Jób 20

1 Odpovídaje pak Zofar Naamatský, řekl: 2 Z příčiny té myšlení má k odpovídání tobě nutí mne, a to abych rychle učinil, 3 Že kárání k zahanbení svému slyším, pročež duch můj osvícený nutí mne, aťbych odpovídal. 4 Zdaž nevíš o tom, že od věků, a jakž postavil Bůh člověka na zemi, 5 Plésání bezbožných krátké jest, a veselí pokrytce jen na chvílku? 6 Byť pak vstoupila až k nebi pýcha jeho, a hlava jeho oblaku by se dotkla, 7 Však jako lejno jeho na věky zahyne. Ti, kteříž jej vídali, řeknou: Kam se poděl? 8 Jako sen pomine, aniž ho naleznou; nebo uteče jako vidění noční. 9 Oko, kteréž ho vídalo, již ho nikdy neuzří, aniž více patřiti bude na něj místo jeho. 10 Synové jeho budou přízně u nuzných hledati, a ruce jeho musejí zase vraceti loupež svou. 11 Kosti jeho naplněny jsou hříchy mladosti jeho, a s ním v prachu lehnou. 12 A ačkoli zlost sladne v ústech jeho, a chová ji pod jazykem svým; 13 Kochá se v ní, a nepouští jí, ale zdržuje ji u prostřed dásní svých: 14 Však pokrm ten ve střevách jeho promění se; bude jako žluč hadů nejlítějších u vnitřnostech jeho. 15 Zboží nahltané vyvrátí, z břicha jeho Bůh silný je vyžene. 16 Jed hadů lítých ssáti bude, zabije ho jazyk ještěrčí. 17 Neuzří pramenů potoků a řek medu a másla. 18 Navrátí úsilé cizí, a nezažive ho, vedlé nátisku svého rozličného; nebude na ně vesel. 19 Nebo utiskal a opouštěl nuzné, dům zloupil a nestavěl ho. 20 Pročež nesezná nic pokojného v životě svém, aniž které nejrozkošnější své věci bude moci zachovati. 21 Nic mu nepozůstane z pokrmu jeho, tak že nebude míti, čím by se troštoval. 22 Byť pak i dovršena byla hojnost jeho, ssoužení míti bude; každá ruka trapiče oboří se na něj. 23 By měl čím naplniti břicho své, dopustí na něj Bůh prchlivost hněvu svého, kterouž na něj dštíti bude i na pokrm jeho. 24 Když utíkati bude před zbrojí železnou, prostřelí ho lučiště ocelivé. 25 Střela vyňata bude z toulu a vystřelena, nadto meč pronikne žluč jeho; a když odcházeti bude, přikvačí jej hrůzy. 26 Všeliká neštěstí jsou polečena v skrýších jeho, zžíře jej oheň nerozdmýchaný, zle se povede i pozůstalému v stanu jeho. 27 Odkryjí nebesa nepravost jeho, a země povstane proti němu. 28 Rozptýlena bude úroda domu jeho, rozplyne se v den hněvu jeho. 29 Tenť jest podíl člověka bezbožného od Boha, to, pravím, dědictví vyrčené jemu od Boha silného.

A doua cuvântare a lui Țofar

1 Țofar din Naama a luat cuvântul și a zis:

2 „Gândurile mele mă silesc să răspund,

și frământarea mea nu-mi dă pace.

3 Am auzit mustrări care mă umplu de rușine,

și, din adâncul minții mele, duhul mă face să răspund.

4 Nu știi tu

că de mult de tot,

de când a fost așezat omul pe pământ,

5 biruința celor răi a fost scurtă*Ps. 37:35,36.

și bucuria nelegiuitului, numai de o clipă?

6 Chiar dacă s-ar înălța*Is. 14:13,14.Obad. 3,4. până la ceruri

și capul i-ar ajunge până la nori,

7 va pieri pentru totdeauna, ca*Ps. 83:10. murdăria lui,

și cei ce-l vedeau vor zice: ‘Unde este?’

8 Va zbura ca*Ps. 73:20;90:5. un vis și nu-l vor mai găsi;

va pieri ca o vedenie de noapte.

9 Ochiul*Cap. 7:8,10;8:18.Ps. 37:36;103:16. care-l privea nu-l va mai privi,

locul în care locuia nu-l va mai zări.

10 Peste fiii lui vor năvăli cei săraci,

și mâinile lui*Vers. 18. vor da înapoi ce a răpit cu sila.

11 Oasele lui, pline de*Cap. 13:26.Ps. 25:7. vlaga tinereții,

își vor avea culcușul*Cap. 21:26. cu el în țărână.

12 Dulce era răul în gura lui.

Îl ascundea sub limbă,

13 îl mesteca întruna și nu-l lăsa;

îl ținea în cerul gurii,

14 dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui,

va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă.

15 Bogățiile înghițite le va vărsa,

Dumnezeu le va scoate din pântecele lui.

16 Otravă de aspidă a supt,

și de aceea limba năpârcii îl va ucide.

17 Nu-și va mai plimba privirile peste pâraiele*Ps. 36:9.Ier. 17:6.

și râurile de miere și de lapte,

18 va da înapoi*Vers. 10,15. ce a câștigat

și nu va mai trage folos din câștig;

va da înapoi tot ce a luat

și nu se va mai bucura de el,

19 căci a asuprit pe săraci și i-a lăsat să piară,

a dărâmat case și nu le-a zidit la loc.

20 Lăcomia lui n-a cunoscut*Ecl. 5:13,14. margini,

dar nu va scăpa ce are mai scump.

21 Nimic nu scapă de lăcomia lui,

dar bunăstarea lui nu va ține.

22 În mijlocul belșugului va fi în nevoie;

mâna tuturor ticăloșilor se va ridica asupra lui.

23 Și iată, ca să-i umple pântecele,

Dumnezeu va trimite peste el focul mâniei Lui

și-l va sătura*Num. 11:33.Ps. 78:30,31. cu o ploaie de săgeți.

24 Dacă va scăpa*Is. 24:18.Ier. 48:43.Amos 5:19. de armele de fier,

îl va străpunge arcul de aramă.

25 Își smulge din trup săgeata, care scânteiază*Cap. 16:13. la ieșirea din fierea lui,

și îl apucă spaimele*Cap. 18:11. morții.

26 Toate nenorocirile sunt păstrate pentru comorile lui;

va fi mistuit de un foc*Ps. 21:9. pe care nu-l va aprinde omul,

și ce va mai rămâne în cortul lui va fi ars de foc.

27 Cerurile îi vor dezveli fărădelegea,

și pământul se va ridica împotriva lui.

28 Veniturile casei lui se vor pierde,

vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.

29 Aceasta*Cap. 27:13;31:2,3. este soarta pe care o păstrează Dumnezeu celui rău,

aceasta este moștenirea pe care i-o hotărăște Dumnezeu."