1 Samuelova 14

1 Stalo se pak jednoho dne, že řekl Jonata syn Saulův služebníku, kterýž nosil zbroj jeho: Poď, půjdeme k stráži Filistinských, kteráž jest na oné straně. Ale otci svému toho nepověděl. 2 Saul však zůstával na kraji pahrbku pod jabloní zrnatou, kteráž byla v Migron; a lidu, kterýž byl s ním, bylo okolo šesti set mužů, 3 Tolikéž Achiáš syn Achitobův, bratra Ichabodova, syna Fínesova, syna Elí, kněze Hospodinova v Sílo, kterýž nosil efod. Ale lid nevěděl, že by odšel Jonata. 4 Mezi těmi pak průchody, jimiž pokoušel se Jonata přejíti k stráži Filistinských, byla skála příkrá k přecházení s této strany, též skála příkrá k přecházení s oné strany; jméno jedné Bóses, a jméno druhé Seneh. 5 Jedna skála byla na půlnoci proti Michmas, a druhá na poledne proti Gabaa. 6 I řekl Jonata služebníku, kterýž nosil zbroj jeho: Poď, přejděme k stráži těch neobřezaných, snad bude Hospodin s námi; neboť není nesnadné Hospodinu zachovati ve mnoze aneb v mále. 7 Odpověděl oděnec jeho: Učiň, cožkoli jest v srdci tvém, obrať se, kam chceš; aj, budu s tebou podlé vůle tvé. 8 I řekl Jonata: Aj, my jdeme k mužům těm, a ukážeme se jim. 9 Jestliže řeknou nám takto: Počkejte, až přijdeme k vám, stůjme na místě svém, a nechoďme k nim. 10 Pakli by řekli takto: Vstupte k nám, jděme, nebo vydal je Hospodin v ruku naši. To zajisté nám bude za znamení. 11 Ukázali se tedy oba dva stráži Filistinských. I řekli Filistinští: Hle, Hebrejští lezou z děr, v nichž se byli skryli. 12 I mluvili někteří z stráže té k Jonatovi a k oděnci jeho, a řekli: Vstupte k nám, a povíme vám něco. Pročež řekl Jonata k oděnci svému: Podiž za mnou, nebo je vydal Hospodin v ruku Izraele. 13 A tak lezl čtvermo Jonata a oděnec jeho za ním. I padali před Jonatou, a oděnec jeho mordoval je, jda za ním. 14 A to byla porážka první, v níž zbil Jonata a oděnec jeho okolo dvadcíti mužů, jako v půl honech rolí dvěma volům s zápřež. 15 Protož byl strach v tom ležení a na tom poli, i na všem tom lidu; strážní i oni loupežníci děsili se též, až se země třásla, nebo byla v strachu Božím. 16 A vidouce strážní Saulovi v Gabaa Beniaminově, oznámili, jak množství to narůzno prchá, a vždy více se potírá. 17 Saul pak řekl lidu, kterýž s ním byl: Vyhledejte i hned a zvězte, kdo jest z našich odšel. A když vyhledávali, hle, Jonaty nebylo a oděnce jeho. 18 I řekl Saul Achiášovi: Postav sem truhlu Boží. (Truhla pak Boží toho času byla s syny Izraelskými.) 19 I stalo se, když ještě mluvil Saul k knězi, že hřmot, kterýž byl v vojště Filistinských, více se rozcházel a rozmáhal. Protož řekl Saul knězi: Spusť ruku svou. 20 Shromáždili se tedy Saul i všecken lid, kterýž s ním byl, a přišli až k té bitvě; a aj, byl meč jednoho proti druhému s hřmotem velmi velikým. 21 Hebrejští pak někteří byli s Filistinskými prvé, kteříž táhli s nimi polem sem i tam; i ti také obrátili se a stáli při lidu Izraelském, kterýž byl s Saulem a s Jonatou. 22 Všickni také muži Izraelští, kteříž se skryli na hoře Efraim, když uslyšeli, že by utíkali Filistinští, honili je i oni v té bitvě. 23 I vysvobodil Hospodin toho dne Izraele. Boj pak protáhl se až do Betaven. 24 A ačkoli muži Izraelští utrápili se toho dne, však Saul zavázal lid s přísahou, řka: Zlořečený muž, kterýž by jedl chléb prvé, než bude večer, a než se pomstím nad nepřátely svými. A tak neokusil všecken lid chleba. 25 Všecken pak lid té krajiny šli do lesa, kdež bylo hojnost medu po zemi. 26 A když všel lid do lesa, viděl tekoucí med; žádný však nepřičinil k ústům svým ruky své, nebo se bál lid té přísahy. 27 Ale Jonata neslyšev, že otec jeho zavazoval lid přísahou, vztáhl hůl, kterouž měl v ruce své, a omočil konec její v plástu medu, a obrátil ruku svou k ústům svým; i osvítily se oči jeho. 28 Odpovídaje pak jeden z lidu, řekl: Velikou přísahou zavázal otec tvůj lid, řka: Zlořečený muž, kterýž by jedl chléb dnes, ačkoli zemdlel lid. 29 Tedy řekl Jonata: Zkormoutil otec můj lid země. Pohleďte, prosím, jak se osvítily oči mé, hned jakž jsem okusil maličko medu toho. 30 Èím více kdyby se byl směle najedl dnes lid z loupeží nepřátel svých, kterýchž dosáhl? Nebyla-liž by se nyní stala větší porážka Filistinských? 31 A tak bili toho dne Filistinské od Michmas až do Aialon; i ustal lid náramně. 32 Protož obrátil se lid k loupeži, a nabravše ovcí a volů i telat, zbili je na zemi; i jedl lid se krví. 33 I pověděli Saulovi, řkouce: Aj, lid hřeší proti Hospodinu, jeda se krví. Kterýž řekl: Přestoupili jste přikázaní. Přivaltež i hned ke mně kámen veliký. 34 Opět řekl Saul: Rozejděte se mezi lid a rcete jim: Přiveďte ke mně jeden každý vola svého a jeden každý dobytče své, a bíte tuto a jezte, i nebudete hřešiti proti Hospodinu, jedouce se krví. Přivedli tedy všecken lid jeden každý vola svého rukou svou té noci a zabíjeli tu. 35 Vzdělal také Saul oltář Hospodinu; to nejprvnější oltář udělal Hospodinu. 36 Potom řekl Saul: Pusťme se po Filistinských v noci, a budeme je loupiti až do jitra, aniž zůstavujme z nich koho. Kteříž řekli: Cožť se koli vidí za dobré, učiň. Ale kněz řekl: Přistupme sem k Bohu. 37 I tázal se Saul Boha: Pustím-li se za Filistinskými? Dáš-li je v ruku Izraelovu? I neodpověděl mu v ten den. 38 Protož řekl Saul: Přistupujte sem všecka knížata lidu, a vyzvězte a vyhledejte, kdo se jest dopustil dnes hříchu nějakého? 39 Nebo živť jest Hospodin, kterýž vysvobozuje Izraele, že byť pak i na Jonatovi synu mém to bylo, smrtí umře. I neodpověděl jemu žádný ze všeho lidu. 40 Řekl také všemu Izraelovi: Buďte vy na jedné straně, já pak a Jonata syn můj budeme na druhé straně. Odpověděl lid Saulovi: Učiň, cožť se za dobré vidí. 41 Protož řekl Saul Hospodinu Bohu Izraelskému: Ukaž spravedlivě. I přišlo na Jonatu a Saule, lid pak z toho vyšel. 42 I řekl Saul: Vrzte los mezi mnou a mezi Jonatou synem mým. A postižen jest Jonata. 43 Řekl tedy Saul Jonatovi: Pověz mi, co jsi učinil? I pověděl mu Jonata a řekl: Toliko jsem okusil maličko medu koncem holi, kterouž jsem měl v ruce své, a aj, proto-liž mám umříti? 44 Odpověděl Saul: Toto učiň mi Bůh a toto přidej, že smrtí umřeš, Jonato. 45 I řekl lid Saulovi: Což tedy umříti má Jonata, kterýž učinil vysvobození toto veliké v Izraeli? Odstup to, živť jest Hospodin, že nespadne vlas s hlavy jeho na zemi, poněvadž s pomocí Boží učinil to dnes. I vyprostil lid Jonatu, tak aby nebyl usmrcen. 46 Tedy odtáhl Saul od Filistinských; Filistinští také navrátili se k místu svému. 47 Saul pak uvázav se v království nad Izraelem, bojoval vůkol se všemi nepřátely svými, s Moábskými a s syny Ammon, a s Edomem, i s králi Soba, a s Filistinskými; a kamž se koli obracel, ukrutnost provodil. 48 Sebrav také vojska, porazil Amalecha, a vysvobodil Izraele z ruky zhoubců jeho. 49 Byli pak synové Saulovi: Jonata a Jesui a Melchisua; a jména dvou dcer jeho, jméno prvorozené Merob, jméno pak mladší Míkol. 50 A jméno manželky Saulovy Achinoam, dcera Achimaasova; jméno pak hejtmana vojska jeho Abner, syn Ner, strýce Saulova. 51 Nebo Cis byl otec Saulův, a Ner otec Abnerův, syn Abielův. 52 Byla pak válka veliká s Filistinskými po všecky dny Saulovy, protož kohožkoli Saul viděl muže silného, a kohokoli udatného, bral ho k sobě.

Vitejia lui Ionatan

1 Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care-i purta armele: „Vino și să pătrundem până la straja filistenilor, care este dincolo de locul acesta." Și n-a spus nimic tatălui său. 2 Saul stătea la marginea cetății Ghibea, sub rodiul din Migron, și poporul care era cu el era aproape șase*Cap. 13:15. sute de oameni. 3 Ahia*Cap. 22:9,11,20., fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod*Cap. 4:21., fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta*Cap. 2:28. efodul. Poporul nu știa că Ionatan s-a dus. 4 Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja*Cap. 13:23. filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte și un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul purta numele Boțeț și celălalt, Sene. 5 Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, față în față cu Micmaș, și celălalt la miazăzi, față în față cu Gheba. 6 Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino și să pătrundem până la straja acestor netăiați împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire*Jud. 7:4,7.2 Cron. 14:11. printr-un mic număr ca și printr-un mare număr." 7 Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simțământul tău și iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde." 8 „Ei bine, a zis Ionatan, haidem la oamenii aceștia și să ne arătăm lor! 9 Dacă ne vor zice: ‘Opriți-vă până vom veni noi la voi!’, vom rămâne pe loc și nu ne vom sui la ei. 10 Dar, dacă vor zice: ‘Suiți-vă la noi!’, ne vom sui, căci Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta*Gen. 24:14.Jud. 7:11. să ne fie semnul." 11 S-au arătat amândoi străjii filistenilor, și filistenii au zis: „Iată că evreii ies din găurile în care s-au ascuns." 12 Și oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan și celui ce-i ducea armele: „Suiți-vă la noi, ca să vă arătăm ceva." Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel." 13 Și Ionatan s-a suit ajutându-se cu mâinile și picioarele, și cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, și cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui. 14 În această primă înfrângere, Ionatan și cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pământ. 15 A intrat groaza*2 Împ. 7:7.Iov 18:11. în tabără, în țară și în tot poporul; straja și chiar și prădătorii*Cap. 13:17. s-au înspăimântat; țara s-a îngrozit. Era groaza*Gen. 35:5. lui Dumnezeu. 16 Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulțimea se împrăștie și fuge*Vers. 20. în toate părțile. 17 Atunci, Saul a zis poporului care era cu el: „Numărați, vă rog, și vedeți cine a plecat din mijlocul nostru." Au numărat, și iată că lipseau Ionatan și cel ce-i purta armele. 18 Și Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!" (Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel.) 19 Pe când vorbea*Num. 27:21. Saul cu preotul, zarva în tabăra filistenilor se făcea tot mai mare, și Saul a zis preotului: „Trage-ți mâna!" 20 Apoi Saul și tot poporul care era cu el s-au strâns și au înaintat până la locul luptei, și filistenii au întors*Jud. 7:22.2 Cron. 20:23. sabia unii împotriva altora și învălmășeala era nespus de mare. 21 Evreii care erau mai dinainte la filisteni și care se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăștiați s-au unit cu israeliții care erau cu Saul și Ionatan. 22 Toți bărbații lui Israel care se ascunseseră*Cap. 13:6. în muntele lui Efraim, aflând că filistenii fugeau, au început să-i urmărească și ei în bătaie. 23 Domnul a izbăvit pe Israel în ziua*Exod 14:30.Ps. 44:6,7.Osea 1:7. aceea, și lupta s-a întins până dincolo*Cap. 13:5. de Bet-Aven.

Ionatan în primejdie

24 Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbații lui Israel. Saul pusese pe popor să jure*Ios. 6:26. zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmașii mei!" Și nimeni nu mâncase. 25 Tot*Deut. 9:28.Mat. 3:5. poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere*Exod 3:8.Num. 13:27.Mat. 3:4. pe fața pământului. 26 Când a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgând, dar niciunul n-a dus miere la gură, căci poporul ținea jurământul. 27 Ionatan nu știa de jurământul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere și a dus mâna la gură, și ochii i s-au luminat. 28 Atunci, cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure zicând: ‘Blestemat să fie omul care va mânca astăzi!’" Și poporul era sleit de puteri. 29 Și Ionatan a zis: „Tatăl meu tulbură poporul; vedeți dar cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puțin din mierea aceasta! 30 Negreșit, dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmașii lui, n-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?" 31 În ziua aceea au bătut pe filisteni de la Micmaș până la Aialon. Poporul era foarte obosit 32 și s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi și viței, i-a înjunghiat pe pământ și i-a mâncat cu*Lev. 3:17;7:26;17:10;19:26.Deut. 12:16,23,24. sânge cu tot. 33 Au spus lucrul acesta lui Saul și i-au zis: „Iată că poporul păcătuiește împotriva Domnului, mâncând cu sânge." Saul a zis: „Voi faceți o nelegiuire. Rostogoliți îndată o piatră mare încoace." 34 Apoi a adăugat: „Împrăștiați-vă printre popor și spuneți fiecăruia să-și aducă boul sau oaia și să-l înjunghie aici. Apoi să mâncați și nu păcătuiți împotriva Domnului, mâncând cu sânge." Și peste noapte, fiecare din popor și-a adus boul cu mâna, ca să-l înjunghie pe piatră. 35 Saul a zidit un altar*Cap. 7:17. Domnului: acesta a fost cel dintâi altar pe care l-a zidit Domnului. 36 Saul a zis: „Să ne coborâm în noaptea aceasta după filisteni, să-i jefuim până la lumina zilei și să nu lăsăm să rămână unul măcar." Ei au zis: „Fă tot ce vei crede." Atunci, preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu." 37 Și Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă cobor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?" Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns*Cap. 28:6.. 38 Saul a zis: „Apropiați-vă*Ios. 7:14. Cap. 10:19. aici toate căpeteniile poporului; căutați și vedeți de cine și cum a fost săvârșit păcatul acesta astăzi. 39 Căci, viu*2 Sam. 12:15. este Domnul, Izbăvitorul lui Israel, chiar dacă l-ar fi săvârșit fiul meu Ionatan, va muri." Și nimeni din tot poporul nu i-a răspuns. 40 Atunci a zis întregului Israel: „Așezați-vă voi deoparte, și eu și fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă." Și poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede." 41 Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel, arată*Prov. 16:33.Fapte 1:24. adevărul!" Sorțul*Ios. 7:16. Cap. 10:20,21. a căzut pe Ionatan și pe Saul, și poporul a scăpat. 42 Saul a zis: „Aruncați sorțul între mine și fiul meu Ionatan." Și sorțul a căzut pe Ionatan. 43 Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi*Ios. 7:19. ce-ai făcut." Ionatan i-a spus și a zis: „Am*Vers. 27. gustat puțină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri." 44 Și Saul a zis: „Dumnezeu*Rut 1:17. să Se poarte cu toată asprimea față de mine dacă*Vers. 39. nu vei muri, Ionatane!" 45 Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu*2 Sam. 14:11.1 Împ. 1:52.Luca 21:18. este Domnul că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta." Astfel, poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte. 46 Saul a încetat să mai urmărească pe filisteni, și filistenii s-au dus acasă.

Războaiele lui Saul și neamul lui

47 După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părțile cu toți vrăjmașii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon*Cap. 11:11., cu Edom, cu împărații din Țoba*2 Sam. 10:6. și cu filistenii și, oriîncotro se întorcea, era biruitor. 48 S-a arătat viteaz, a bătut*Cap. 15:3,7. pe Amalec și a scăpat pe Israel din mâna celor ce-l jefuiau. 49 Fiii*Cap. 31:2.1 Cron. 8:33. lui Saul au fost: Ionatan, Ișvi și Malchișua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical. 50 Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaț. Numele căpeteniei oștirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51 Chis*Cap. 9:1., tatăl lui Saul, și Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. 52 În tot timpul vieții lui Saul a fost un război înverșunat împotriva filistenilor, și, de îndată ce Saul zărea vreun om tare și voinic, îl lua*Cap. 8:11. cu el.