1 Tedy odpověděv Job, řekl: 2 Dokudž trápiti budete duši mou, a dotírati na mne řečmi svými? 3 Již na desetkrát zhaněli jste mne, aniž se stydíte, že se zatvrzujete proti mně. 4 Ale nechť jest tak, že jsem zbloudil, při mně zůstane blud můj. 5 Jestliže se pak vždy proti mně siliti chcete, a obviňujíc mne, za pomoc sobě bráti proti mně potupu mou: 6 Tedy vězte, že Bůh podvrátil mne, a sítí svou otáhl mne. 7 Nebo aj, volám-li pro nátisk, nemám vyslyšení; křičím-li, není rozsouzení. 8 Cestu mou zapletl tak, abych nikoli projíti nemohl, a stezky mé temnostmi zastřel. 9 Slávu mou se mne strhl, a sňal korunu s hlavy mé. 10 Zpodvracel mne všudy vůkol, abych zahynul, a vyvrátil jako strom naději mou. 11 Nadto zažžel proti mně prchlivost svou, a přičtl mne mezi nepřátely své. 12 Pročež přitáhše houfové jeho, učinili sobě ke mně cestu, a vojensky se položili okolo stanu mého. 13 Bratří mé ode mne vzdálil, a známí moji všelijak se mne cizí. 14 Opustili mne příbuzní moji, a známí moji zapomenuli se na mne. 15 Podruhové domu mého a děvky mé za cizího mne mají, cizozemec jsem před očima jejich. 16 Na služebníka svého volám, ale neozývá se, i když ho ústy svými pěkně prosím. 17 Dýchání mého štítí se manželka má, ačkoli pokorně jí prosím, pro dítky života mého. 18 Nadto i ti nejšpatnější pohrdají mnou; i když povstanu, utrhají mi. 19 V ošklivost mne sobě vzali všickni rádcové moji, a ti, kteréž miluji, obrátili se proti mně. 20 K kůži mé jako k masu mému přilnuly kosti mé, kůže při zubích mých toliko v cele zůstala. 21 Slitujte se nade mnou, slitujte se nade mnou, vy přátelé moji; nebo ruka Boží se mne dotkla. 22 Proč mi se protivíte tak jako Bůh silný, a masem mým nemůžte se nasytiti? 23 Ó kdyby nyní sepsány byly řeči mé, ó kdyby v knihu vepsány byly, 24 Anobrž rafijí železnou a olovem na věčnost na skále aby vyryty byly. 25 Ačkoli já vím, že vykupitel můj živ jest, a že v den nejposlednější nad prachem se postaví. 26 A ač by kůži mou i tělo červi zvrtali, však vždy v těle svém uzřím Boha. 27 Kteréhož já uzřím sobě, a oči mé spatří jej, a ne jiný, jakkoli zhynula ledví má u vnitřnosti mé. 28 Ješto byste říci měli: I pročež ho trápíme? poněvadž základ dobré pře při mně se nalézá. 29 Bojte se meče, nebo pomsta za nepravosti jest meč, a vězte, žeť bude soud.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
Răspunsul lui Iov
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Până când îmi veți întrista sufletul
și mă veți zdrobi cu cuvântările voastre?
3 Iată că de zece ori m-ați batjocoritGen. 31:7.Lev. 26:26..
Nu vă este rușine să vă purtați așa?
4 Dacă am păcătuit cu adevărat,
numai eu sunt răspunzător de aceasta.
5 Credeți că mă puteți luaPs. 38:16. de sus?
Credeți că mi-ați dovedit că sunt vinovat?
6 Atunci, să știți că Dumnezeu mă urmărește
și mă învelește cu lațul Lui.
7 Iată, țip de silnicie, și nimeni nu răspunde;
cer dreptate, și dreptate nu este!
8 Mi-a tăiat orice ieșireCap. 3:23.Ps. 88:8. și nu pot trece;
a răspândit întuneric pe cărările mele.
9 M-a despuiat de slavaPs. 89:44. mea,
mi-a luat cununa de pe cap,
10 m-a zdrobit din toate părțile și pier,
mi-a smuls nădejdea ca pe un copac.
11 S-a aprins de mânie împotriva mea,
S-a purtat cu mine ca și cu un vrăjmașCap. 13:24.Plâng. 2:5..
12 Oștile Lui au pornit deodată înainte,
și-au croit drumCap. 30:12. până la mine
și au tăbărât în jurul cortului meu.
13 A depărtat pe frații meiPs. 31:11;38:11;69:8;88:8,18. de la mine,
și prietenii mei s-au înstrăinat de mine.
14 Rudele mele m-au părăsit,
și cei mai de aproape ai mei m-au uitat.
15 Casnicii mei și slugile mele mă privesc ca pe un străin,
în ochii lor sunt un necunoscut.
16 Chem pe robul meu, și nu răspunde;
îl rog cu gura mea, și degeaba.
17 Suflarea mea a ajuns nesuferită nevestei mele
și duhoarea mea a ajuns nesuferită fiilor mamei mele.
18 Până și copiii2 Împ. 2:23. mă disprețuiesc:
dacă mă scol, ei mă ocărăsc.
19 AceiaPs. 41:9;55:13,14,20. în care mă încredeam mă urăsc,
aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
20 Oasele mi se țin de pieleCap. 30:30.Ps. 102:5.Plâng. 4:8. și de carne;
nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinți.
21 Fie-vă milă, fie-vă milă de mine, prietenii mei!
Căci mânaCap. 1:11.Ps. 38:2. lui Dumnezeu m-a lovit.
22 De ce mă urmărițiPs. 69:26. ca Dumnezeu?
Și nu vă mai săturați de carnea mea?
23 O! Aș vrea ca vorbele mele să fie scrise,
să fie scrise într-o carte;
24 aș vrea să fie săpate cu un priboi de fier
și cu plumb în stâncă pe vecie…
25 Dar știu că Răscumpărătorul19:25 Evreiește: Goel. meu este viu
și că Se va ridica la urmă pe pământ.
26 Chiar dacă mi se va nimici pielea și chiar dacă nu voi mai avea carnePs. 17:15.1 Cor. 13:12.1 Ioan 3:2.,
voi vedea totuși pe Dumnezeu.
27 Îl voi vedea și-mi va fi binevoitor;
ochii mei Îl vor vedea, și nu ai altuia.
Sufletul meu tânjește de dorul acesta înăuntrul meu.
28 Atunci veți zice: ‘Pentru ce-lVers. 22. urmăream noi?’
Căci dreptatea pricinii mele va fi cunoscută.
29 Temeți-vă de sabie,
căci pedepsele date cu sabia sunt grozave!
Și săPs. 58:10,11. știți că este o judecată."
/images/a/WG5FS9VaSWVnVmV3VI8yP)
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)