1 Samuelova 25

1 Mezi tím umřel Samuel. A shromáždil se všecken Izrael, i plakali ho, a pochovali jej v domě jeho v Ráma. Ale David vstav, šel na poušť Fáran. 2 Èlověk pak nějaký byl v Maon, kterýž statek svůj měl na Karmeli. A byl člověk ten možný velmi, nebo měl tři tisíce ovec a tisíc koz, a tehdáž rovně střihl ovce své na Karmeli. 3 Muže pak toho jméno Nábal, a jméno ženy jeho Abigail. A byla žena ta opatrná a krásné tváři, ale muž její byl tvrdý a zlých povah, a byl z rodu Kálefova. 4 Protož uslyšav David na poušti, že by Nábal střihl ovce své, 5 Poslal deset služebníků, a řekl David těm služebníkům: Vstupte na Karmel, a jděte k Nábalovi, a pozdravte ho slovem mým přátelsky. 6 A rcete jemu takto: Zdráv buď, a pokoj tobě, pokoj domu tvému, i všemu, což máš, pokoj. 7 Slyšel jsem, že máš střižce, a pastýři tvoji bývali s námi; neučinili jsme jim žádné křivdy, aniž jim co zhynulo po všecky dny, v nichž byli na Karmeli. 8 Ptej se služebníků svých, a povědí tobě. Nyní tedy nechť naleznou mládenci milost před očima tvýma, nebo v den veselý přišli jsme; dej, prosím, což máš před rukama, služebníkům svým a synu svému Davidovi. 9 Přišedše tedy mládenci ti Davidovi, mluvili Nábalovi podlé všech slov těchto jménem Davidovým, a umlkli. 10 Odpověděl pak Nábal služebníkům Davidovým a řekl: Kdo jest David? A kdo syn Izai? Mnohotě nyní služebníků, kteříž se odtrhují jeden každý od pána svého. 11 Ano, vezmu já chléb svůj, a vodu svou a pokrmy své, kteréž jsem připravil střižcům svým, a dám je těm lidem, kterýchž neznám, ani vím, odkud jsou? 12 A obrátivše se služebníci Davidovi na cestu svou, navrátili se, a přišedše, oznámili jemu všecka slova ta. 13 I řekl David mužům svým: Připaš každý meč svůj. Kteříž když připásali jeden každý meč svůj, připásal také David meč svůj, a šlo za Davidem okolo čtyř set mužů, dvě stě pak pozůstalo u břemen. 14 A v tom Abigail, ženě Nábalově, oznámil mládenec jeden z služebníků, řka: Aj, poslal David posly s pouště, aby pozdravili pána našeho, ale on je ukřikal; 15 Ješto muži ti prospěšní nám byli velice, ani nám neučinili křivdy, aniž nám co zhynulo, když jsme bývali s nimi na poli. 16 Místo zdi byli nám v noci i ve dne po všecky dny, dokudž jsme s nimi byli, pasouce stáda. 17 Protož nyní pomysl a viz, co bys měla činiti, neboť již zlé věci hotové jsou na pána našeho i na všecken dům jeho; on pak jest tak zlobivý, že s ním nelze ani mluviti. 18 Tedy pospíšila Abigail, a vzala dvě stě chlebů, a dvě kožené láhvice vína, a pět ovcí připravených, a pět měr pražmy, a sto sušených hroznů, a dvě stě hrud fíků sušených, a vložila to na osly. 19 I řekla služebníkům svým: Jdětež napřed, a já za vámi půjdu. Ale muži svému Nábalovi neoznámila. 20 I stalo se, že vsedši na osla, sjížděla po stráni s hory, a aj, David a muži jeho sstupovali proti ní, a potkala se s nimi. 21 (David pak byl řekl: Jistě nadarmo jsem ostříhal všeho, což on měl na poušti, tak že nic nezahynulo ze všeho, což má; nebo mi se odplatil zlým za dobré. 22 Toto učiň Bůh nepřátelům Davidovým a toto přidej, jestliže zanechám do jitra ze všeho, což má, až do toho, kterýž močí na stěnu.) 23 Tedy uzřevši Abigail Davida, rychle ssedla s osla, a padla před Davidem na tvář svou, a poklonila se až k zemi. 24 A padši k nohám jeho, řekla: Na mně, pane můj, ta nepravost. Protož nechť mluví, prosím, služebnice tvá v uši tvé, a vyslyš slova děvky své. 25 Nechť se neobrací, prosím, pán můj myslí svou za mužem tím bezbožným Nábalem; nebo jakéž jest jméno jeho, takovýž jest. Nábal jméno jeho jest, a bláznovství jest při něm. Já pak služebnice tvá neviděla jsem služebníků pána mého, kteréž jsi byl poslal. 26 Protož nyní, pane můj, živť jest Hospodin, a živať jest duše tvá, že tě tobě zbránil Hospodin vylíti krve, a abys nemstil sám sebe. A protož nyní buďtež jako Nábal nepřátelé tvoji, a ti, kteříž hledají zlého pánu mému. 27 Teď pak dar tento, kterýž přinesla děvka tvá pánu svému, nechť jest dán služebníkům, kteříž chodí za pánem mým. 28 Odpusť, prosím, provinění děvce své, neboť jistě vzdělá Hospodin pánu mému dům stálý, poněvadž boje Hospodinovy pán můj vede, a nic zlého se nenalézá při tobě až posavad. 29 A byť i povstal člověk, aby tě stihal a hledal bezhrdlí tvého, budeť však duše pána mého svázána v svazku živých u Hospodina Boha tvého, duši pak nepřátel tvých jako z praku pryč zahodí. 30 A když učiní Hospodin pánu mému dobře podlé toho všeho, jakž zaslíbil tobě, a přikážeť, abys byl vůdcím nad Izraelem: 31 Tedy nebude to k zviklání ani k urážce srdce pánu mému, jako když by vylil krev bez příčiny, aneb když by se mstil pán můj. Když tedy učiní dobře Hospodin pánu mému, rozpoměň se na děvku svou. 32 I řekl David k Abigail: Požehnaný Hospodin Bůh Izraelský, že tě poslal dne tohoto mně v cestu; 33 A požehnaná řeč tvá, i ty požehnaná, že jsi zdržela mne dnes, abych nevylil krve a nemstil sám sebe. 34 A jistě, jako živ jest Hospodin Bůh Izraelský, kterýž mi zbránil, ať bych zle nečinil, že kdybys nebyla pospíšila a nevyšla mi v cestu, nebyl by zůstal Nábalovi do jitra ani močící na stěnu. 35 I přijal David z ruky její, což byla přinesla jemu, a řekl jí: Jdiž v pokoji do domu svého. Pohleď, uslyšel jsem prosbu tvou, a vážil jsem sobě osoby tvé. 36 A tak navrátila se Abigail k Nábalovi, an měl hody v domě svém jako hody královské; a srdce Nábalovo rozveselilo se bylo v něm, a byl opilý velmi. Pročež ona neoznámila jemu nejmenšího slova až do jitra. 37 Nazejtří pak, když z vína vystřízlivěl Nábal, tedy oznámila jemu žena jeho ty věci. I zmrtvělo v něm srdce jeho, a učiněn jest jako kámen. 38 A když pominulo takměř deset dní, porazil Hospodin Nábale, i umřel. 39 Uslyšev pak David, že by Nábal umřel, řekl: Požehnaný Hospodin, kterýž hodně pomstil pohanění mého nad Nábalem, a služebníka svého zdržel ode zlého, zlost pak Nábalovu shrnul Hospodin na hlavu jeho. Tedy poslal David a mluvil k Abigail, aby ji sobě vzal za manželku. 40 I přišli služebníci Davidovi k Abigail na Karmel, a mluvili s ní, řkouce: David poslal nás k tobě, aby tě vzal sobě za manželku. 41 Kterážto vstavši, poklonila se na tvář až k zemi, řkuci: Aj, služebnice tvá za děvku bude, aby umývala nohy služebníkům pána svého. 42 Protož rychle vstavši Abigail a vsedši na osla svého, (pět pak děveček jejích šlo za ní), jela za posly Davidovými, a byla manželkou jeho. 43 Též i Achinoam pojal David z Jezreel, a byly i tyto dvě manželky jeho. 44 Nebo Saul Míkol dceru svou, manželku Davidovu, dal byl Faltiovi, synu Lais, kterýž byl z Gallim.

Asprimea lui Nabal față de David

1 Samuel*Cap. 28:3. a murit. Tot Israelul s-a adunat și l-a plâns*Num. 20:29.Deut. 34:8. și l-au îngropat în locuința lui, la Rama. Atunci, David s-a sculat și s-a coborât în pustia*Gen. 21:21.Ps. 120:5. Paran. 2 În Maon*Cap. 23:24. era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi și o mie de capre și se afla la Carmel*Ios. 15:55. pentru tunderea oilor lui. 3 Numele acestui om era Nabal și nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată și frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru și rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb. 4 David a aflat în pustie că Nabal își tunde*Gen. 38:13.2 Sam. 13:23. oile. 5 A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiți-vă la Carmel și duceți-vă la Nabal. Întrebați-l de sănătate în numele meu 6 și să-i vorbiți așa: ‘Să trăiești*1 Cron. 12:18.Ps. 122:7.Luca 10:5. în pace și pacea să fie cu casa ta și cu tot ce este al tău. 7 Și acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât și nu li s-a luat*Vers. 15,21. nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. 8 Întreabă pe slujitorii tăi, și-ți vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceștia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi*Neem. 8:10.Est. 9:19. de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi și fiului tău David ce te lasă inima.’" 9 Când au ajuns, oamenii lui David au spus lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David. Apoi au tăcut. 10 Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine*Jud. 9:28.Ps. 73:7,8;123:3,4. este David și cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulți slujitori care fug de la stăpâni. 11 Și să-mi iau eu*Jud. 8:6. pâinea, apa și vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, și să le dau unor oameni care sunt de nu știu unde?" 12 Oamenii lui David și-au luat drumul înapoi; s-au întors și au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David. 13 Atunci, David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-și încingă sabia!" Și fiecare și-a încins sabia. David și-a încins și el sabia și aproape patru sute de inși s-au suit după el. Au mai rămas*Cap. 30:24. doar două sute la calabalâcuri. 14 Unul din slujitorii lui Nabal a venit și a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie niște soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, și el s-a purtat rău cu ei. 15 Și totuși oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au*Vers. 7. ocărât și nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. 16 Ne-au fost zid*Exod 14:22.Iov 1:10. și zi, și noapte, în tot timpul cât am fost cu ei la păscutul turmelor. 17 Să știi acum și vezi ce ai de făcut, căci pierderea*Cap. 20:7. stăpânului nostru și a întregii lui case este hotărâtă și el este așa de rău*Deut. 13:13.Jud. 19:22. încât nimeni nu îndrăznește să-i vorbească." 18 Abigail a luat*Gen. 32:13.Prov. 18:16;21:14. îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide și două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari 19 și a zis slujitorilor săi: „Luați-o înaintea*Gen. 32:16,20. mea și eu voi veni după voi." N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. 20 Ea a încălecat pe un măgar, a coborât muntele pe un drum tufos și iată că David și oamenii lui se coborau în fața ei, așa că i-a întâlnit. 21 David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors*Ps. 109:5.Prov. 17:13. rău pentru bine. 22 Dumnezeu să pedepsească*Rut 1:17. Cap. 3:17; 20:13,16. pe robul său David cu toată asprimea dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva*Vers. 34. de parte bărbătească*1 Împ. 14:10;21:21.2 Împ. 9:8. din tot ce este al lui Nabal!" 23 Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos*Ios. 15:18.Jud. 1:14. repede de pe măgar, a căzut cu fața la pământ înaintea lui David și s-a închinat până la pământ. 24 Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ți vorbească la urechi și ascultă cuvintele roabei tale. 25 Să nu-și pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, așa este și el; Nabal (Nebun) îi este numele, și este plin de nebunie. Și eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimiși de domnul meu. 26 Acum, domnul meu, viu*2 Împ. 2:2. este Domnul și viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit*Gen. 20:6. Vers. 33. să verși sânge și să te ajuți*Rom. 12:19. cu mâna ta. Vrăjmașii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca*2 Sam. 18:32. Nabal! 27 Primește darul acesta*Gen. 33:11. Cap. 30:26.2 Împ. 5:15. pe care-l aduce roaba ta domnului meu și să se împartă oamenilor care merg după domnul meu. 28 Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul*2 Sam. 7:11,27.1 Împ. 9:5.1 Cron. 17:10,25. va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele*Cap. 18:17. Domnului și niciodată nu va fi răutate*Cap. 24:11. în tine. 29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească și să vrea să-ți ia viața, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul Dumnezeul tău și să arunce cu praștia*Ier. 10:18. sufletul vrăjmașilor tăi. 30 Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ți l-a făgăduit și te va pune mai-mare peste Israel, 31 atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget și nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba și că s-a răzbunat singur. Și când va face Domnul bine domnului meu, adu-ți aminte de roaba ta." 32 David a zis Abigailei: „Binecuvântat*Gen. 24:27.Exod 18:10.Ps. 41:13;72:18.Luca 1:68. să fie Domnul Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! 33 Binecuvântată să fie judecata ta și binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit*Vers. 26. în ziua aceasta să vărs sânge și mi-ai oprit mâna! 34 Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit*Vers. 26. să-ți fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas*Vers. 22. nimic din ce este al lui Nabal până la lumina zilei de mâine." 35 Și David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese și i-a zis: „Suie-te*Cap. 20:42.2 Sam. 15:9.2 Împ. 5:19.Luca 7:50;8:48. în pace acasă; vezi că ți-am ascultat glasul și te-am*Gen. 19:21. primit bine."

David ia pe Abigail

36 Abigail a ajuns la Nabal. Și tocmai el dădea în casa lui un ospăț*2 Sam. 13:23. ca un ospăț împărătesc; inima îi era veselă și era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, până la lumina zilei. 37 Dar dimineața, după ce trecuse beția lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte și s-a făcut ca o piatră. 38 Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal și a murit. 39 David a aflat că murise Nabal și a zis: „Binecuvântat*Vers. 32. să fie Domnul că mi-a apărat pricina*Prov. 22:23. în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal și a împiedicat*Vers. 26,34. pe robul Său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă*1 Împ. 2:44.Ps. 7:16. asupra capului lui." David a trimis vorbă Abigailei că vrea s-o ia de nevastă. 40 Slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, și i-au vorbit așa: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de nevastă." 41 Ea s-a sculat, s-a aruncat cu fața la pământ și a zis: „Iată, roaba ta se socotește ca o roabă*Rut 2:10,13.Prov. 15:33., gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu." 42 Și îndată, Abigail a plecat, călare pe un măgar și însoțită de cinci fete; a mers după solii lui David și i-a fost nevastă. 43 David luase și pe Ahinoam din*Ios. 15:56. Izreel și amândouă*Cap. 27:3;30:5. au fost nevestele lui. 44 Și Saul dăduse pe fiică-sa Mical*2 Sam. 3:14., nevasta lui David, lui Palti din Galim*Is. 10:30., fiul lui Laiș.