1 Samuelova 1

1 Byl muž nějaký z Ramataim Zofim, s hory Efraim, jehož jméno bylo Elkána, syn Jerochama, syna Elihu, syna Tohu, syna Zuf Efratejského. 2 A ten měl dvě ženy, jméno jedné Anna, a jméno druhé Penenna. Měla pak Penenna děti, ale Anna neměla dětí. 3 I chodíval muž ten z města svého každého roku, aby se klaněl a obětoval Hospodinu zástupů, do Sílo, kdež byli dva synové Elí, Ofni a Fínes, kněží Hospodinovi. 4 Když pak přišel den, v němž obětoval Elkána, dal Penenně manželce své, a všechněm synům i dcerám jejím díly. 5 Anně pak dal díl jeden výborný, nebo Annu miloval, ale Hospodin zavřel byl život její. 6 Přesto kormoutila ji také velmi protivnice její, toliko aby ji popouzela, proto že Hospodin zavřel byl život její. 7 To když činíval každého roku, a Anna též chodívala do domu Hospodinova, tak ji kormoutívala protivnice; ona pak plakávala a nic nejídala. 8 Tedy řekl jí Elkána muž její: Anna, proč pláčeš? A proč nejíš? Proč tak truchlí srdce tvé? Zdaliž já nejsem tobě lepší nežli deset synů? 9 Vstala tedy Anna, když pojedli v Sílo a napili se; a Elí kněz seděl na stolici u veřeje chrámu Hospodinova. 10 Ona pak jsuci v hořkosti srdce, modlila se Hospodinu a plakala velmi. 11 A učinila slib, řkuci: Hospodine zástupů, jestliže vzhlédneš na trápení děvky své a rozpomeneš se na mne, a nezapomeneš na děvku svou, ale dáš služebnici své plod pohlaví mužského: tedy dám jej tobě, Hospodine, po všecky dny života jeho, a břitva nevejde na hlavu jeho. 12 I stalo se, když se dlouho modlila před Hospodinem, že Elí pozor měl na ústa její. 13 Ale Anna mluvila v srdci svém; toliko rtové její se hýbali, hlasu pak jejího nebylo slyšeti. I domníval se Elí, že by opilá byla. 14 Protož řekl jí Elí: Dlouho-liž budeš opilá? Vystřízvěj z vína svého. 15 Odpověděla Anna, řkuci: Nikoli, pane můj, žena jsem ducha truchlivého, ani vína ani nápoje opojného jsem nepila, ale vylila jsem duši svou před Hospodinem. 16 Nepřirovnávejž děvky své k ženě bezbožné, nebo z velikého myšlení a hořkosti své mluvila jsem až dosavad. 17 Jíž odpověděl Elí, řka: Jdiž u pokoji, a Bůh Izraelský dejž tobě k prosbě tvé, zač jsi ho prosila. 18 I řekla: Ó by nalezla děvka tvá milost před očima tvýma! Tedy odšedši žena cestou svou, pojedla, a tvář její nebyla více smutná. 19 I vstali velmi ráno, a poklonu učinivše před Hospodinem, navrátili se, a přišli do domu svého do Ramata. Poznal pak Elkána Annu manželku svou, a Hospodin rozpomenul se na ni. 20 I stalo se po vyplnění dnů, jakž počala Anna, že porodila syna, a nazvala jméno jeho Samuel; nebo řekla: Vyprosila jsem ho na Hospodinu. 21 Šel pak muž ten Elkána se vší čeledí svou, aby obětoval Hospodinu obět výroční a slib svůj. 22 Ale Anna nešla, nebo řekla muži svému: Až odchovám dítě, tehdy povedu je, aby ukáže se před Hospodinem, zůstalo tam na věky. 23 I řekl jí Elkána muž její: Učiň, cožť se dobrého vidí, zůstaň, dokudž neodchováš jeho. Ó by toliko utvrdil Hospodin slovo své! A tak zůstala žena, a krmila syna svého, až jej i odchovala. 24 Potom, když ho odchovala, vedla jej s sebou, se třmi volky a jednou efi mouky a nádobou vína, i uvedla jej do domu Hospodinova v Sílo; dítě pak ještě bylo malé. 25 Tedy zabili volka a přivedli dítě k Elí. 26 Ona pak řekla: Poslyš mne, pane můj. Jako jest živa duše tvá, pane můj, já jsem žena ta, kteráž jsem stála tuto s tebou, modleci se Hospodinu. 27 Za toto dítě jsem prosila, a dal mi Hospodin k prosbě mé to, čehož jsem prosila od něho. 28 Protož já také oddávám jej Hospodinu; po všecky dny, v nichž živ bude, oddanýť jest Hospodinu. A učinil tu poklonu Hospodinu.

CAPITOLELE 1—12

Penina o necăjește pe Ana

1 Era un om din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana*1 Cron. 6:27,34., fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, efratit*Rut 1:2.. 2 El avea două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă, Penina. Penina avea copii, dar Ana n-avea. 3 Omul acesta se suia în fiecare an*Exod 23:14.Deut. 16:16.Luca 2:41. din cetatea sa la Silo*Ios. 18:1., ca să se închine*Deut. 12:5-7. înaintea Domnului oștirilor și să-I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni și Fineas, preoți ai Domnului. 4 În ziua când își aducea Elcana jertfa*Deut. 12:17,18;16:11., dădea părți nevestei sale Penina, tuturor fiilor și tuturor fiicelor pe care le avea de la ea. 5 Dar Anei îi dădea o parte îndoită, căci iubea pe Ana. Dar Domnul*Gen. 30:2. o făcuse stearpă. 6 Potrivnica ei o înțepa*Iov 24:21. deseori, ca s-o facă să se mânie, pentru că Domnul o făcuse stearpă. 7 Și în toți anii era așa. Ori de câte ori se suia Ana la Casa Domnului, Penina o înțepa la fel. Atunci, ea plângea și nu mânca. 8 Elcana, bărbatul ei, îi zicea: „Ana, pentru ce plângi și nu mănânci? Pentru ce ți-este întristată inima? Oare nu prețuiesc eu pentru tine mai mult*Rut 4:15. decât zece fii?"

Rugăciunea Anei

9 Ana s-a sculat, după ce au mâncat și au băut ei la Silo. Preotul Eli ședea pe un scaun, lângă unul din ușorii Templului*Cap. 3:3. Domnului. 10 Și Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât*Iov 7:11;10:1. și plângea. 11 Ea a făcut o juruință*Gen. 28:20.Num. 30:3.Jud. 11:30. și a zis: „Doamne, Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți spre*Gen. 29:32.Exod 4:31.2 Sam. 16:12.Ps. 25:18. întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce*Gen. 8:1;30:22. aminte de mine și nu vei uita pe roaba Ta și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui și brici*Num. 6:5.Jud. 13:5. nu va trece peste capul lui." 12 Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. 13 Ana vorbea în inima ei și numai buzele și le mișca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată 14 și i-a zis: „Până când vei fi beată? Du-te de te trezește." 15 Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei și n-am băut nici vin, nici băutură amețitoare, ci îmi vărsam*Ps. 62:8;142:2. sufletul înaintea Domnului. 16 Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată*Deut. 13:13., căci numai prea multa mea durere și supărarea m-au făcut să vorbesc până acum." 17 Eli a luat din nou cuvântul și a zis: „Du-te*Jud. 18:6.Marcu 5:34.Luca 7:50;8:48. în pace, și Dumnezeul*Ps. 20:4,5. lui Israel să asculte rugăciunea pe care I-ai făcut-o!" 18 Ea a zis: „Să capete*Gen. 33:15.Rut 2:13. roaba ta trecere înaintea ta!" Și femeia a plecat*Ecl. 9:7.. A mâncat și fața ei n-a mai fost aceeași. 19 S-au sculat dis-de-dimineață și, după ce s-au închinat până la pământ înaintea Domnului, s-au întors și au venit acasă, la Rama.

Nașterea lui Samuel

Elcana s-a culcat*Gen. 4:1. cu nevastă-sa Ana, și Domnul Și-a adus*Gen. 30:22. aminte de ea. 20 Când i s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a pus numele Samuel (Dumnezeu a ascultat), „căci", a zis ea, „de la Domnul l-am cerut". 21 Bărbatul său, Elcana, s-a suit*Cap. 1:3. apoi cu toată casa lui să aducă Domnului jertfa de peste an și să-și împlinească juruința. 22 Dar Ana nu s-a suit și a zis bărbatului ei: „Când voi înțărca copilul, îl voi duce*Luca 2:22. ca să fie pus înaintea Domnului și să rămână*Vers. 11,28. Cap. 2:11,18;3:1. acolo pentru totdeauna*Exod 21:6.." 23 Elcana*Num. 30:7., bărbatul ei, i-a zis: „Fă ce vei crede, așteaptă până-l vei înțărca. Numai*2 Sam. 7:25. împlinească-Și Domnul cuvântul Lui!" Și femeia a rămas acasă și a dat țâță fiului ei până l-a înțărcat. 24 Când l-a înțărcat, l-a suit cu ea și a luat trei tauri, o efă de făină și un burduf cu vin. L-a dus*Deut. 12:5,6,11. în Casa*Ios. 18:1. Domnului, la Silo; copilul era încă mic de tot. 25 Au înjunghiat taurii și au dus*Luca 2:22. copilul la Eli. 26 Ana a zis: „Domnul meu, iartă-mă! Cât este de adevărat că sufletul tău*Gen. 42:15.2 Împ. 2:2,4,6. trăiește, domnul meu, atât este de adevărat că eu sunt femeia aceea care stăteam aici lângă tine și mă rugam Domnului! 27 Pentru*Mat. 7:7. copilul acesta mă rugam, și Domnul a ascultat rugăciunea pe care I-o făceam. 28 De aceea vreau să-l dau*Vers. 11,22. Domnului: toată viața lui să fie dat Domnului." Și s-au*Gen. 24:26,52. închinat acolo înaintea Domnului.