1 Poslouchejte pilně hřmotného hlasu jeho, a zvuku z úst jeho pocházejícího. 2 Pode všecka nebesa jej rozprostírá, a světlo své k krajům země. 3 Za nímž zvučí hlukem, a hřímá hlasem důstojnosti své, aniž mešká s jinými věcmi, když se slýchá hlas jeho. 4 Bůh silný hřímá hlasem svým předivně, činí veliké věci, a však nemůžeme rozuměti, jak. 5 Sněhu zajisté říká: Buď na zemi, tolikéž pršce dešťové, ano i přívalu násilnému. 6 Zavírá ruku všelikého člověka, aby žádný z lidí nemohl konati díla svého. 7 Tehdáž i zvěř vchází do skrýše, a v peleších svých obývá. 8 Z skrýše vychází vichřice, a od půlnoční strany zima. 9 Dchnutím Bůh silný dává mráz, až se široké vody zavírají. 10 Také i při svlažování země pohybuje oblakem, a rozhání mračno světlem svým. 11 A tentýž sem i tam obrací se moudrostí jeho, aby činil, což by mu koli přikázal na tváři okršlku zemského. 12 Buď k trestání, neb pro zemi svou, buď k prokazování dobrotivosti, spraví to, že se postaví. 13 Pozorujž toho, Jobe, zastav se a podívej se divům Boha silného. 14 Víš-li, kdy Bůh ukládá co o těch věcech, aneb kdy chce osvěcovati světlem oblaky své? 15 Znáš-li, jak se vznášejí oblakové, a jiné divy dokonalého v uměních? 16 A že tě roucho tvé zahřívati bude, když Bůh zemi pokojnou činí větry poledními? 17 Roztahoval-li jsi s ním nebesa trvánlivá, k zrcadlu slitému podobná? 18 Poukaž nám, co bychom řekli jemu; nebo nemůžeme ani řeči zpořádati pro temnost. 19 Zdaž jemu kdo oznámí, co bych já mluvil? Pakli by kdo za mne mluvil, jistě že by byl sehlcen. 20 Ano nyní nemohou patřiti lidé na světlo, když jest jasné na oblacích, když je vítr prochází a vyčišťuje, 21 Od půlnoční strany s jasnem jako zlato přicházeje, ale v Bohu hroznější jest sláva. 22 Všemohoucí, jehož vystihnouti nemůžeme, ač jest veliký v moci, však soudem a přísnou spravedlností netrápí. 23 Protož bojí se ho lidé; neohlédá se na žádného z těch, kdož jsou moudrého srdce.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
1 La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot
și sare din locul ei.
2 Ascultați, ascultați trăsnetul tunetului Său,
bubuitul care iese din gura Lui!
3 Îl rostogolește pe toată întinderea cerurilor
și fulgerul Lui luminează până la marginile pământului.
4 Apoi se aude un bubuitPs. 29:3;68:33., tună cu glasul Lui măreț,
și nu mai oprește fulgerul de îndată ce răsună glasul Lui.
5 Dumnezeu tună cu glasul Lui în chip minunat;
face lucruriCap. 5:9;9:10;36:26.Apoc. 15:3. mari pe care noi nu le înțelegem.
6 El zice zăpeziiPs. 147:16,17.: ‘Cazi pe pământ!’
Zice același lucru ploii, chiar și celor mai puternice ploi.
7 Pecetluiește mâna tuturor oamenilor,
pentru ca toți să se recunoascăPs. 109:27. de făpturi ale Lui.
8 Fiara sălbatică sePs. 104:22. trage într-o peșteră
și se culcă în vizuina ei.
9 Vijelia vine de la miazăzi
și frigul, din vânturile de la miazănoapte.
10 Dumnezeu, prin suflareaCap. 38:29,30.Ps. 147:17,18. Lui, face gheața
și micșorează locul apelor mari.
11 Încarcă norii cu aburi
și-i risipește scânteietori;
12 mișcarea lor se îndreaptă după planurile Lui,
pentru împlinireaPs. 148:8. a tot ce le poruncește El pe fața pământului locuit.
13 Îi face să pară ca o nuiaExod 9:18,23.1 Sam. 12:18,19.Ezra 10:9. Cap. 36:31.
cu care lovește pământulCap. 38:26,27.
sau ca un semn al2 Sam. 21:10.1 Împ. 18:45. dragostei Lui.
14 Iov, ia aminte la aceste lucruri!
PriveștePs. 111:2. liniștit minunile lui Dumnezeu!
15 Știi cum cârmuiește Dumnezeu norii
și cum face să strălucească din ei fulgerul Său?
16 ÎnțelegiCap. 36:29. tu plutirea norilor,
minunile Aceluia a cărui știință esteCap. 36:4. desăvârșită?
17 Știi pentru ce ți se încălzesc veșmintele
când se odihnește pământul de vântul de miazăzi?
18 Poți tu să întinziGen. 1:6.Is. 44:24. cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19 Arată-ne ce trebuie să-I spunem.
Căci suntem prea neștiutori ca să-I putem vorbi.
20 Cine-I va da de veste că Îi voi vorbi?
Dar care este omul care-și dorește pierderea?
21 Acum, firește, nu putem vedea lumina soarelui care strălucește în dosul norilor,
dar va trece un vânt și-l va curăți.
22 De la miazănoapte ne vine aurora
și ce înfricoșată este măreția care înconjoară pe Dumnezeu!
23 Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge1 Tim. 6:16.,
căci este mare înCap. 36:5. tărie,
dar dreptul și dreptatea deplină El nu le frânge.
24 De aceea, oamenii trebuie să se teamăMat. 10:28. de El;
El nu-Și îndreaptă privirile spre cei ce se credMat. 11:25.1 Cor. 1:26. înțelepți."
/images/a/WG5FS9VaSWVnVmV3VI8yP)
/images/a/a0208299-6f37-40a0-66e1-2576b9435f00)