne zprzní i to roucho mé. 32 Nebo Bůh není člověkem jako já, jemuž bych odpovídati mohl, a abychom vešli spolu v soud. 33 Aniž máme prostředníka mezi sebou, kterýž by rozhodl nás oba. 34 Kdyby odjal ode mne prut svůj, a strach jeho aby mne nekormoutil, 35 Tehdáž bych mluvil, a nebál bych se, poněvadž není toho tak při mně.

Răspunsul lui Iov

1 Iov a luat cuvântul și a zis:

2 „Știu bine că este așa.

Și cum ar putea omul să-și scoată*Ps. 143:2.Rom. 3:20. dreptate înaintea lui Dumnezeu?

3 Dacă ar voi să se certe cu El,

din o mie de lucruri n-ar putea să răspundă la unul singur.

4 Ale Lui*Cap. 36:5. sunt înțelepciunea și atotputernicia:

cine I s-ar putea împotrivi fără să fie pedepsit?

5 El mută deodată munții

și-i răstoarnă în mânia Sa.

6 Zguduie*Is. 2:19,21.Hag. 2:6,21.Evr. 12:26. pământul din temelia*Cap. 26:11. lui,

de i se clatină stâlpii.

7 Poruncește soarelui, și soarele nu mai răsare;

și ține stelele sub pecetea Lui.

8 Numai El*Gen. 1:6.Ps. 104:2,3. întinde cerurile

și umblă pe înălțimile mării.

9 El a făcut*Gen. 1:16. Cap. 38:31.Amos 5:8. Ursa-Mare, Luceafărul de seară și Ralițele

și stelele din ținuturile de miazăzi.

10 El face*Cap. 5:9.Ps. 71:15. lucruri mari și nepătrunse,

minuni fără număr.

11 Iată*Cap. 23:8,9;35:14., El trece pe lângă mine, și nu-L văd,

Se duce, și nu-L zăresc.

12 Dacă*Is. 45:9.Ier. 18:6.Rom. 9:20. apucă El, cine-L va opri?

Cine-I va zice: ‘Ce faci?’

13 Dumnezeu nu-Și întoarce mânia;

sub El se pleacă toți sprijinitorii mândriei*Cap. 26:12.Is. 30:7..

14 Și eu cum să-I răspund?

Ce cuvinte să aleg?

15 Chiar dacă aș*Cap. 10:15. avea dreptate, nu I-aș răspunde.

Nu pot decât să mă rog judecătorului.

16 Și chiar dacă m-ar asculta când Îl chem,

tot n-aș putea crede că mi-a ascultat glasul –

17 El, care mă izbește ca într-o furtună,

care îmi înmulțește fără pricină*Cap. 2:3;34:6. rănile,

18 care nu mă lasă să răsuflu,

mă satură de amărăciune.

19 Să alerg la putere? El este atotputernic.

La dreptate? Cine mă va apăra?

20 Oricâtă dreptate aș avea, gura mea mă va osândi

și oricât de nevinovat aș fi, El mă va arăta ca vinovat.

21 Nevinovat! Sunt, dar nu țin la viață, îmi disprețuiesc viața.

22 Ce-mi pasă la urma urmei?

Căci îndrăznesc s-o spun:

El nimicește pe cel nevinovat*Ecl. 9:2,3.Ezec. 21:3. ca și pe cel vinovat.

23 Și dacă biciul ar pricinui măcar îndată moartea…!

Dar El râde de încercările celui nevinovat.

24 Pământul este dat pe mâinile celui nelegiuit;

El acoperă*2 Sam. 15:30;19:4.Ier. 14:4. ochii judecătorilor – de nu El, apoi cine altul?

25 Zilele*Cap. 7:6,7. mele aleargă mai iuți decât un alergător;

fug fără să fi văzut fericirea;

26 trec ca și corăbiile cele iuți,

ca vulturul*Hab. 1:8. care se repede asupra prăzii.

27 Dacă*Cap. 7:13. zic: ‘Vreau să-mi uit suferințele,

să-mi las întristarea și să fiu voios’,

28 sunt îngrozit*Ps. 119:120. de toate durerile mele.

Știu că nu mă vei scoate nevinovat*Exod 20:7..

29 Și dacă voi fi judecat vinovat,

pentru ce să mă mai trudesc degeaba?

30 Chiar dacă*Ier. 2:22. m-aș spăla cu zăpadă,

chiar dacă mi-aș curăți mâinile cu leșie,

31 Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,

de s-ar scârbi până și hainele de mine!

32 Căci El nu*Ecl. 6:10.Is. 45:9.Ier. 49:19.Rom. 9:20. este un om ca mine, ca să-I pot răspunde

și să mergem împreună la judecată.

33 Nici nu*Vers. 19.1 Sam. 2:25. este vreun mijlocitor între noi,

care să-și pună mâna peste noi amândoi.

34 Să-Și tragă*Cap. 13:20-22;33:7.Ps. 39:10. însă varga de deasupra mea

și să nu mă mai tulbure spaima Lui.

35 Atunci voi vorbi și nu mă voi teme de El.

Altfel, nu sunt stăpân pe mine.